Profesorul Radu Chiriță a acceptat să vorbească într-un interviu despre greșelile din justiție și ironia sorții: o instanță care comite ilegalități să ajungă să judece persoane bănuite de încălcarea legii. Recent, cei de la Chiriță și asociații au obținut o victorie semnificativă la Curtea de Apel Alba: un dosar celebru a ajuns la rejudecare din cauză că timp de cinci ani, la Tribunalul Cluj, nu a existat un complet specializat pe fapte de corupție. Decizia obținută de celebrul avocat Radu Chiriță se poate aplica în toate dosarele judecate la instanțele clujene în perioada 2014 – 2019, care nu au o sentință definitivă și irevocabilă.
Un alt subiect abordat de către specialistul în penal a fost ACHITAREA. În vreme ce alte state la care ne raportăm drept exemplu au un procent 20-30% din dosare finalizate cu achitare, România trece cu greu de câteva procente, 3-4-5%. Ce înseamnă asta? Avem cei mai buni procurori de pe continent? Urmăriți un interviu filmat cu măsurile de protecție, dar fără perdea! Un interviu lung, în care s-au abordat subiecte IMPORTANTE și de ACTUALITATE.
Merită parcurs în totalitate.
Tribunalul care a judecat ilegal faptele de corupție!
Mihaela Trif: Recent ați obținut rejudecarea unui dosar din cauză că nu a existat un complet specializat care să administreze probele în fond. Despre ce este vorba?
Av. Radu Chiriță: Povestea este relativ simplă. Există un articol în lege care impune ca acele complete care judecă dosare de corupție să fie specializate pentru astfel de fapte. La fel cum se procedează în cauzele cu minori, cauze de insolvență, etc. Din motive pe care nu le cunosc, începând cu 2014, Tribunalul Cluj nu a mai constituit astfel de complete. Până atunci au făcut-o. Nu știu de ce. Prin dosarul la care faceți dumneavoastră referire, Curtea de Apel Alba a constatat că această omisiune a Tribunalului Cluj atrage NULITATEA procesului judecat în FOND și a trimis cauza să fie rejudecată, de data aceasta, de către un complet specializat pe fapte de corupție.
Mihaela Trif: ”Lipsa unui complet specializat pe fapte de corupție” ce înseamnă mai exact?
Av. Radu Chiriță: Înseamnă că un judecător nu avea voie să facă nimic, dacă nu făcea parte dintr-un complet desemnat pentru a judeca fapte de corupție. Nu putea să administreze probe, să audieze inculpați, nici să facă ceva, de asta s-a anulat tot procesul. Nu s-a anulat doar sentința, ci s-a anulat totul. Se ia, practic, de la zero. Impactul este relativ mare. Tribunalul Cluj a omis să desemneze astfel de complete din 2014 și până în 2019, când în dosarul acesta s-a invocat acest aspect. Atunci s-au trezit și au format complete specializate, începând cu jumătatea anului 2019. Pentru mai mult de cinci ani nu au avut complete specializate pe fapte de corupție, asta înseamnă că toate faptele de corupție care au fost judecate în fond de Tribunalul Cluj, care încă nu sunt finalizate în momentul acesta, adică sunt undeva în apel sau în fond, ar trebui reluate de la început.
În cazul celor finalizare definitiv și irevocabil nu se aplică decizia, pentru că nu avem o prevedere legală care să permită reluare judecății în momentul în care cauza s-a finalizat. În egală măsură, Curtea Constituțională care a analizat situația aceasta, dar la nivelul Înaltei Curți, nu la nivelul unei instanțe inferioare, a concluzionat că acele cauze care sunt deja finalizate prin decizii definitive pronunțate în apel nu mai pot fi repuse pe rol și rămân așa.
Mihaela Trif: Practic, timp de cinci ani s-au judecat dosare care acum trebuie reluate de la zero, din cauza managementului defectuos al instanțelor clujene. Cine ar trebui să plătească pentru asta?
