Judecatorul de drepturi şi libertăţi CIPARIU MONICA- CLAUDIA de la Tribunalul Bucuresti a reusit in sfarsit sa motiveze decizia de a-l lasa pe Mihai Lucan nearestat preventiv. E drept i-a luat doua saptamani sa faca asta. Motivarea se intinde pe 70 de pagini (doamna judecator a mai fost ridiculizata pentru lungimea motivarilor), din care cateva zeci de pagini sunt copy-paste din referatul procurorului DIICOT Marian Delcea.
Foarte interesant este faptul ca doamna judecator Cipariu se crede „pe fond”. Aprecierile domniei sale vizeaza fondul dosarului si nicidecum analiza motivelor de arestare. Ca doamna asta trebuia sa judece. In mod INCREDIBIL, judecatorul Cipariu confirma ca Lucan a cautat ajutor in impiedicarea actului de ancheta al DIICOT, dar doamnei Cipariu nu i s-a parut nimic problematic in faptul ca medicul clujean vroia sa zadarniceasca ancheta.
Si mai socant este ca cea care a decis ca Lucan nu trebuie sa fie arestat face aprecieri despre dosar care se refera la evenimente si dezvaluiri ulterioare retinerii si cererii de arest preventiv, zborsindu-se retoric in motivare ca de ce au existat atatea dezvaluiri in presa despre cazul Lucan.
Or, doamna judecator trebuia sa faca referire strictamente la referat, nu la anchetele jurnalistilor sau la programul de Craciun de pe Pro TV.
Este evident si din aceasta motivare de ce judecatorul Cipariu Monica a fost scoasa din magistratura de CSM acum catva timp pentru cele peste 50 de motivari super intarziate. Si in acest caz a intarziat grosolan de multa vreme, si in acest caz ignora rostul sau de judecator de drepturi si libertati, judecand pe fond si facand aprecieri in acest sens, fara sa aiba treaba cu asta. (Liviu Alexa)
Iata si motivarea:
„Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine – în referire la infracţiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.295 alin.1 N.C.pen. rap. la art.309 N.C.pen., cu aplic. art.35 alin.1 N.C.pen., şi la infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.48 N.C.pen. rap. la art.295 alin.1 N.C.pen. rap. la art.309 N.C.pen., cu aplic. art.35 alin.1 N.C.pen. (după caz), corolar cu infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1, 2 şi 3 N.C.pen. – următoarele:
Ab initio, reţine că procurorul de caz a identificat trei modalităţi distincte de săvârşire a infracţiunii de delapidare, pe care le-a analizat separat, astfel că în continuare acestea vor fi examinate tot în mod separat, cum este şi firesc (chiar dacă nu neapărat în aceeaşi ordine):
a.) în ceea ce priveşte acuzaţia de folosire a resurselor financiare, materiale și umane (materiale medicale, reactivi chimici, aparatură specifică, activitatea efectivă de specialitate prestată de către personalul medical, utilități, etc.) ale laboratorului de analize din cadrul I.C.U.T.R., pentru efectuarea determinărilor anatomo-patologice în beneficiul clinicii aparținând S.C. LUKMED S.R.L., fără a se achita contravaloarea serviciilor medicale prestate de I.C.U.T.R., constând în analizele medicale ale ţesuturilor umane recoltate prin biopsii sau alte asemenea analize specific medicale de la pacienții asupra cărora au fost efectuate intervenții chirurgicale în cadrul clinicii aparținând S.C. LUKMED S.R.L., în condițiile în care toate aceste costuri au fost suportate din bugetul alocat I.C.U.T.R., reţine că aceasta se verifică integral.
Astfel, în condiţiile în care, între cele două entităţi medicale, I.C.U.T.R. (cea de stat), pe de o parte, şi S.C. LUKMED S.R.L. (cea privată), pe de altă parte, nu a existat niciun contract pentru prestarea acestui tip de servicii medicale, dar asemenea servicii medicale au fost prestate de prima în folosul celei de-a doua, constată că, practic, resursele financiare, materiale și umane utilizate (aşa cum au fost evidenţiate mai sus) nu au fost acoperite de beneficiară, rămânând să atârne în coşul cheltuielilor prestatoarei.
O atare situaţie se circumscrie noţiunii de „delapidare”, în modalitatea însuşirii, folosirii sau traficării, după cum acestea erau consumabile sau nu, erau scoase din incinta posesorului de drept sau nu.
Mijloacele de probă aferente sunt reprezentate de registrele întocmite de către angajații Laboratorului de anatomo-patologie din cadrul I.C.U.T.R., de evidenţele în format electronic ale aceluiaşi laborator (care procesa probele biologice), coroborate cu evidenţele în format electronic ale persoanelor/ pacienților care au fost internate/ți în vederea efectuării de intervenții chirurgicale în cadrul S.C. LUKMED S.R.L. (descoperite cu ocazia percheziției informatice efectuate asupra mai multor mijloace de stocare a datelor informatice ridicate de la cea din urmă în timpul percheziţiei domiciliare).
