Daca o relatie maritala este prea uzata, prea deteriorata sau prea dureroasa de suportat, uneori, nu ne ramane decat sa renuntam la ea. Adesea, ne inversunam sa mentinem cuplul numai pentru copii, pentru a nu supara parintii sau pentru ca nu ne da voie Biserica de care apartinem. In zilele noastre oamenii nu se mai multumesc cu ideea de a trai in cuplu doar pentru a evita plictiseala si singuratatea. Acum ei pot alege, pot stapani propriul destin. Drumul fiecarei vieti poate fi presarat de intalniri si despartiri multiple.
Ruptura sau despartirea cere forta si o mare doza de incredere in sine si in viitor pentru a ne-o asuma! Trebuie, de asemenea, sa ajungem la o intelegere cu o suferinta care poate deveni foarte intensa dupa multi ani de viata in comun. Ruptura este dureroasa chiar si atunci cand noi suntem cei care am provocat-o!
In prezent, oamenii au invatat sa nu mai judece faptele semenilor si sa nu mai dezaprobe cuplurile despartite. Pentru multi traiectoriile de viata cuprind adesea numeroase secvente sentimentale, adica mai multe relatii de cuplu in decursul unei vieti.
Decizia despartirii
Este greu sa luam decizia de a pleca , fiindca adesea trebuie sa ne eliberam de propria culpabilitate sau de teama de a pierde securitatea si confortul, de teama de viitor sau, eventual, de a nu mai intalni pe altcineva. De aceea, anumite persoane prefera o relatie care le asigura un cenusiu cotidian familiar, dar si o anumita siguranta. Cu toate acestea, ruptura trebuie vazuta ca o schimbare de directie, ca o incheiere a unui ciclu de viata si inceputul unei renasteri. O ruptura poate sa fie si o problema de respect pentru propria persoana.
In cazul in care despartirea este inevitabila, se poate pune problema daca partenerii vor sti s-o accepte sau nu. Incheirea cu adevarat a unei relatii presupune si curajul de a face bilantul ei, adica de a recunoaste sincer semnificatia ei pentru o anumita parte din viata noastra si chiar contributia ei la evolutia si maturizarea partenerilor.
Dar partenerii pot hotara sa ramana si impreuna pentru a continua drumul! Si aceasta poate fi o alegere. Evident, va trebui muncit din ambele parti pentru a corecta greselile si pentru a aduce relatia la stadiul vital de suportabilitate reciproca.
Sa provocam sau nu o ruptura?
Cand facem pasul decesiv al despartirii, nu ar trebui sa-i ascultam pe cei care vor sa ne convinga de necesitatea ei. In general, chiar daca au cele mai bune intentii, acestia nu fac altceva decat sa ne spun cum ar proceda “ei” daca ar fi in locul nostru. Dar tocmai ei nu sunt in locul nostru! Sa nu-i ascultam nici pe cei care urmaresc sa ne convinga sa ne pastram relatia cu orice pret: ei nu fac altceva decat sa ne spuna sa procedam cum ar proceda ei in locul nostru. In multe situatii-limita, este greu sa alegei, dar mai important este sa gasesti forta necesara asumarii consecintelor oricarei alegeri.
Deci, ce sa facem? Care sunt criterile care ar trebui sa stea la baza alegerilor noastre? Spre ce directie sa ne indreptam? Inainte de a lua decizia finala, ar trebui sa incercam sa ne raspundem la cateva intrebari-bilant propuse de terapeuti:
1. Ganditi-va la perioada in care ati avut cele mai reusite momente impreuna cu partenerul dvs. Mai considerati si in prezent ca au fost cu adevarat momente reusite?
2. Ati trait momente de violenta fizica? Un raspuns afirmativ ar insemna ca cuplul vostru este in pericol.
3. Ati adoptat o linie de conduita sau un mod de viata din care partenerul vostru a fost complet exclus.
4. Daca Dumnezeu sau orice alta fiinta omnipotenta v-ar spune sa plecati, v-ati simti usurat si v-ati decide sa puneti capat relatiei de cuplu?
5. In afara problemelor cunoscute deja, mai exista (cu exceptia copiilor) o alta zona de interes comuna, o activitate care va place amandurora, dandu-va o clipa sentimentul ca sunteti aproape unul de celalalt?
6. Aveti sentimentul ca, in ansamblu si mai mereu, partenerul vostru va sustine si este interesat in mod real de lucrurile pe care incercati sa le faceti si pe care le pretuiti?
7. Simtiti ca viata dvs. ar pierde “ceva” important daca partenerul vostru ar inceta sa mai convietuiasca alaturi?…
Daca despartirea este un fapt implinit, ruptura nu ar trebui sa insemne obligatoriu distrugerea si uitarea tuturor amintirilor comune sau indiferenta fata de persoana iubita candva. De ce sa dispara ele din viata noastra? De ce sa nu fim interesati de un partener cu care am impartit, o vreme, atatea impreuna?…
.ro
Foto: www.sxc.hu