Av. Radu Chiriță: Nu e sarcina mea să stabilesc dacă și cine ar trebui să plătească, însă este cert că este o omisiune, din punctul meu de vedere, și ca și imagine GRAVĂ a Tribunalului Cluj. Colegiul de Conducere, pentru că acolo s-a produs omisiunea, al unei instanțe ar trebui să fie primul care să respecte legea ca la farmacie, cap coadă, pentru că e cel puțin bizar să judeci oameni pentru că nu respectă legea, în condițiile în care tu nu o faci. Trebuie să ai grija enormă să respecți legea. Dar, faptul că până din 2014 n-au mai făcut-o, deși în anii anteriori au făcut-o, înseamnă că nu au uitat de ea, că aveau modelul deciziilor din anii anterior. Este cert că, conducerea Tribunalului Cluj ar trebui să își asume o astfel de eroare.
Imaginea transmisă pentru inculpați și pentru toată lumea este una proastă. În dosarul despre care discutăm era vorba despre inculpați care au încălcat o lege. E cel puțin absurd să judeci pe cineva, pe motiv că ar fi încălcat legea, în vreme ce tu încalci legea. E foarte greu să îi explici unui om chestia asta. Un om să vină să spună ”ok, am încălcat legea, sunt judecat aici, atunci când o fac alții să nu spunem nimic?”, să spunem că totul e în ordine, că e doar o chichiță? Nu e o chichiță. Este o prevedere legală care trebuie respectată de către toată lumea.
Mihaela Trif: Ce înseamnă acest lucru pentru avocatul unui astfel de inculpat neîndreptățit?
Av. Radu Chiriță: Noi am plecat de la o decizie, din punctul nostru de vedere, complet nejustificată. Au fost, pe lângă motivul acesta de apel, multe altele prin care am încercat să anulăm sentința judecătorească. În cauza respectivă, desigur că m-am bucurat de această soluție, pentru că pot să îi ofer omului șansa unui nou proces care, de data aceasta, sper să fie corect și să se ajungă la o soluție corectă. Așa, privind la nivel general, desigur că nu își convine să târâi un proces după tine câțiva ani, e o situație neplăcută pentru toată lumea.
Eticheta de inculpat, mai grea decât cea de condamnat!
Mihaela Trif: Cum vede societatea termenul de inculpat? De ce este perceput mai grav termenul de inculpat, decât cel de condamnat?
Av. Radu Chiriță: Cred că există o cauză sau două. Prima ar fi slaba educație juridică a publicului, care nu înțelege faptul că nu parchetul face justiția, că nu procurorii arestează, că ei doar formulează anumite acuzații care s-ar putea să se dovedească adevărate, s-ar putea să se dovedească neadevărate ulterior. Pe de altă parte, nu vreau să acuz presa căci își face datoria de a informa publicul, dar se află într-o goană după accesări, mult mai ușor vinde niște acuzații, decât o condamnare. De multe ori când se fac niște acuzații se mai lansează și motivele care stau în spatele unor astfel de acuzații și e mai ușor să vinzi, plus că am avut perioade întregi în care presa era invitată mai mult sau mai puțin oficial pe la percheziții. Aveai ce da, aveai ce filma. Astfel e doar o știre: ”Astăzi s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj, care a zis nu știu ce”, mult mai puțin senzațională decât imaginile de la percheziții sau cu un om defilat prin cătușe. În al treilea rând cred că e o moștenire culturală din perioada comunistă în care acuzația era suficientă ca să îți pierzi totul. Probabil că am rămas cu ideea aceasta ca și societate, deși este extrem de neplăcut.