Referitor la cele susţinute în apărare (în faţa Judecătorului de drepturi şi libertăţi) de către inculpatul LUCAN MIHAI, cum că „laboratorul specific din cadrul I.C.U.T.R. nu emitea facturi, ci funcţiona în cadrul acestui institut fără statut de secţie propriu-zisă, individualizată”, situaţie în care clinica particulară nu avea cum să plătească acele examinări („decontarea lor se făcea de C.N.A.S. în mod global către institutul de stat”), reţine că nu este o justificare care să poată fi primită – este vorba despre suportarea de către I.C.U.T.R. a unor cheltuieli pe care nu trebuia să le suporte, iar câştigul bănesc se înregistra în conturile clinicii particulare.
Lipsa unei convenţii pe acest tip de servicii, între cele două părţi, îi plasează în neregulă pe toţi cei implicaţi decizional în ducerea lor la îndeplinire.
În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului cauzat persoanei vătămate I.C.U.T.R., Judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că poate avea în vedere – la acest moment al anchetei penale – mențiunile raportului de constatare tehnico-științifică contabilă din data de 16.10.2017, întocmit de către un specialist antifraudă detașat în cadrul D.I.I.C.O.T., potrivit căruia, acest prejudiciu este în cuantum de 1.607.146,56 lei, din care 1.109.016,67 lei reprezintă valoarea actualizată în raport cu rata inflaţiei la 30.06.2017 a costului determinărilor anatomo-patologice (biopsiilor), iar 498.129,89 lei reprezintă valoarea totală a dobânzilor penalizatoare în perioada analizată.
b.) în ceea ce priveşte acuzaţia de utilizare în cadrul S.C. LUKMED S.R.L. a unui aparat medical performant marca GALIL (folosit în tratarea diferitelor forme de cancer prin crioterapia țesuturilor afectate), aflat în posesia I.C.U.T.R., activitate ce s-ar fi realizat cu începere din cursul anului 2007 (moment în care reprezentanţii I.C.U.T.R. şi S.C. LUKMED S.R.L. ar fi dispus transferul fizic și fără titlu al acestui aparat din sediul I.C.U.T.R. în cel al clinicii particulare, fără a se întocmi nici un fel de act de transfer de gestiune sau vreun contract în acest sens, astfel că în perioada 2007 – 2013 atât aparatul respectiv cât şi consumabilele aferente achiziționate din bugetul I.C.U.T.R. au fost utilizate exclusiv în beneficiul clinicii particulare), reţine că aceasta nu se verifică.
În primul rând, reţine că procurorul de caz nu a înţeles să indice datele minime (serie, număr, an de fabricaţie, furnizor, etc.) necesare individualizării unui astfel de aparat, despre care susţine doar că este marca „Galil”, după cum nu a înţeles să indice actul de proprietate în baza căruia I.C.U.T.R. a devenit proprietarul acelui aparat (sau, dacă nu era proprietar, cel puţin actul în baza căruia îl avea în posesie sau în detenţie).
Acelaşi procuror face vorbire însă despre „o serie de înscrisuri ridicate de la sediul I.C.U.T.R. cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la sediul entității la data de 19.04.2017”, potrivit cărora, în perioada 2007-2009, un număr de 159 de pacienți au făcut obiectul unor proceduri medicale (crioterapie prostatică/renală) care au fost efectuate în cadrul S.C. LUKMED S.R.L. cu ajutorul unei aparaturi medicale (GALIL) aparținând Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, transferată fără titlu din incinta acestei instituții în cea a S.C. LUKMED S.R.L.”.
Este de reţinut – din nou – referirea la transferul „fără titlu” al acelui aparat, deşi despre titlul cu care I.C.U.T.R. l-ar fi avut în posesie nu se aminteşte nimic.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că precizările pe care le considera necesare la o simplă lecturare a acestui capitol din referat, sunt cu atât mai necesare în condiţiile în care – audiat fiind în calitate de suspect, la data de 21.12.2017 (filele 16-23, vol. 39) – în faţa procurorului, inculpatul LUCAN MIHAI declara că nu a dispus „preluarea vreunui echipament de orice natură din I.C.U.T.R. pentru a fi folosit în clinica privată Lukmed”.
Totodată, acelaşi inculpat a precizat că aparatul de crioterapie produs de firma GALIL este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006, şi l-a pus la dispoziţia I.C.U.T.R. în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuare de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale.
În dovedirea celor susţinute, inculpatul LUCAN MIHAI a depus la dosar un înscris – în xerocopie – redactat în limba engleză (fila 66, vol. 39), la data de 06.11.2007, prin care firma M.G.P. Ltd. Kvitkova 1575, Zlin, Czech Republic, printr-o declaraţie („Statement”), confirma livrarea („delivered”) către prof. Mihai Lucan şi S.C. LUKMED PRO S.R.L. (str. Alverna 40/E, Cluj Napoca), gratuit („free of charge in 2006”), a următoarelor: 1pc Seednet Model FP5T5 („including Warmer, Tubes, Regulators), 1pc Falcon Ultrasound, 1pc Prostate Kit, 1pc Seednet Ne edles, 1pc Thermal Sensors, 1pc Argon Gas (fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat: „does not claim compensation or returning of the equipment mentioned above”).
