Nimic din ce tine prima pagina a ziarelor de astazi nu e nou. Nici criza imigrantilor, nici problemele cu infractorii, nici macar ideea de Uniune Europeana. Toate s-au mai intamplat, toate au mai fost gandite si propuse, ba chiar implementate cu ceva timp in urma. Aceasta este concluzia suprinzatoare la care a ajuns Valentin Manache, un colectionar impatimit din Cluj. Intre altele, apartamentul sau din Marasti gazduieste o impresionanta colectie de imagini, documente si accesorii care tin de politie.
Toate cele cateva sute de exponate se afla in clasoare si cutii foarte bine organizate. Vorbind despre ele, colectionarul, angajat in viata de toate zilele la Ministerul de Interne, are o privire infocata si dovedeste o documentare aproape enciclopedica.
„Tot ce vedem azi s-a mai intamplat si ieri, de pilda, inselaciunea cu falsi politisti, numita dupa Revolutie „metoda Maradona”. Avem aici un ziar vechi din 1947 in care se anunta prinderea unei bande de falsi politisti. Difera doar tehnicile”, explica Valentin Mandache, din capul locului. 
Colectionarul este pe jumatate clujean, pe jumatate bucurestean, dar se considera roman.
„Am crescut la Bucuresti si veneam in vacante la Cluj. M-am mutat aici cu serviciul, in 1997. La vremea respectiva, era o mare diferenta intre circulatia de aici si cea de acolo. Clujul era mult mai linistit. In rest, la fel”, povesteste el.
Scanteia alcatuirii de colectii s-a aprins inca din copilarie. Era o vreme in care toti copiii strangeau cu frenezie diverse obiecte si se intreceau in colectii care mai de care mai mestesugite.
„Nu prea aveam alte preocupari. Se cautau dopurile de bere, suprizele de la guma. A doua etapa a fost intrarea in cercul de filatelisti. Se colectionau apoi cutiile de chibrite. Am avut colectii si chiar faceam schimburi intre noi. In timp, am trecut la carte postala, era o zona mult mai interesanta. In acel moment, dragostea pentru cultura si arta deja a depasit granitele, si atunci farfurii si tot felul de vechituri care mi se pareau interesante. Nu era vorba doar de valoare, ci si de frumusetea si ineditul lor. In timp insa, au inceput sa se adune. Tot mergeam la expozitii si tot felul de manifestari, am dat de un pliant”, adauga Manache.
Pliantul cu pricina, gasit in 2006, a schimbat radical felul in care colectionarul si-a conceput organizat activitatea din acel moment.
„Se numeste „Cum sa iti faci o colectie de arta” si m-a facut sa imi dau seama ca de fapt nu am nimic. Aveam cate ceva din fiecare, dar nu aveam o colectie. Mi-am dat seama ca trebuie sa imi schimb tematica, sa ma gandesc cum va arata colectia peste 20-30 de ani. Nu poti sa o insiri intr-un apartament de doua camere daca nu esti organizat. Mai era vorba de sumele de bani de care este nevoie si, foarte important, de acordul partenerului de viata. Daca nu esti casatorit, ai alte sanse sa iti faci o colectie. Daca esti, apar probleme. Din acel moment, am inceput sa strang obiecte doar cu tematica de politie. Mi s-a parut o idee buna sa ma ocup de istoricul politiei, mai bine zis de acea parte care se mai poate recupera”, a precizat colectionarul.
Daca din perioada comunista se mai gasesc inca multe obiecte, din cea regalista sunt raritati.
„Multe au fost distruse pentru ca oamenii se temeau sa le pastreze. Sunt si carti, de pilda, carora le-au rupt doar primele pagini, cu Regele Mihai si au pastrat restul. In anii 49-50 a venit o circulara care interzicea carti. Nu neaparat de scriitori care erau de partea comunistilor, cat si celelalte, almanahuri, calendare religioase cu insemnele regalitatii. Riscai sa faci puscarie. Abia acum au inceput sa apara, au fost ascunse prin poduri si beciuri. Le-au ascuns de prigoana comunista. Le-au ascuns ca sa mai poata recupera ce se mai poate. Altele, foarte multe, s-au pierdut atunci cand s-au daramat casele. Au fost duse la gunoi. Inainte se speriau si le aruncau, acum nu le mai pasa si le aruncau. S-au dus biblioteci intregi asa”, descrie colectionarul situatia.
Unul dintre dosarele care alcatuiesc colectia are ca tema generala uniforma de politie, din toate timpurile.
Pe primele pagini se gasesc vederi si carti de vizita cu semnatura unor personaje importante ale comunismului, de la Constantin Nuta, unul dintre cei care au murit in zilele Revolutiei in elicopterul doborat la Alba Iulia, fost adjunct in Ministerul de Interne pana la faimosul Pacepa.
Imaginile trec prin diverse perioade, in care oamenii legii se fotografiau in grup cu colegii, cu familia si chiar la nunti. Uniformele din aceste imagini sunt cele reproduse in filmele de epoca. Se poate observa si felul in care s-a schimbat locul in care se prindea numarul de identificare al fiecarui politist.
