Profesorii din învățământul preuniversitar sunt în a patra zi de grevă. Liderii lor de sindicat se luptă pentru a li se îndeplini doleanțele. Problema este că unii dintre ei se luptă, cam degeaba, și de peste două decenii – învățământul tot subfinanțat este. Înțelegem că le-a ajuns cuțitul la os, dar de ce atât de târziu? Ce-au făcut în toți acești ani, din ce anume au trăit, cum s-au luptat, ce așteptări au și alte cele legate de grevă, am întebat-o pe doamna Lucia Cojocaru, lider sindical clujean
D.C.: Alo! Bună ziua, doamna Cojocaru! Diana Chisăliță. Mulțumesc pentru disponibilitate!
Lucia Cojocaru: Cu drag! Îs leșinată și eu pe aici, nu mai am putere, efectiv, na. Bine, să văd dacă… acum vrei să faci înregistrare sau cum facem?
D.C.: Da. Bun, având în vedere toate cele întâmplate și discuțiile pe care le-ați avut acuma cu Nicolae Ciucă, vreau să vă întreb în felul următor: Conform Legii Educației, educația ar trebui să primească 6% din Produsul Intern Brut, iar pentru 2023 procentul este de 2,1%. Cum este posibil să se facă excepția asta?
Lucia Cojocaru: Din păcate, vedeți că trăim în România și totul este posibil în această țară. Nu se respectă de ani de zile acest procent de 6% din Produsul Intern Brut și, mai ales, sintagma că „educația este o prioritate națională”. Dacă s-ar respecta aceste lucruri, sigur că am avea o altă poziție și nu ne-am afla, ca și astăzi, într-o asemenea formă de protest, care nu ne-am dorit-o, s-o spunem de la bun început, dar am fost nevoiți să intrăm, să forțăm puțin mâna guvernanților. Pe de altă parte, sigur mi s-a adus la cunoștință că nu sunt bani și niciodată pentru noi, în educație, nu sunt bani, dar sunt bani pentru alte domenii. Sigur că sunt bani pentru cei din magistratură, pentru cei care lucrează în Parlament, în primării și în alte sectoare, care probabil au alte interese, dar la noi… suntem lăsăți la coada celor care-i servesc în societatea românească. Drept urmare, ce pot să vă spun? Acest procent de 2,1% este total inacceptabil și se și vede în insuficienta finanțare a învățământului românesc.
D.C.: Și dacă guvernanții nu respectă legile, cum ar trebui să le respectăm noi?
Lucia Cojocaru: Corect, bine spus. Aici cred că este vorba de educație. Și iarăși pornim de la educația pe care o dăm noi în școli și cred că toată societatea românească depinde de această educație a noastră, care o avem la momentul acesta, și ar trebui lumea să știe că fiecare trebuie să… la locul de muncă, să fie și, ca idee, fie că este doctor sau inginer sau demnitar. Tot de pe băncile școlii a pornit și au trebuit să scrie și să citească. Deci, prima dată trebuie să-i educăm pe acești viitori. să zicem, cetățeni ai țării și să respecte niște legi și niște cerințe ale societății.
D.C.: Ultima grevă generală a fost în 2005, când ministru era Mircea Miclea. A durat trei săptămâni. Profesorii nu au intrat la ore. S-au alăturat inclusiv profesorii din învățământul universitar. Atunci se cerea alocarea a 6% din PIB pentru educație, salarii dublate până în 2007 și fonduri suplimentare pentru infrastructură. Ministerul, inclusiv, a reclamat greva la Curtea Constituțională, dar magistrații au fost de partea profesorilor, iar protestele s-au încheiat doar atunci când premierul, la momentul respectiv, domnul Tăriceanu, a promis alocarea a 4,8% din PIB și o mărire salarială de aproape 12%. Ei bine, salariile tot mici au fost. De ce nu s-au mai organizat proteste de atunci și până acum, de asemenea amploare?