Or, această apărare a inculpatului LUCAN MIHAI nu numai că nu este înlăturată cu argumente în referat, dar nici măcar nu este menţionată de către procurorul de caz.
Mai departe, tot aici (în fapt, este vorba despre o dublă acuzaţie), reţine că procurorul de caz susţine că „sumele necesare achiziționării kit-urilor necesare utilizării” aparatului GALIL (ace speciale, heliu, argon) au fost achitate de către Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca.
În opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, se induce ideea că acest aparat era mutat ilegal la clinica privată laolaltă cu consumabilele de care avea nevoie pentru a funcţiona, dar nu se demonstrează cum s-a întâmplat acest lucru.
De reţinut că, atât în declaraţia dată în faţa procurorului de caz, cât şi în declaraţia dată în faţa Judecătorului de drepturi şi libertăţi, inculpatul LUCAN MIHAI a arătat că I.C.U.T.R. a cumpărat pentru procedurile din cadrul său consumabilele care au un preţ foarte mare şi că nu s-au folosit consumabilele achiziţionate de I.C.U.T.R. şi în procedurile medicale efectuate în clinica privată cu acest aparat, ba chiar că a existat şi un grant care a asigurat din alte surse – evident decât cele ale institutului de stat plata – acelor pentru crioterapie.
Mai reţine că, în referat, se susţine că, la clinica particulară „pacienților le-au fost percepute sume consistente de bani, cuprinse între 3.000 și 6.700 euro/intervenție, echivalent în lei, reprezentând atât procedura medicală propriu-zisă, precum și kit-ul necesar reprezentat de un set instrumentar format din ace speciale + alte consumabile specifice (butelii cu gaze – heliu şi argon), întreg setul constând aprox. 3.800 euro per pacient”, susţinere prin care se insinuează că erau taxaţi corespunzător pacienţii în privat, deşi I.C.U.T.R. plătise integral.
Faţă de aspectele relevate, nu poate lua în calcul mențiunile raportului de constatare tehnico-științifică contabilă din data de 16.10.2017, întocmit de către un specialist antifraudă detașat în cadrul D.I.I.C.O.T., potrivit căruia persoanei vătămate I.C.U.T.R. i-ar fi fost cauzat un prejudiciu în cuantum de 2.763.429,54 lei, reprezentând „costul total al instrumentarului format din ace speciale şi alte consumabile specifice (butelii cu gaze – heliu şi argon) folosit pentru un număr de 159 pacienţi care au făcut obiectul unor proceduri medicale (crioterapie prostatică/renală) efectuate în perioada 2007-2009 cu ajutorul unei aparaturi medicale (GALIL) aparţinând Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca”.
De altfel, procurorul de caz nu furnizează nicio explicaţie cu privire la modul la care a ajuns să reţină exact acel număr de 159 de pacienţi şi exact perioada 2007-2009, iar invocarea raportului de constatare tehnico-științifică contabilă pare facilă şi – oricum – neîndestulătoare văzând împrejurările mai sus consemnate.
***
c.) în ceea ce priveşte acuzaţia de diminuare a cuantumului cheltuielilor reale ocazionate de serviciile de specialitate medicală pe care le presupunea internarea pre și post operatorie în cadrul I.C.U.T.R. a pacienţilor asupra cărora au fost efectuate intervenții chirurgicale în cadrul clinicii aparținând S.C. LUKMED S.R.L., cu referire exclusiv la serviciile de spitalizare, activitate ce presupune asigurarea cazării efective a pacientului în condițiile asigurării asistenței medicale calificate, reţine că aceasta se verifică parţial.
Mai întâi, reţine că încheierea de contracte şi acte adiţionale între cele două părţi – I.C.U.T.R. şi S.C. LUKMED S.R.L. – în perioada de referinţă, a fost deficitară sub aspectul interesului reciproc urmărit şi seriozităţii cu care s-a urmărit punerea acestora în executare, împrejurare care pune într-o lumină defavorabilă întreaga colaborare (clauze generale, imprecise, contracte şi acte adiţionale neînregistrate la I.C.U.T.R., etc.).
Nu este de neglijat în această analiză, sub nicio formă caracterul public/ privat al colaborării, care – în societatea noastră actuală – a furnizat de cele mai multe ori exemple negative.
Cu toate acestea, în opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, era nevoie de o mai bună reglementare (mai strictă), precum şi de controale periodice şi temeinice din partea Ministerului Sănătăţii.
