Criza politică creată de Florin Cîțu, Klaus Iohannis și de către echipa necâștigătoare din jurul lor s-a desăvârșit în această săptămână. „Superman” Vasilică a fost demis prin moțiune de cenzură în parlament cu un scor record pentru democrația românească: 281 de voturi, printr-o mobilizare de remarcat a parlamentarilor PSD, AUR și USR.
Acum este și mai evident că Florin Cîțu și Klaus Iohannnis au provocat, respectiv întreținut această criză, dar pe care acum au scăpat-o de sub control. Am văzut cu toții discursurile de înfierare a USR-iștilor din ziua dezbaterii moțiunii dar și declarațiile de după ale lui Klaus Iohannis. Chiar dacă președintele a ieșit și a vorbit într-un limbaj demagogic despre politicenii cinici care au lăsat țara fără un guvern cu puteri depline, să ne amintim că domnul președinte Klaus Iohannis este cel care și-a pus semnătura pe decretele de revocare a miniștrilor USR Vlad Voiculescu și Stelian Ion, fără acordul partenerului de coaliție USR și fără să-l intereseze că astfel va provoca o criză politică gravă. Mă întreb oare cine a fost, totuși, mai cinic?
Tot ce au făcut Cîțu și ai lui, cu girul lui Iohannis, a fost o operațiune evidentă de îndepărtare de la butoanele puterii a USR. De ce? Pentru a avea ei putere mai mare, mai multe funcții și sinecuri și pentru bani mai mulți. Pentru ei și pentru clientela politică, pentru nepoți, nepoate și pentru trădători din alte partide dispuși să-i ajute să treacă, punctual, puntea, atunci când se impune.
Încă de când s-a format coaliția, echipa Cîțu nu a văzut cu ochi buni cum nu mai poate să-și facă jocurile la ministerele bănoase ale USR-ului: Transporturile, Economia, Sănătatea, și nu mai poate să controleze un domeniu cheie în România, Justiția. Dovadă la ce spun sunt nenumăratele declarații pline de frustrare ale liberalilor din ultimul an. Adică, chiar dacă nu au câștigat alegerile, și-au dorit tortul întreg al puterii!
Doar că socotelile grupului Cîțu au fost date peste cap de oastea de strânsură a parlamentarilor PSD, AUR și USR, iar acum noii liberali sunt fără soluții la criza politică, de aici și tragerea de timp cu consultările a președintelui Iohannis.
Această operațiune de aruncare peste bord a USR-ului a fost făcută inițial cu blatul PSD, partid care are tot interesul să hărțuiască și să dijmuiască un guvern minoritar dependent de voturile lui, și care de altfel l-a și ținut pe Cîțu în funcție până a trecut congresul PNL, un Cîțu care cu chiu cu vai a reușit să se aleagă președinte peste aripa PDL-Gorghiu din PNL. Însă, odată jocul PSD devoalat, de altfel, destul de previzibil, Ciolacu și „ciuma roșie” nu au mai avut ce face și au fost nevoiți să depună moțiunea lor de cenzură, pentru a salva aparențele și a nu se compromite definitiv.
Acum, din ce vedem, PNL-Cîțu tot de la PSD așteaptă izbăvirea și susținerea unui guvern minoritar cu UDMR, în condițiile în care oficial încă nu au început să negocieze refacerea coaliției majoritare cu USR. Oficial, Ciolacu afirmă că nu propune un premier și că PSD vrea alegeri anticipate, încurajat probabil de scorul bun înregistrat în sondajele din ultima vreme. Dar această variantă este atât de departe și de puțin probabilă, încât nu cred că merită să vorbim încă serios despre ea, ca despre o variantă fezabilă. La ora la care scriu aceste rânduri, vineri seara, nu se întrevede nici o soluție politică pentru ieșirea din criză, iar consultările partidelor programate pentru luni se anunță doar formale. PNL a făcut însă un pas important în spate față de ziua de joi. Vineri, Partidul Național Liberal a decis în ședința Biroului Executiv Național să nu propună niciun premier la consultările de luni, de la Palatul Cotroceni, dacă nu va reuși să contureze o majoritate parlamentară, după ce joi erau hotărâți să meargă la negocieri tot cu perdantul Cîțu.
Aceasta este România „lor”, a „câștigătorilor”. Ei pot să se joace de-a puterea cât vor, nu prea sunt afectați de prețurile la energie, de lipsa reformelor din sănătate și educație, de pandemia care sufocă spitalele, de economia care începe să gâfâie! Dar mai există o Românie, a noastră, a celor mulți care ne uităm perplecși la ce se întâmplă și vedem cum un grup de politicieni realmente au dat „foc” țării și nici măcar nu sunt conștienți de asta sau nu-i interesează.
Unde sunt reformele anunțate cu atâta avânt de liberali la pensii, în salarizarea bugetarilor, în educație, în economie și care evident nu pot fi făcute fără o majoritate parlamentară confortabilă și unită pe un program clar? Cine mai pune în practică PNRR-ul, recent aprobat, de unde în total ar trebui să accesăm în următorii ani aproape 30 de miliarde de euro? Cum se luptă Iohannis și PNL cu un val 4 al pandemiei tot mai agresiv cu un guvern fără puteri reale și cu miniștri răsfirați pe la mai multe ministere în același timp? Cine și când va putea decide o eventuală plafonare a prețurilor la gaz și curent în prag de iarnă, despre care se discută tot mai mult?
Sunt doar câteva întrebări de minim bun simț la care noi ceilalți români, cei din afara „echipei câștigătoare”, cerem apăsat un răspuns.