Săptămâna trecută s-a pronunțat definitiv achitarea unei persoane acuzate de infracțiuni de corupție și omul acela m-a impresionat cu mail-ul pe care mi l-a trimis. Îmi spunea că îmi mulțumește pentru ajutor, bla, bla, bla, dar că în sfârșit după 1463 de zile se simte liber. Omul acela și-a numărat toate zilele în care a stat cu ghiuleaua atârnată de gât și nu e firesc să se întâmple chestia asta. Anii ăștia în care omul a stat în situația aceasta, nu îi mai dă nimeni înapoi. Și dacă dă în judecată Statul și obține daune, cu banii aia nu își poate cumpăra nici demnitatea care era pierdută, nici cariera pierdută, nimic. Există situații în care se formulează acuzații și după aceea se termină cu achitare, se întâmplă peste tot în lume, e firesc. Dar cumva ar trebui, mă rog, instituțiile judiciare să se asigure că în toată perioada acelui proces omul nu își târâie toată ghiuleaua aceea, să fie experiența neplăcută, nu umilitoare. Pentru majoritatea este umilitoare.
Reputația unui decedat, nulă într-o sentință de achitare…
Mihaela Trif: Din câte știm ați avut un client care a decedat înainte să se pronunțe sentința la fond. Practic, el, în opinia publică, fiind o persoană destul de cunoscută, a rămas cu eticheta gravă de inculpat, fără să i se mai spună condamnat. Ar ajuta o soluție de achitare familia acestuia?
Av. Radu Chiriță: Sistemul, sau mă rog, normele legale nici măcar nu permit o soluție de achitare în condițiile acestea. Pentru că indiferent de ce consideră judecătorului, soluția prevăzută de lege este de întreruperea procesului penal, întrucât a decedat inculpatul. Neexistând posibilitatea ca judecătorul, numai dacă ar vrea el să scrie, așa, la impresie artistică ”oricum era nevinovat”, dar legea nu îi permite o astfel de poziție și realmente, în dosarul în care faceți dumneavoastră referire mă gândesc să sesizez Curtea Constituțională să îmi spună în ce măsură e constituțională o prevedere care nu permite judecătorului să stabilească totuși dacă omul acela a fost acuzat pe drept sau pe nedrept. Mai ales că sunt și consecințe de natură patrimonială și dincolo de asta rămâne chestiunea de imagine, măcar post factum familia lui să poată să vină să spună: ”domnule, a fost nevinovat, nu a făcut nimic”. Momentan, unica soluție în proces este întreruperea procesului penal și, eventual, cum e dosarul respectiv unde mai sunt și alte persoane inculpate, cumva dacă îi achită pe aceea să zici că implicit soluția ar fi fost aceeași și pentru persoana care a decedat. Nu știu dacă pentru imaginea sa post factum mai contează la ceva chestia asta.
Mihaela Trif: Când simțiți dumneavoastră momentele de bucurie în cadrul unui proces?
Av. Radu Chiriță: Nu mă bucur neapărat la victorii. La început mă bucuram la victorii, sufeream la înfrângeri, făceam naveta între ”nuntă” și ”înmormântare”, de la o zi la alta. Între timp, probabil că, ca să îl citez pe un profesor de-al meu ”pe măsură ce am îmbătrânit am devenit mai indiferenți”, nu am nevenit neapărat mai indiferent, dar am realizat că scopul meu ca și avocat este să asigur omului un proces corect. Dacă reușesc să îi asigur un proces corect, de aici încolo soluția și-o asumă cine o pronunță. Adică acesta este rolul instanțelor, să își asume o soluție într-un sens sau alt sens. Eu mă pot lupta să îi asigur omului un proces corect și dacă la finalul unui proces am senzația că am reușit și procesul a fost corect, cred că mi-am făcut treaba bine și dorm foarte liniștit. Sunt sigur situații în care cred cu foarte multă tărie în nevinovăția unui client și atunci presiunea este extrem de mare.