S-a arătat în referat că, pe parcursul întocmirii deconturilor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate corespunzător perioadei 2007-2016 de către I.C.U.T.R. către S.C. LUKMED S.R.L., în baza unor contracte succesive de prestări servicii medicale încheiate între reprezentanții acestor două entități‚ au fost avute în vedere tarife de spitalizare al căror cuantum se situa cu mult sub valoarea tarifelor stabilite anual de către I.C.U.T.R..
În continuare, s-a susţinut că relațiile contractuale între părţi au avut un caracter formal, cu ignorarea costului real al tuturor manoperelor efectuate pe parcursul perioadei internării pacienților, așa cum era menționat în foile clinice de observație și tratament medical pentru pacienții respectivi.
S-a făcut trimitere în acest sens la clauzele contractuale inserate în contractele cu nr. 758/23.10.2007, nr. 013/2008 și nr. 617/26.06.2012, considerate „expresia conivenței infracționale” existente între reprezentanții părților contractuale, membrii ai grupului infracțional organizat.
S-a precizat că S.C. LUKMED S.R.L. nu avea relații contractuale cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Cluj Napoca (C.J.A.S.), că S.C. LUKMED S.R.L. era un terț în ceea ce privește relațiile contractuale existente între I.C.U.T.R. și C.J.A.S., că obiectul contractului întocmit între S.C. LUKMED S.R.L. și I.C.U.T.R. îl constituie acordarea de îngrijiri medicale pre/post operatoriu ,,la cerere” (pentru persoane care nu beneficiază, potrivit legii, de asigurări de sănătate în sistemul public).
Cu toate acestea, s-a subliniat – clauzele inserate în contractul întocmit între S.C. LUKMED S.R.L. și I.C.U.T.R. s-au raportat – în mod nelegal, la prevederile Contractului-cadru de sănătate (acte normative succesive în toată perioada de referință încheiate între Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate și prestatorii serviciilor medicale), care reglementau condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, apreciindu-se astfel că „S.C. LUKMED S.R.L. și-a arogat și valorificat un drept leonin consfințit contractual, în detrimentul intereselor persoanei vătămate I.C.U.T.R.”.
În opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, aprecierea finală este neavenită, în considerarea celor ce vor fi dezvoltate mai jos.
Este incorect a susţine că atunci când două părţi încheie un contract („legea părţilor”) – indiferent care ar fi obiectul acestuia – clauzele contractuale nu pot fi cele pe care le agreează concomitent, pe motiv că ar fi „nelegale” (cu excepţia situaţiilor în care se convine în contra unor dispoziţii legale imperative: de pildă, prestaţiile care vor face obiectul contractului nu pot fi realizate decât de persoane autorizate în mod special – potrivit legii, etc.).
În cauză, nicio dispoziţie legală nu interzicea ca prevederile Contractului-cadru de sănătate să fie transpuse într-un acord (contract) între particulari (considerând I.C.U.T.R. o entitate particulară – adică având dreptul să încheie contracte de prestări servicii medicale; în caz contrar, Ministerul Sănătăţii, în subordinea căruia se afla, se impunea să reacţioneze urgent).
S-a mai susţinut, în referat, că este foarte important de luat în calcul faptul că, practic, I.C.U.T.R. şi S.C. LUKMED S.R.L. au disociat manopera medicală principală (intervenţia chirurgicală) de manoperele cu caracter necesar și accesoriu (activitățile medicale pre și post operatoriu, constând în analize, tratamente, îngrijiri de specialitate, sprijin A.T.I. post-operator, asistență medicală, cazare, etc.), prima (şi cea mai scumpă) fiind apanajul clinicii particulare.
Or, această disociere, s-a apreciat de procurorul de caz, a fi fost făcută nelegal, tocmai în considerarea împrejurării că suma substanțială reprezentând costul intervenției chirurgicale efective revenea S.C. LUKMED S.R.L., iar pentru celelalte activități medicale pre și post operatorii de care au beneficiat pacienții S.C. LUKMED S.R.L. a achitat către I.C.U.T.R. o sumă derizorie.
În opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, această apreciere este forţată, pentru că – în încercarea de a o susţine – procurorul de caz nu indică explicit care anume dispoziţie legală a fost încălcată, ci doar arată că „ambele manopere alcătuiau un tot unitar, constituind etape necesare ce presupuneau efectuarea actului medical terapeutic în ansamblul său”.
Este foarte adevărat că cele două tipuri de manopere alcătuiesc un tot unitar (în lipsa uneia sau în cazul eşecului uneia dintre ele, întregul demers medical este compromis), însă de aici şi până la a susţine cu pretenţii de credibilitate că acestea „trebuiau să urmeze același regim de tratament juridic” (potrivit principiului accesorium sequitur principale, care exprimă regula potrivit căreia bunul/sau contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului/ contractului principal de care depinde) este o distanţă insurmontabilă.