Lucia Cojocaru: Da. E buna întrebarea, fiindcă într-adevăr nu am fost vizibili ca și sindicate, atât pe plan teritorial, cât și național. La fiecare guvernare care a fost de atunci și până în ziua de astăzi, s-a ajuns la mici compromisuri și la mici tergiversări, să spunem așa, și amânări și tot felul de învoiri sau acorduri care au fost semnate la nivel național de către reprezentanții puterii și federațiile reprezentative, unde credeam, până în al doisprezecelea ceas, că, într-adevăr, se poate respecta un acord încheiat și în care promisiunile guvernanților vor fi onorate. Din păcate, într-adevăr, nu a fost și lumea nu era foarte convinsă că ar putea să înceapă o formă de protest. Haideți să ne aducem aminte, anul trecut am început o formă de protest printr-o grevă de avertisment, unde am întrebat și am sondat oamenii dacă sunt în stare să continue o grevă generală. Or acest lucru nu s-a optat. Sigur că aceste manifestări ale noastre și aceste proteste pornesc de la oamenii și membrii noștri de sindicat. Sunt singurii care decid formele acestea, or noi venim doar cu inițiativa și vedem care este răspunsul din teritoriu. Acum, în momentul acesta, trebuie să vă spunem că lumea deja nu mai rabdă, să zicem, toate aceste decizii care se iau la nivel guvernamental și politic și, cum se mai spune, cuțitul a ajuns la os, trebuie să… Lumea s-a săturat de promisiuni și, într-adevăr, este foarte hotărâtă să meargă până la capăt. Capătu, într-adevăr, toată lumea ne întreabă unde este? Capătul este acolo unde guvernanții noștri și decidenții politici găsesc o soluție acceptabilă prin care se vede, printr-un act normativ, o creștere salarială și o îmbunătățire a sistemului educațional din România. Fiindcă ceea ce noi acuma revendicăm și toate majorările pe care le cerem și situațiile și revendicările noastre, nu numai pentru ziua de astăzi ne gândim, cred că și pentru viitor, în anii care vor urma, și pentru generațiile următoare. Deci acest lucru trebuie avut în vedere și, drept urmare, cred că lumea, chiar am văzut-o ieri foarte hotărâtă, ca niciodată, și în număr impresionant de mare, ieri, la Cluj-Napoca, au ieșit în stradă fiindcă și-au strigat suferința, cum se spune. Sigur că iarăși astăzi avem semnale că se dorește în continuare să se iasă pe stradă. Noi am făcut formele legale astăzi, din nou și, s-ar putea mai mult ca sigur, săptămâna viitoare, marți, concomitent cu colegii de la București, să ieșim în fața Prefecturii din nou.
D.C.: Totuși, 18 ani este foarte mult. De ce e fix acum, când se întâmplă atâtea schimbări în politică? De ce nu s-a întâmplat sau aceste proteste nu au avut loc în iarnă? Acum, înainte de examenele finale?
Lucia Cojocaru: Nu, deci haideți să fim puțin, să ne facem un remember și să fim onești. Noi nu acum am început aceste proteste. Anul trecut, din decembrie, a fost prima dată când am protestat în fața Guvernului. Din decembrie 2022, în fiecare lună, ianuarie, februarie, martie, culminând cu ultima dată, 10 mai, unde am avut peste 15.000 de oameni și chiar ieri, la fel, peste 15.000 de colegi în Capitală. Deci, în fiecare lună și de fiecare dată am protestat în fața Guvernului și ne-am cerut doleanțele. Din păcate, nu am fost auziți, nu s-a dorit să avem un dialog real și sigur că atunci s-a ajuns, fiindcă s-a făcut un calendar da, al protestelor. Și atunci, având în vedere că și în lunile martie aprilie ni se termina un… se începea o negociere pe noul contract colectiv de muncă, cerând și sondând colegii noștri din teritoriu, au cerut și au decis aceste forme de protest cu o grevă de avertisment, urmată de o grevă generală. Deci nu imediat. Că a coincis acuma această predare sau nici nu știu cum să o numesc, ștafetă de guvernare, ne pare foarte rău. Sau chiar putem spune, acea formă de protest a noastră, de ieri, a coincis cu venirea domnului prim-ministru Ciucă, nu pot să spun că chiar am vrut sau dinadins am făcut aceste proteste, să fie îngreunată toată această activitate a Guvernului. Deci coincid, din păcate, toate aceste acțiuni revendicative ale noastre cu… se suprapun cu această bâjbâială, să spunem, a Guvernului și nu cred că e loial să spunem că suntem, facem jocurile politice ale cuiva.
