Era frumos dacă Iohannis nu adopta în anii trecuți discursul mahalachist cu privire la „scandalagiul de Băsescu” și la cât de conflictual este acesta. Cu cuțitul la os a ajuns activ?
Asta după ce a pierdut doi ani timpul (prin tăceri profunde, vacanțe întrerupte de concedii și viceversa) și i-a lăsat pe pușcăriabili să-și întărească pretențiile cu privire la controlul asupra Justiției sub falsul pretext al reprezentării populare.
Care este sublimă la 40% prezență la vot, dar nu se susține decât prin faptul că, într-un exercițiu democratic, cei care votează contează.
Dar dacă societății i se cere să respecte regulile jocului, pușcăriabilii care conduc partidele politice din România și, prin acestea, destinele noastre, de ce nu înțeleg să-și aplice lor înșile exact aceeași cerință: cea a respectului față de regulile jocului (și, în special, vocalii desprinși din FSN și răspândiți prin toate partidele)?
De ticăloși și aroganți.
Împotriva ticăloșeniei și aroganței s-a ieșit în piețele Patriei, nu pentru a se dărâma guvernul de gudurăi al lui Dragnea – așa că, este total ignobil să vorbești despre mineriade dinspre partidul care a inventat totul în materile de tentative de lovitură de stat, inclusiv Pușcăriadele din ultimii ani (de la prima manifestație publică în favoarea lui Gabriel Bivolaru și până la vărsările de muci în zăpadă de când au dat jos guvernele Boc și MRU sub presiunea străzii, trecând prin două tentative de suspendare a președintelui ales, numai să nu le intre Patriciu, Năstase, Voiculescu la binemeritata pârnaie șamd).
Și așa ajungem la acțiunile din ultimele zile ale lui Iohannis.
Cu ședința de guvern a procedat genial. Cu ieșitul în piață “ca simplu cetățean” printre manifestanții anti-grațiere și anti-amnistie, nu. Nu, pentru manifestanți – că le-a dat apă la moară pesediștilor să se dea victime și a deturnat un protest civil către unul politic.
Iar dacă s-a folosit de prilej ca să dea apă la moara disperării lui Dragnea și a altor pușcăriabili (că vor face pârnaie) și a forțat o suspendare prin care să coaguleze simpatia populară către sine și mizeriuța aceea de partid care acum se numește PNL (tot o adunătură clientelară dar care se dă acum de dreapta), sau a USR (câh!), asta nu prea este frumos. Tot manipulare și joc la rece pe spinarea disperării românilor este. Iar consecințele pe termen lung (dacă-i mai pasă cuiva în exaltarea și frenezia luptei) vor fi tot lehamitea, tot demobilizarea – și lăsarea României în cleștele de șantaj al coabitării dintre politicienii nesinceri și asistații lor social care-i votează. Îi votează, după cum v-am mai zis, pe portofelul și disperarea celor care mai muncesc. Și mai gândesc.
Numai de consilieri proști și extrem de proști a avut parte Iohannis până acum (excepție mersul la ședința de guvern peste Gudureanu). Până ieri Băsescu era un scandalagiu de președinte jucător. Acum sare Iohannis să procedeze identic? Nu-i mumos, Bubico!
Acest gen de proteste sunt ale societății civile. Societatea civilă trebuie să se trezească și să nu lase #unițisalivămii, #misecuvinii și alte partide să le confiște, să le contorizeze în dreptul mărețelor lor realizări. Că iar ne trezim că suntem conduși de către societatea în civil (cu Ordin de Zi pe Unitate).
Restul (că Iohannis s-a dus să se convingă că nu e singur) sunt povești. Nu oamenii trebuie sprijiniți în democrație (mai ales cei care și-au dat măsura nimicniciei, fiind cândva parte a unei tentative de lovitură de stat), ci principiile, statul de drept.
Și, intrând în logica a ceea ce am declarat mai sus, dacă va fi atacată Președinția, eu care nu-l plac pe Iohannis (că nu am de ce), tot am să ies să sprijin instituția. Așa cum am ieșit de fiecare dată.
Cu scârbă, că o fac să profite alți nemernici de buna mea credință, dar cu speranța că nemernicii mei sunt mai mici decât nemernicii lor.
Dar mai ales cu speranța că vor rezista instituțiile democratice ale statului.