Mai precis, Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu remarcă nicio o neregulă prin simplul fapt că o procedură medicală (cea mai importantă sau cea mai puţin importantă) se efectuează într-o instituţie medicală sau în altă instituţie medicală, atât timp cât ambele sunt abilitate/recunoscute/acreditate de către Ministerul Sănătăţii, fiecare etapă (procedură) este realizată profesionist, iar, finalmente, pacientul este vindecat/ameliorat (în funcţie de suferinţa pe care o prezenta la venire).
În mod evident, în raţionament, reţine că, ceea ce mai interesează, este problema remunerării actului medical, aşa „disociat” cum se reproşează că este.
Aici, Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că, într-o logică simplă, fiecare procedură medicală se impune a fi acoperită financiar în mod just. Prin urmare, este normal ca procedura principală să fie remunerată cu o sumă mai ridicată decât procedura secundară.
Cel mai probabil, acesta este şi motivul pentru care Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate deconta diferenţiat (a se vedea exemplul pacientului diagnosticat cu adenom de prostată (căruia, dacă i s-ar fi efectuat intervenția chirurgicală în cadrul I.C.U.T.R., costurile decontate de către C.J.A.S. ar fi fost de 0.8 X 1800 lei=1.440 lei, iar dacă i s-ar fi efectuat intervenția chirurgicală în cadrul S.C. LUKMED S.R.L., pentru serviciile prestate de către I.C.U.T.R. C.J.A.S. ar fi decontat 0.2 X 1800 lei=360 lei).
În acest moment, în opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, se ajunge cu analiza la nucleul fierbinte al speţei, ce presupune a se răspunde la întrebarea: „Cât de corectă/morală/legală era efectuarea intervenţiei chirurgicale principale în clinica privată aparţinând S.C. LUKMED S.R.L., dacă aceeaşi intervenţie putea fi efectuată în cadrul Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca?”
În legătură cu această presupusă dilemă, inculpatul LUCAN MIHAI a declarat că intra în obligaţia sa de medic a le aduce la cunoştinţă pacienţilor că au posibilitatea de a suporta intervenţia chirurgicală necesară într-o clinică privată (aparţinând S.C. LUKMED S.R.L.), în alte condiţii decât cele oferite de I.C.U.T.R., dar – în final – alegerea aparţinea fiecărui pacient, mai ales că era vorba despre o sumă substanţială de achitat atunci când se opta pentru clinica privată (acelaşi inculpat estima la 10% pacienţii care se decideau pentru privat).
În opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, atâta vreme cât pacientul îşi exprima liber voinţa în sensul că dorea să fie operat la clinica particulară, pe spesele sale, nu poate fi identificat vreun aspect de nelegalitate ori de imoralitate.
În această chestiune, aşa-zisă de „disociere nelegală” a actului medical unitar, în opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi nu i se poate reţine vreo culpă („aport infracțional”) nici inculpatului FOFIU-SÂMPETREANU DAN-EMIL, co-semnatar al contractelor nominalizate anterior, văzând şi că din partea Ministerului Sănătăţii nu s-au formulat, timp de mai mulţi ani, obiecţiuni ori atenţionări ori sancţiuni.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că enumerarea pe tipuri de servicii medicale nu este în sine un argument în favoarea celor reţinute de procurorul de caz, după cum nu poate accepta că – admițând că un pacient asigurat a optat să beneficieze de o tehnică terapeutică într-o entitate medicală care nu avea contract cu Casa județeană de sănătate, preferând să achite acestei entități contravaloarea serviciilor medicale de care urma să beneficieze – toate aceste servicii adiacente metodei terapeutice adoptate incumbau entității medicale respective în considerarea sintagmei ,,rezolvarea completă a cazului”.
O asemenea apreciere este contrazisă de chiar împrejurarea că C.J.A.S. nu îi deconta nicio sumă de bani clinicii particulare (nu intrau în nici un fel de raport).
Mai este necesar a fi subliniat faptul că S.C. LUKMED S.R.L. funcţiona în modul descris mai sus atunci când era vorba despre pacienţi asiguraţi medical.
Însă, tot S.C. LUKMED S.R.L. îşi oferea serviciile şi unor persoane (cetăţeni români fără asigurare medicală sau cetăţeni străini), pentru care, de asemenea, apela la serviciile pre și post operatorii ale I.C.U.T.R..
Or, în cazul acestora, se impun câteva precizări.
În condiţiile în care o zi de spitalizare în cadrul S.C. LUKMED S.R.L. costa aproximativ 300 de euro, la care s-ar fi adăugat și costul medicamentelor și al materialelor sanitare necesare îngrijirii pacienților care urmau să suporte toate cheltuielile ocazionate, contractele încheiate cu I.C.U.T.R. apar ca – frapant – dacă nu spoliatorii, măcar desconsiderante, oricum umilitoare pentru personalul medical care presta în cadrul I.C.U.T.R. şi, desigur, pentru acesta din urmă.
