Morții din Decembrie 1989 sunt morți și îngropați. Cei care au fost schilodiți cu foc la gura țevii de către Brava Armată Română sunt în vârstă și bolnavi, o parte au murit. Dreptatea umblă cu capul spart. Singurii care au avut un câștig sunt cei care au făcut parte din represiunea ceaușistă, care au ordonat și executat ordinele fără să crâcnească, apoi s-au ascuns după ordinele primite zicând că și-au făcut datoria. Față de cine? Că față de popor nu.. Poporul a rămas cu morții și răniții, ei, deșeurile cu față umană, au beneficiat de avansări în grad (”Ai tras, ești avansat!”), de onoruri, funcții, prosperitatea ulterioară ca oameni de afaceri. Profitând de justiția tristă și fără coloană vertebrală a României, o parte, marea majoritate a vinovaților care se știu încă din ianuarie 1990, au fost exonerați, iar acum se întorc în ”justiție” împotriva celor care le-au demonstrat că au executat și transmis ordine ilegale. Și când zic ordin ilegal nu mă refer la celebrul ordin dat de Florian Caba subordonatului său Dicu Ilie: dacă trece vreunul de tine te bag în Tribunalul militar”, ci la celebrul Ordin în 14 puncte al lui Vasile Milea pe care militarii români l-au adaptat din pix. Nu întâmplător Degeratu, odată ajuns șef al Marelui Stam Major General al Armatei și care a muncit cu pixul la represiune, a dat ordin în 1997 ca militarii să nu se prezinte în fața procurorilor militari, obstrucționând grav justiția. A răspuns cu ceva pentru fapta penală? Da, cu noi funcții și onoruri, cu o pensie specială și liniște din partea Justiției preș.
Conform legilor Republicii Socialiste România, Armata română nu avea nici un prerogativ să se joace de-a paza și ordinea în interiorul orașelor. Nu erau nici milițieni, nici securiști, nici jandarmi. Au mințit cu nerușinare că Alarma parțială de luptă este Stare de necesitate și au trimis cică 10% dintre efective, înarmate până în dinți în interiorul orașelor să nimicească ”coloanele de turbulenți care bagă în față, femei, copii și bătrâni”. Conform Ordinului în 14 puncte (vădit ilegal, că stipula o stare pe care în mod legal armata nu oa avea), se identificase inamicul și se și făcea referire la modul în care acesta trebuie contracarat ”prin atac pe flancuri”, ”prin învăluire”.
Să tragi cu arma în oraș, într-un spațiu închis încălca inclusiv Regimul Armelor și Munițiilor în care se stipula că însăși santinela în post nu avea voie să facă uz de armă împotriva femeilor gravide, a copiilor și bătrânilor, precum și în situațiile în care puneai în pericol VIAȚA și INTEGRITATEA altor persoane decât cele vizate.
Prin urmare, din momentul în care un militar înarmat cu acest ordin a pus bocancul pe caldarâmul unui oraș, acesta era în afara legii, executând un ordin vădit ilegal – de la soldat, la lenți colonei, colenei, generali. Era de datoria procurorilor să distingă în lanțul de executare a acestui ordin vădit ilegal vinovățiile personale și să întocmească în mod corect, fără interpretări și portițe de scăpare pentru complicii lui Ceaușescu, un rechizitoriu care să ducă la condamnări, nu la avansări și vieți tihnite.
Caba Florian, Degeratu Constantin, mulți dintre cei avansați ”că nu au fost oameni”, trebuiau să-și ispășească complicitățile după gratii nu în funcții de comandă, nu ajungând să se bucure de pensii speciale și acum încercând să rescrie istoria prin înscenarea de procese închipuite.
Prin urmare, alegațiile premierului Ciucă, el însuși militar, în afara unor scuze pe care Armata română trebuie să le adreseze poporului român, sunt doar mâncare cu polonicul a unui produs extrem de urât mirositor a demagogie.
Cică: ”România democrată de astăzi nu ar fi fost posibilă fără sacrificiul suprem din Decembrie 1989, atunci când românii au dovedit că dorinţa de a fi liberi nu poate fi oprită nici de gloanţe, nici de tancuri. Timişoara a fost primul oraş eliberat de teroarea comunistă, iar curajul timişorenilor i-a inspirat şi mobilizat şi pe românii din celelalte oraşe împovărate de dictatură. După aproape jumătate de secol, regimul comunist ilegitim şi criminal era înfrânt, iar valorile şi principiile democratice restabilite, însă preţul plătit a fost unul uriaş”, a declarat azi, 16 decembrie, premierul Ciucă.
Şeful Executivului a adăugat că un deziderat al generaţiilor prezente este de a aduce în faţa Justiţiei pe cei responsabili de crimele şi abuzurile regimului comunist.
”Le datorăm eroilor şi martirilor din Decembrie 1989, dar şi tuturor disidenţilor anticomunişti şi victimelor regimului comunist nu doar valorizarea sacrificiului lor suprem prin apărarea idealurilor în care au crezut cu toată puterea, ci şi dreptatea, care se lasă aşteptată de prea mult timp. Cei responsabili de crimele şi abuzurile regimului comunist, de reprimarea violentă a Revoluţiei Române din Decembrie 1989 trebuie aduşi în faţa Justiţiei, pentru că doar aşa trecutul poate fi asumat. Fiecare zi care se pierde fără a realiza acest deziderat e o pângărire a suferinţelor victimelor comunismului şi a sacrificiului lor”.
Le datorați în primul rând scuze pentru cum Armata română a făcut tot posibilul să obstrucționeze Justiția de s-a ajuns ca la 33 de ani de la evenimente, complicii lui Ceaușescu și ai unui regim criminal să se dea nevinovați și ”hăituiți” de presă. Le datorați scuze românilor că Armata poporului, a doua oară într-un secol, a deschis focul împotriva poporului la ordinele unor oameni politici.
Mă bucur că Premierul Ciucă, la finalul discursului, a reiterat angajamentul ”ferm” al Guvernului pentru apărarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a democraţiei şi statului de drept, onorând neîncetat sacrificiul pentru libertate.