E foarte simplu să stai așa, în exterior, să te gândești că a luat unu trei ani de închisoare. Și o spui la capitolul statistică, să zic așa. Dar după ce ești avocatul unui om, nu știu câți ani ajungi, nu neapărat că te împrietenești, dar ajungi să te tot vezi cu omul acela mai des decât te vezi cu unii prieteni câteodată și ajungi în momente dificile în care trebuie să îi spui omului: ”ok, o să se pronunțe instanța peste două săptămâni, nu știm ce o să fie… trebuie să îți pregătești copiii, să îți pregătești familia pentru că s-ar putea ca pentru următorii câțiva ani să nu te mai vadă, sau să te vadă la închisoare”. E greu să îi spui unui om ”du-te la cei doi copii ai tăi, de acasă, care sunt mici, și spune-le că s-ar putea să nu îl mai vedeți pe tati decât peste cinci ani”. E complicat și atunci când ai senzația că omul a făcut ceva te gândești că asta e, justiția e dură. Atunci când crezi cu tărie în nevinovăția omului e foarte dificil. Nici nu vreau să mă gândesc cum e să fii în papucii acelui om, e foarte dificil pentru mine sau pentru orice avocat. Încerc cumva să nu mai fac nici nuntă la victorie, pentru că știu că întotdeauna urmează a doua zi altceva.
Mihaela Trif: Dar anul trecut, în toamnă, ați răbufnit pe o astfel de înfrângere, din câte îmi amintesc eu…
Av. Chiriță: Mai răbufnesc câteodată. Acolo nu a fost vorba despre un proces corect.
Precepția greșită a etapelor din penal
Mihaela Trif: În încheiere, o scurtă lecție de drept, ce înseamnă termenul de inculpat? Cum ar trebui să fie perceput de opinia publică?
Av. Chiriță: Opinia publică ar trebui să înțeleagă că o persoană inculpată e o persoană pe care Statul o acuză mai mult sau mai puțin justificat, depinde de la caz la caz, de comiterea unei infracțiuni, dar care este nevinovat și trebuie să îl privim ca atare și că urmează ca la sfârșitul unui proces lung, de regulă, ca o instanță să zică dacă e adevărat sau nu. Oamenii trebuie să înțeleagă că la momentul la care se face inculparea omul, de în cele mai multe cazuri, nu a apucat să se apere deloc. Să spună ceva, să probeze ceva, în raport cu situația lui. Dincolo de faptul că ne obligă legea ca pe omul acuzat de ceva să îl percepem ca fiind nevinovat, ar trebui să ne învățăm să îi considerăm nevinovați și în momentul în care o instanță îi condamnă, atunci da, îi considerăm vinovați.
Mihaela Trif: Închei cu o ultimă întrebare. În România, din experiența dumneavoastră, cum funcționează sistemul de justiție: îți dovedești nevinovăția sau îți este dovedită vinovăția?
Av. Radu Chiriță: Depinde foarte mult de … Din păcate e și o chestie de … Din păcate depinde EXTREM de mult la ce complet pici. Sunt complete care înțeleg că ești nevinovat și când se dovedește nevinovăția o să fii achitat, sunt complete care nu înțeleg asta și merg pe ideea că dacă ești acuzat, ceva tot ai făcut tu acolo, iar atunci trebuie să îți dovedești nevinovăția cu certitudine. Nu pot să fac o statistică. Cert este că procentul de achitări pentru că există un dubiu în România este enorm de scăzut față de procentul care există în statele către care tindem să ne raportă: Norvegia, Belgia, Suedia, Anglia, Franța… peste tot există un procent ridicat de achitări pentru că s-ar putea să fie ceva, dar există un dubiu, în consecință nu poți să îl condamni pe om. La noi, de cele mai multe ori, atunci când s-ar putea să fie ceva acolo, când există un dubiu, se dau condamnări, mă rog, le mai îndulcesc: le dau cu suspendare, le dau pedepse foarte mici, sau o mai dreg cumva, dar situația nu e cea normală. Din punctul meu de vedere depinde foarte mult de norocul de a pica la un complet care să facă ceea ce trebuie să facă.