Nu este lipsit de importanţă că, dacă sarcina consultaţiilor medicale de specialitate, investigaţii, îngrijire, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare şi masă, după caz, era transferată către I.C.U.T.R., S.C. LUKMED S.R.L. devenea mult mai atractivă pentru potențialii pacienți, în ultimii ani fiind de notorietate că instituţii medicale private numeroase, cu specializări diverse (inclusiv în domeniul urologiei) erau înfiinţate în România.
În consecinţă, reţine că încheierea contractelor/adiţionalelor între I.C.U.T.R. şi S.C. LUKMED S.R.L., fără diferenţieri în funcţie de tipul pacientului (asigurat/neasigurat), l-au lipsit pe cel dintâi de obţinerea unor venituri mai mari, la care ar fi avut dreptul printr-o negociere corespunzătoare.
Pentru acurateţe, se impune a arăta că inculpatul LUCAN MIHAI a pretins (şi a-l critica ar fi nepotrivit) că numele său aducea pacienţi I.C.U.T.R..
De notat şi că, pe parcursul perchezițiilor domiciliare efectuate la sediul I.C.U.T.R., din biroul inculpatului LUCAN MIHAI (situat la etajul 4 al imobilului) s-a procedat la ridicarea mai multor înscrisuri întocmite în legătură cu serviciile medicale prestate de către I.C.U.T.R. în beneficiul S.C. LUKMED S.R.L., împrejurare în care a rezultat că valoarea sumelor facturate de către prima secundei este vădit diminuată, fapt sesizat, de altfel, și de mențiunile Raportului de Control cu nr. 7028/14.12.2016 al Corpului de Control al Ministerului Sănătății, în care se face referire la una dintre situațiile constatate când S.C. LUKMED S.R.L. a achitat I.C.U.T.R. suma de 19,30 lei reprezentând contravaloarea spitalizării unui pacient/zi, în condițiile în care, la rândul său, Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca percepe aparținătorilor pacientului suma de 56 lei cu titlu de tarif/zi/spitalizare.
Aici este de reţinut că inculpatul FOFIU-SÂMPETREANU DAN-EMIL, audiat în faţa Judecătorului de drepturi şi libertăţi, s-a apărat declarând că sumele percepute aparținătorilor pacientului cu titlu de tarif/zi/spitalizare, erau mai mari în ideea de a-i descuraja pe aceştia (apărare care nu este suficientă pentru a convinge că interesele I.C.U.T.R. erau corect apărate în relaţia cu S.C. LUKMED S.R.L.).
Mai mult, din mențiunile înscrisului intitulat TARIF DE SPITALIZARE pus la dispoziție de către I.C.U.T.R., rezultă că tarif/zi/spitalizare pentru un pacient a fost stabilit la suma de 119 lei corespunzător anului 2007; 142 lei corespunzător anului 2008; 203 lei corespunzător anului 2009; 198 lei corespunzător anului 2010; 228 lei corespunzător anului 2011; 203 lei corespunzător anului 2012; 207 lei corespunzător anului 2013; 281 lei corespunzător anului 2014; 308 lei corespunzător anului 2015; 327 lei corespunzător anului 2016 și 529 lei corespunzător anului 2017.
Aşadar, chiar dacă apare exagerată susţinerea procurorului de caz cum că, din cauza celor ce preced, I.C.U.T.R. s-a transformat într-o unitate de tip „sanatoriu”, s-a descalificat treptat prin prisma indicatorilor financiari medicali ai C.J.A.S., fiindu-i alocate sume de bani tot mai mici, este de reţinut un regres al acestui institut – odată ce, în aceeaşi localitate (Cluj-Napoca), de mai mulţi ani – funcţionau două entităţi medicale cu pretenţii, I.C.U.T.R. şi S.C. LUKMED S.R.L..
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că, privitor la acumularea de datorii de către I.C.U.T.R. către furnizori de peste 2.000.000 lei, procurorul de caz nu oferă date suficiente, pentru a se putea verifica dacă nu cumva ele sunt rezultatul altor nereguli în funcţionarea sa.
De reţinut este şi că toate contractele și actele adiționale au fost semnate de către inculpatul FOFIU-SÂNPETREANU DAN-EMIL (inițial director economic și ulterior manager al I.C.U.T.R.). Despre mama sa, în persoana martorei SÂNPETREANU MARIA, procurorul de caz arată că presta servicii financiar-contabile în beneficiul S.C. LUKMED S.R.L. și S.C. LUKMED PRO S.R.L., în baza unor relații contractuale, dar afirmaţia este pur speculativă dacă urmăreşte implicarea acesteia în prezentul dosar (la acest moment, cel puţin).
De reţinut mai este că S.C. LUKMED PRO S.R.L. are ca asociat unic pe S.C. LUKMED S.R.L. și administrator pe inculpatul LUCAN VALERIAN-CIPRIAN-MIHAI, precum și că este proprietara clădirii în care se află sediul clinicii aparținând S.C. LUKMED S.R.L..