„In perioada Carol al II-lea, in anii 1950, uniforma de gala se putea purta si la nunti. Erau foarte pedante”, explica clujeanul.
Altele indica faptul ca la Cluj a functionat candva o scoala de calarie, undeva in zona Intre Lacuri si o scoala de militie la Melody. Mai mult, se facuse o solicitare pentru infiintarea unei scoli pentru conducatori auto pentru politie. Exista chiar si o scoala de dresare a cainilor.
„Din 1935, cand inca nu incepuse expansiunea nazista, a aparut in presa fotografia unor fete care, pentru bani, faceau salutul hitlerist.Istoria se repeta, dar nu stim sa o folosim in folosul nostru”, apreciaza colectionarul.
Alt capitol al colectiei este reprezentat de diverse permise, intre care cel pentru biciclete, din 1941, obligatorii la acea vreme.
Evolutia cartilor de identitate in tara noastra este o alta parte plina de surprize. In 1919, la Oradea se eliberau asemenea documente bilingve. Altele erau marcate cu puncte, cu date care echivalau cu CNP-ul de astazi, in timp ce exista chiar si carti de identitate care contin amprentele posesorului.
Chiar si prostitutia era mai bine gestionata, dovada fiind ‘documentul „Consideratiuni asupra reglementarii prostitutiunii”, din 1910.
Si servitorii aveau actele lor de munca, foarte bine intocmite.
Clasoarele colectionarului mai cuprind si publicatii editate de personaje ale politiei romane, intre care „Amintirile unui politist. Alfabetul cifrat”, o povestioara a lui G. Gologan, ajuns ulterior sef al Sigurantei la Bucuresti, foarte bun in decriptare. Alte publicatii au un autor care a fost in acelasi timp librar, politist si mason. Se numeste Vasile D. Daskevici si se pare ca mai tarziu s-a calugarit. Se mai gasesc in alta publicatie detalii ale sfarsitului unui erou, Alexandru Popovici, executat de nemti pentru ca le transmitea informatii romanilor.
Alte documente atesta activitatea Cetatii Gherlei, fosta scoala de educare, cu infirmerie, pavilionul fetelor, capele romano si greco catolice, tesatorie si multe altele. Emotionanta este o imagine a unei orchestre formate din copii care au trecut pe aici.
Existau la acea vreme si femei-politist, in colectie regasindu-se legitimatia uneia dintre ele, de o frumusete rapitoare.
Procesul verbal de contraventie de astazi se numea in alte vremuri Mandat de pedeapsa. O mostra din colectie arata cum a fost sanctionata sotia unui clujean pentru ca a angajat o femeie in casa fara condica de servitoare.
Un document sinistru atesta confiscarea unui aparat de radio de la un evreu de la Oradea.
Alte publicatii noteaza prinderea unui morfinoman, in acelasi oras. Delictele erau aceleasi, de la furt, crime si pana la coruptie.
„Noi credem ca am descoperit Europa, sau ca noi i-am pus bazele. Nici pomeneala! Cei de dinaintea noastra au facut asta. Noi doar am continuat proiectul”, isi exprima colectionarul crezul.
Un lucru laudabil este publicarea multor materiale educative pentru copii, un exemplu fiind cartile interactive in care acestia invatau cum sa circule in oras, cum astazi nu se mai gasesc.
Nu lipsesc reviste cum ar fi Revista faptelor senzationale, un adevarat tabloid de epoca, in care se gasesc, la fel ca si in Reportajul, multe fotografii atroce, cu imagini cu capul lui Terente, poze cu executii si cadavre, precum si povesti fioroase de pe strazi.
De asemenea, se regasesc in presa vremii relatari din viata unor imigranti musulmani care au ajuns la Bucuresti.
„Cele mai multe violente s-au comis in perioadele de dupa razboi, au fost multe jafuri armate pentru ca au aparut multe arme pe piata. Oamenii nu le mai predau dupa razboi si se savarseau cu ele infractiuni. In perioada comunismului au disparut, dupa care iar au aparut. Din fericire sunt destul de rare la noi”, a apreciat Manache.
Valentin Manache participa la toate targurile de colectionari, la Iulius Mall si prin tara, dar si prin cele doua targuri de vechituri ale Clujului.
Cum i-a schimbat colectionarea acestor obiecte viziunea asupra vietii?
„Atunci cand vad o stire, nu ma mai impresioneaza. Stiu ca asa ceva s-a mai intamplat, fie ca e vorba de atrocitati, fie de idei care sunt prezentate ca noi. Nu exista stiri bomba. Toate s-au mai intamplat si in trecut. Ar trebui sa ne intrebam cum s-a ajuns pana acolo, care sunt cauzele. Tot timpul mergem si vedem numai efectul. Nu e nou nici ca avem prostitutie, nici coruptie. Problemele trebuie sa le stapanim, ca pe o boala, sa nu avanseze”, explica el.