Sebastian Lăzăroiu, fost consilier prezidențial al lui Traian Băsescu, crede că, în 2024, alegerile prezidențiale vor fi câștigate de un om de stânga, dar nu de la PSD, ci de la PNL, adică de către Emil Boc, despre care susține că se pregătește pentru candidatura la cea mai înaltă funcție în stat.
„(PSD) nu are un candidat (la prezidențiale – n.n.), de aia unii trag cu ochiul spre Geoană (Mircea Geoană), dar e complicat. Deși îi dau dreptate lui Ciolacu, că sunt șanse mari să avem un președinte de stânga în 2024, și eu cred asta, dar nu va fi (Geoană), va fi Emil Boc. Emil Boc e cel mai de stânga, dar stânga autentică. PSD nu e de stânga, știm bine că nu e. Ca personalitate politică, Emil Boc e structural un om de stânga. Cunoaște bine și a văzut toate deciziile, cât a fost prim-ministru.
Cred că da, Emil Boc se pregătește pentru asta. Nu l-am văzut niciodată atât de des apărând la televizor, la Antena 3, care l-a desființat cât a fost prim-ministru și la multe posturi… Are apariții foarte dese, probabil era o variantă pentru șefia PNL, știu că a și fost curtat de tabăra care acum îl susține pe Cîțu. Și Boc ar fi câștigat în fața lui Orban, nu la un scor mare, dar el și-ar fi expus șansele de a deveni președinte în 2024, ar fi fost cam devreme să pui în funcția de președinte PNL încă din septembrie. Ăsta a fost calculul.
Pe de altă parte, nu rezolva problema nr 1, esențială, să nu mai existe despărțirea între funcția de premier și funcția de șef de partid. Boc ar fi rămas primar la Cluj, ar fi fost președintele partidului și tot Cîțu era premier. Ar fi fost un alt fel de chimie între ei, decât între Cîțu și Orban. Deci eu mai degrabă îl văd pe Boc, dar repet, îi rog pe oameni să reflecteze la asta: Boc e de stânga, nu e de dreapta. Paradoxal, și dacă te uiți și la biografia lui – el a crescut într-o familie săracă, a realizat totul pe cont propriu. Faptul că face ce trebuie în anumite momente și ia niște măsuri nepopulare, asta nu ține de stânga sau dreapta”, a spus Sebastian Lăzăroiu la Digi 24.
Practic, după aproape două decenii s-ar reveni la planul inițial: Boc, continuatorul la președinție al lui Traian Băsescu. Plan dat peste cap de ”dragă Stolo” care a refuzat în decembrie 2008 să-și lase ”egeria” cu care se plimba tomnatec de mânuță la Bruxelles și să vină ca prim ministru al lui Băsescu.
La 15 decembrie 2008, în urma alegerilor legislative din 30 noiembrie 2008 și a retragerii lui Teodor Stolojan, candidatul desemnat inițial de președintele Traian Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat pe Emil Boc drept nou candidat pentru funcția de prim-ministru al României. A fost validat prin votul Parlamentului la 22 decembrie 2008.
Așa s-a ajuns ca fostul vicepreședinte al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studențești al Universității „Babeș-Bolyai” și președinte al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România, filiala Cluj între 1987 și 1989, să lase primăria municipiului Cluj-Napoca pentru a deveni premierul lui Traian Băsescu. (Ca o paranteză, să nu uitați că ”adversarul” ”politic” Ioan Rus, era în acea perioadă dinainte de 1989 șeful lui Boc, fiind Președintele UASCR pe Cluj)
Asta în cazul în care credeați că Emil Boc ar fi un necunoscut într-ale politicii înainte de decembrie 1989 și că, cu totul întâmplător, a intrat în politică după decembrie 1989. Repartiția l-a prins la Partidul Democrat – pe atunci de stânga, aripă ruptă din Frontul Salvării Naționale. Acum e de ”dreapta”, dar cu apucături și derapaje grave de stânga, stânga autoritară – se vede mai ales în lipsa de respect față de proprietatea privată și la modul în care-și impune voința politică abuzând discreționar de resursele municipiului.
Și, într-adevăr, avalanșa de apariții și declarații publice este similară celei de dinainte de 2004 când Boc se pregătea să devină primar și urmașul lui Traian Băsescu la cârma Partidului Democrat.
Partid care s-a infiltrat din Internaționala Socialistă în Partidul Popular European prin intermediul negocierilor duse de Sorin Frunză Verde (actualmente cam decedat), care înainte de decembrie 1989 a fost echivalentul lui Ioan Rus pe județul Caraș-Severin.