În urma verificărilor efectuate de către organele de control din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate relativ la modalitatea în care a avut loc evidențierea în cadrul I.C.U.T.R. a documentației medicale pentru pacienţi care au beneficiat de servicii medicale în cadrul I.C.U.T.R. și intervenţiile chirurgicale în cadrul S.C. LUKMED S.R.L., au rezultat date referitoare la modalitatea defectuoasă de întocmire a documentelor medicale în cadrul I.C.U.T.R., nefiind respectate reglementările în domeniul medical.
Din mențiunile Raportului de control cu nr. DGMCA 1009/29.11.2016 al Direcției Generale de Monitorizare, Control și Antifraudă din Cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, rezultă că, în urma verificării respectării de către I.C.U.T.R. a obligațiilor prevăzute în contractele de furnizare de servicii medicale spitalicești încheiate cu C.J.A.S. Cluj, sens în care au fost analizate, prin sondaj, foile de observație a unui număr de 16 pacienți internați în
perioada ianuarie 2015 – septembrie 2016, s-au constatat următoarele:
– au fost identificate situații în care la foile de observație nu s-a regăsit biletul de trimitere în vederea internării;
– în cazul foilor de observație la care s-au regăsit biletul de trimitere în vederea internării acesta nu era completat cu datele privind unitatea/secția în care urma să fie internat pacientul, respectiv semnătura și parafa medicului care furnizează servicii medicale spitalicești;
– niciunei foi de observație nu îi este anexat decontul de cheltuieli care se eliberează pacienților la externare;
– în nicio foaie de observație nu se regăsește consemnată seria și numărul prescripției medicale eliberate la externarea pacientului, fiind consemnată numai mențiunea ,,tratament conform Rp”;
– au fost identificate situații în care la foile de observație nu s-au regăsit consemnate din setul minim de date la nivel de pacient, respectiv data externării, ora internării/externării, tipul internării și criteriul de internare;
– au fost identificate situații în care la foile de observație nu sunt asumate prin semnătură și parafă rezultatele investigațiilor paraclinice consemnate/ atașate și protocoalele operatorii, precum și că în foile de observație nu se regăsește consemnată epicriza și curba termică a pacientului.
La final, referitor la mențiunile raportului de constatare tehnico-științifică contabilă din 16.10.2017 întocmit de către un specialist antifraudă detașat în cadrul D.I.I.C.O.T., rezultă că, a fost cauzat persoanei vătămate I.C.U.T.R. un prejudiciu în cuantum de 798.830,81 lei, reprezentând valoarea actualizată la data de 16.08.2017 a serviciilor de spitalizare – ca diferenţă între valoarea totală a tarifelor stabilite conform preţurilor menţionate în ordonanţă şi în materialul documentar şi valoarea serviciilor medicale facturate (sub rezerva că această sumă de bani urmează să fie reajustată, în considerarea aspectelor pe care le-a reţinut Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai sus).
***
Conchizând, la acest moment procesual, Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că poate reţine depăşirea pragului de 2.000.000 lei – prejudiciu total (în condiţiile în care una dintre cele trei modalităţi de comitere a faptei nu a considerat-o de luat în calcul; practic, acesta este înjumătăţit), pentru a se păstra încadrarea juridică iniţială (delapidare cu consecinţe deosebit de grave), dar apreciază că – până la finalizarea urmăririi penale – stabilirea prejudiciului este încă un obiectiv.
***
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai are de analizat şi dacă este incident în speţă cazul de la art.223 alin.1 lit.b N.C.proc.pen. (reţinut cu privire la toţi cei trei inculpaţi).
Astfel, mai întâi reţine că, dacă în referat, procurorul de caz a alocat un număr de 8 (opt) pagini pentru a descrie cele trei modalităţi de comitere a infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în acelaşi referat sunt ocupate mai multe pagini cu redarea unor convorbiri telefonice sau comunicări de tip SMS, în ideea de a se proba că inculpatul LUCAN MIHAI „încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii … sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament”.
Lecturând conţinutul acestora, Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că este dovedită intenţia inculpatului LUCAN MIHAI de a-şi procura sprijin în obţinerea de date şi informaţii care să-i profite sub orice formă în ancheta penală în curs, sens în care a contactat mai multe persoane din cercul de cunoscuţi având un statul social, economic, profesional ori politic foarte ridicat, persoane cu conexiuni la vârful societăţii româneşti.
Ca atare, apreciază că în cazul său sunt ilustrative „capturile” selectate de procurorul de caz.
Nu acelaşi lucru reţine Judecătorul de drepturi şi libertăţi referitor la ceilalţi doi inculpaţi, LUCAN VALERIAN-CIPRIAN-MIHAI, FOFIU-SÂNPETREANU DAN-EMIL, în legătură cu care reţine afirmaţia procurorului de caz, cum că intervenţiile inculpatului LUCAN MIHAI le profitau şi lor.