D.C.: Am înțeles. Mai departe. Domnul Severel Simion Hăncescu este de circa 13 ani președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, respectiv dumneavoastră de undeva de 21 de ani la Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar Clujean. Se primesc salarii mari ca lideri de sindicat?
Lucia Cojocaru: Nu, deci se primesc aceleași… se fixează aceste salarii în funcție de activitatea care o avem, se face un contract de prestări servicii. Nu sunt fantastice salariile, deci, exact că și în învățământ, avem aceleași indemnizații pe care le onorăm la munca pe care o prestăm. Știm foarte bine că la noi nu există nici sâmbăta, nici duminică, nici după-masa și seara, noi suntem la datorie și cred că și cu mass-media și cu toată lumea am servit cât am putut, la orice oră, pe toată lumea și cu ce am putut i-am ajutat. Deci nu cred că trebuie să se abuzeze la ce salarii avem. Știu că acum toată mass-media este pe liderii de sindicat, dar, haideți să fim onești, că avem o muncă destul de grea și suntem supuși, de multe ori, unor tensiuni care cu greu le facem față.
D.C.: Așadar, totuși, în jurul cărei sume se învârtesc. Așa, un range?
Lucia Cojocaru: Aici depinde de fiecare județ. Fiecare județ are un regulament și un statut și cum și-l fixează în comitetele și birourile conducerii respective. Dar, v-am spus, nu depășește mai mult decât un salar în învățământ.
D.C.: Nu în ultimul rând, având în vedere că Guvernul a refuzat aceste măriri după ultimele discuții, cum vă simțiți ca lider de sindicat? Ați reușit să vă îndepliniți rolul? Considerați că s-a făcut tot ce se poate?
Lucia Cojocaru: Tot timpul este loc de mai bine, să știți, niciodată nu trebuie să fim mulțumiți și cât ne permite, și din punct de vedere al sănătății, dar și de avântul pe care îl avem, având în vedere că sunt și profesor de educație fizică și sunt destul de puternică încă, cred eu, fac față tuturor presiunilor, chiar dacă uneori mai clachez și eu, că sunt om, dar cred că este loc tot timpul de mai bine și încercăm să facem față tuturor cerințelor care ne apar, chiar și inoportune, la orice moment al zilei.
D.C.: Mai departe ce veți face?
Lucia Cojocaru: Mai departe, Domnul ne va ajuta, să zicem așa, doar ce a fost ieri Înălțarea la cer a lui Hristos. Ce pot să spun? Aici lucrurile se pot precipita de la o oră la alta, de la o zi la alta. Noi suntem pe baricade. Deocamdată lumea ne spune să nu renunțăm. Și sigur că noi ascultăm de ce este în teritoriu de la toți membrii noștri de sindicat. Lumea este foarte hotărâtă, încă o dată vreau să subliniez acest lucru, și ne transmit aceste mesaje din partea colegilor. Urmează, v-am spus, această… probabil, mai mult că sigur, iarăși, o manifestare în 30 mai, în fața Prefecturii. Colegii au cerut, iarăși, să ieșim în stradă și sperăm, în al doisprezecelea ceas, să se trezească guvernanții noștri și să fie acceptate, cât de cât, anumite condiții, să se dezamorseze, spunem noi, acest conflict și să se ajungă la ceva concret, care colegii noștri îl așteaptă cu sufletul la gură.
D.C.: Am înțeles. Doamna Cojocaru, vă mulțumesc foarte mult!
Lucia Cojocaru: Mulțumesc și eu! Numai bine!
UPDATE: Cam acestea sunt câteva salarii ale liderilor sindicali. Trai, neneacă, pe banii sindicaliștilor!
Profesorii cu care am stat de vorbă sunt curioși de câteva lucruri. Poate va răspunde doamna Lucia Cojocaru la aceste întrebări?
- care este profitul anual al sindicatului? Dacă ne uităm pe bilanțurile contabile de pe mfinante.ro, este un adevărat mister ce se întâmplă cu acest profit.
- cum pot ei produce pierderi din activități comerciale, când au ditai clădirea aia roșie dată in chirie…?
- ce se întâmplă de atâția ani cu banii profesorilor din cotizații. Ne-ar bucura să aflăm.
- de ce a fost zero organizare la miting? Nu au adus o apă, nu au comunicat cu participanții.
- cu cât contribuie sindicatul la pierderile salariale ale profesorilor, ținând cont de profitul realizat în anii precedenți?