În contextul crizei acute din Educație, când programa școlară devine tot mai rigidă încătușând creativitatea și promovând un stil de educație bazat pe ”toceală”, proaspăt investita în funcția de Consilier Local, Corina Croitoru, ne explică pașii pe care îi va urma pentru îmbunătățirea Sistemului de Educație din Cluj. Astfel, ne propunem să continuăm seria de întrebări adresate aleșilor locali, în încercarea de a ne lămuri, de data aceasta, cu privire la posibilitatea (reală sau nu) de a moderniza școala clujeană și de a sigura pentru viitoarele generații soluții optime de dezvoltare.
Ziar de Cluj: Într-un interviu acordat presei locale, înainte de alegeri, ați declarat că intenționați să derulați competiții pentru atragerea de fonduri în școlile cu infrastructură deficitară precum și înființarea unei cantine în fiecare unitate de învățământ. Raportat la bugetul local actual, cum intenționați concret să demarați acest proiect? Cu ce bani, la ce vă referiți când vorbiți de competiții, în ce spații vor fi implementate acele cantine în condițiile în care nu sunt suficiente săli de clasă?
Corina Croitoru: În acest moment vă pot spune concret numai că primul pas spre obiectivele anunțate a fost solicitarea de a face parte din Comisia pentru învățământ, cultură, culte, drepturile omului, minorități și societate civilă. În calitate de membru al acestei comisii de specialitate, intenționez să identific, întâi de toate, nevoile unităților de învățământ ale municipiului nostru, pentru a putea gândi ulterior o formulă adecvată de finanțare a unor competiții de proiecte. În acest sens, contez și pe buna colaborare cu colegii de comisie, dar și cu cei din Comisia pentru fonduri europene. Cât despre spațiile destinate unor cantine care să asigure alimentația sănătoasă a elevilor, cred că unitățile de învățământ le vor putea identifica la rândul lor numai după ce se va rezolva problema supraaglomerării, iar aceasta este, de fapt, tema nerezolvată de care municipalitatea ar fi trebuit să se ocupe de multă vreme.
Ziar de Cluj: Fiind profesoară de limba și literatura română, cu siguranță cunoasteți slaba pregătire a elevilor, programa sufocantă după care aceștia sunt obligați să se pregătească. Ce soluții aveți pentru tinerii care din varii motive (sociale, financiare, delăsare, etc), au probleme grave în exprimare (atât în scris cât și verbal)? Considerați că aceasta e o problemă reală? Cum intenționați să rezolvați lipsa de interes a tinerilor atunci când vine vorba de scris corect în limba maternă?
Corina Croitoru: Mai periculoasă decât „slaba pregătire” a elevilor (de altfel, o tendință a generației, întâlnită în toate țările) este, poate, la noi, pregătirea temeinică în funcție de o programă mioapă, necorelată cu realitatea. Acesta este însă subiectul unei dezbateri naționale, de competența Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.
În ceea ce privește utilizarea corectă a limbii române, consider, nu în calitate de profesor, ci în cea de cetățean, că ea înseamnă, înainte de orice, asumarea identității naționale. „După pământul pe care-l locuim și care ne constituie țara, limba, ea însăși, ne este patrie”, nota Nichita Stănescu, sintetizând această poziție care, înainte a de a fi a sa, a fost a lui Eminescu, înainte de a fi a lui, a fost a pașoptiștilor, înainte de a fi a lor, a fost a Școlii Ardelene, înainte de a fi a membrilor ei, a fost a cronicarilor, dar care, din păcate, nu mai e a noastră. Ca să dau un exemplu, nici măcar site-ul Primăriei Cluj-Napoca nu utilizează diacritice, dovadă că la alegerile din 5 iunie au fost invitați să participe cetățenii „romani cu drept de vot”…Problemă reală ziceați?
Ziar de Cluj: Care considerați că sunt acele „mici” probleme ale Clujului, despre care ați adus aminte în ultimele săptămâni? Cum vedeți o soluționare a acestora?
Corina Croitoru: Vorbim despre Someșul navigabil și nu vedem gurile de canalizare înfundate de frunze și mizerii uitate zilnic cu mult tupeu de companiile de salubritate care nu uită și de creșterea tarifelor. Ne rugăm să nu mai plouă. Vorbim despre „Silicon Valley de Cluj”, dar, în inima acestei industrii IT, nu avem o platformă funcțională pentru a ne putea plăti taxele și impozitele online. Ne rugăm să nu fie coadă. Clujenii pot continua lista. Soluția stă în întocmirea ei și în chestionarea permanentă a responsabililor.
Ziar de Cluj: Cum credeți că poate sprijini Consiliul Local creșterea calității învățământului din Cluj-Napoca, prin infrastructura școlară, pentru ca toți copiii din municipiu, nu doar cei din școlile centrale, să poată beneficia de egalitate de șanse?
Corina Croitoru: Prin egalitate de șanse înțeleg, în primul rând, o repartizare echitabilă în școli, pe baza adresei reale, nu a unei vize de flotant, la unitățile de învățământ din imediata apropiere a domiciliului elevilor. Dar, dacă muntele trebuie să vină la profet pentru a normaliza situația, atunci nu aducerea elevilor de pretutindeni în centru, ci atribuirea pretutindeni de noi clădiri pentru școlile centrale poate fi soluția.
Ziar de Cluj: În ce măsură credeți că poate sprijini Consiliul Local performanța școlară, atât a elevilor, cât și a profesorilor, prin burse și premii pentru excelență, cu adevărat motivante?
Corina Croitoru: Într-o foarte mare măsură. Aș atrage atenția că, raportând salariul ridicol al unui dascăl la nivelul tot mai ridicat de trai al orașului nostru, pe lângă premiile anuale pentru colegii cu rezultate la nivel național și internațional, „cu adevărat motivantă” ar fi, pentru toate cadrele didactice, gratuitatea lunară la transportul în comun. Și mă refer aici la toți profesorii clujeni, pentru că a avea rezultate cu elevii înseamnă și progresul de la nota 4 la nota 5, și cel de la nota 7 la nota 8, nu doar cel de la nota 9 la nota 10.
Ziar de Cluj: Ce măsuri credeți că pot fi luate de către Consiliul Local pentru sprijinirea elevilor din familiile nevoiașe, dar și pentru integrarea socială și școlară a celor din zone defavorizate, precum copiii romi de la Pata Rât?
Corina Croitoru: Întrebarea își conține răspunsul. E nevoie de măsuri de integrare socială, în primul rând de asigurarea unei locuințe decente familiilor vizate, deci a unui mediu optim de dezvoltare pentru ca acești copii să poată da randament la școală. Mai apoi, va fi nevoie de școală pentru ca, treptat, ei să progreseze social. Primul meu an în învățământul preuniversitar m-a învățat să nu cert niciodată un elev care doarme sub cerul liber că nu și-a făcut tema, să nu cert niciodată o elevă încălțată iarna în sandale de vară că a întârziat la oră și să nu mă mir dacă unii elevi vin la școală doar în pauza mare, când se distribuie cornul și laptele, după care dispar. Este o realitate tabu a școlilor cu elevi de etnie romă, pentru care administrația locală trebuie să facă mai mult. Cred că ajutoarele condiționate de rata prezenței la școală a copiilor din medii defavorizate sunt o soluție eficientă, dar care trebuie să completeze, nu să înlocuiască, locuințele de care familiile lor au nevoie. Cine crede că poate studia într-o încăpere insalubră, fără electricitate și încălzire pe timp de iarnă, cu toată familia laolaltă, să mă contrazică.