O atare afirmaţie nu are susţinere, dimpotrivă: fiind vorba despre o circumstanţă personală, ulterioară comiterii presupuselor fapte (a unuia dintre inculpaţi), se răsfrânge doar asupra lui (numai circumstanţele reale, privitoare la fapte, se răsfrâng asupra tuturor participanţilor, în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut).
Cât priveşte incidenţa art.223 alin.2 N.C.proc.pen., Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, pentru considerentele expuse pe larg deja, la care însă adaugă circumstanţele personale ale celor trei inculpaţi (având toţi trei studii superioare, fiind bine inseraţi social şi necunoscuţi cu antecedente penale, inculpatul Lucan Mihai având vârsta de 69 ani şi fiind recunoscut ca un profesionist în materie de transplant renal), privarea lor de libertate nu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar o măsură preventivă mai blândă (controlul judiciar) ar fi eficientă şi oportună.
În cazul fiecărui inculpat, reţine că instituirea unor obligaţii clare, specifice acestei măsuri preventive, este în măsură să confere pârghiile necesare pentru supravegherea şi corecta diriguire a conduitei lui viitoare, existând oricând posibilitatea înlocuirii cu măsura arestării preventive/arest la domiciliu.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că tot măsura controlului judiciar este cea care răspunde adecvat criteriului oportunităţii, că buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni sunt asigurate, iar riscul sustragerii inculpaţilor de la urmărirea penală sau de la judecată este îndepărtat (notând că restul suspecţilor pot fi cercetaţi în stare de libertate – în opinia procurorului de caz).
În orice caz, consideră că urmărirea penală mai are de clarificat câteva împrejurări, nu numai legate de cuantumul total/defalcat al prejudiciului, dar şi de modalităţile efective în care s-a acţionat cu ignorarea legii penale.
***
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că procurorul de caz (care descrie în referat o anchetă penală vastă, presărată cu interceptări de convorbiri şi comunicări, precum şi cu filaje – efectuate autorizat) nu face nicio referire la răspunsul/răspunsurile pe care diversele persoane contactate de către inculpatul LUCAN MIHAI i le-au dat sau nu acestuia. Natural, este foarte posibil ca astfel de date să nu fi putut fi inserate în referat pentru că încercările inculpatului nu s-au fructificat. Sau poate este vorba despre o strategie de anchetă pe care acelaşi procuror nu a găsit de cuviinţă să o dezvăluie (foarte posibil).
Totuşi, Judecătorul de drepturi şi libertăţi găseşte nepotrivit – cel puţin – a afla – după pronunţare – amănunte din ancheta penală prezentate în mass-media (episodic, amănunte pe care nici procurorul de şedinţă nu le-a învederat în sala de judecată, în Camera de Consiliu; de pildă, date despre nişte fragmente de convorbiri şi despre nişte note scrise de către inculpatul LUCAN MIHAI, din care ar reieşi intenţia foarte puternic exprimată, dacă nu chiar foarte agresiv manifestată, presărată cu comparaţii şi metafore, de a-şi asigura serviciile unui avocat/avocată din Bucureşti, care să îi asigure inclusiv în rândul magistraţilor – judecători şi procurori – protecţia de care consideră că are nevoie, etc.).
Dacă motivul pentru care asemenea împrejurări nu au fost amintite în referat a fost lipsa timpului (dosarul s-a înregistrat la Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală la ora 20:32, şedinţa de judecată a început în jurul orei 23:00 şi retragerea pentru deliberare s-a făcut în jurul orei 04:00, cu circa o oră înainte de a expira prima ordonanţă de reţinere) necesar inserării (deşi paragrafele respective sunt pe cât de scurte, pe atât de incisive), Judecătorul de drepturi şi libertăţi remarcă însă că a existat suficient timp şi interes din partea procurorului de caz în a insera în referat discuţii strict particulare (purtate de inculpatul Lucan Mihai cu o anumită persoană de sex femeiesc – „Martinel”).
Totodată, fără a acuza vreun fel de presiune mass-media (la care Judecătorul de drepturi şi libertăţi i-ar fi rezistat oricum, ideea de echidistanţă şi obiectivitate constituind deziderate de la care nu renunţă), pentru că în presa scrisă şi vorbită informaţiile au apărut după pronunţarea soluţiei, reţine că este posibilă o inducere în eroare/menţinere în confuzie a opiniei publice (ceea ce este şi incorect şi lipsit de eleganţă) atunci când se vehiculează informaţii amestecate – despre alte infracţiuni foarte grave posibil a fi fost comise de inculpatul LUCAN MIHAI (tentativă la omor, luare de mită, trafic de organe), subliniindu-se că acesta nu a fost arestat preventiv, deşi în cauza de faţă sunt două infracţiunile pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă. Intră în obligaţia Ministerului Public să investigheze legal şi celelalte acuzaţii.
În consecinţă, Judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge – ca neîntemeiată – propunerea de luare a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală – Secţia de combatere a criminalităţii organizate în dosarul nr. 1050/D/P/2017 la data de 21.12.2017.