Analiza

În ceea ce privește trista poveste a Spitalului Regional de Urgență Cluj, aceasta continuă, cu personajul principal pe jumătate în mă-sa, nehotărât dacă să iasă, sau să se retragă, să moară

În noiembrie 2021, după un deceniu de promisiuni – privind realizarea unui Spital Regional în Cluj, am intrat în decenoiul în care OSĂ se facă proiectarea și execuția acestui obiectiv, pentru care primele și ultimele decizii au fost luate în 2011 (trecerea terenului din proprietatea Armatei, în proprietate publică). Firește, deși nu mai are nici în clin, nici în mânecă (să șineți minte această afirmație), cu tot ceea ce se întâmplă cu această investiție, a ținut să iasă la microfon și să-și izbească cărămida izbânzii de titanicu-i piept: ”Ați văzut: S-a aprobat finanțarea pentru Spitalul Regional de Urgență Cluj. De unde am început – în 2011, când am alocat prin hotărâre de guvern, de la armată, cele 7 hectare din Florești. Iată că doar după 10 ani am ajuns la faza în care să semnăm contractul de finanțare, ca să poată merge mai departe la proiectare și la execuție!”.

Ca o paranteză despre resuscitarea acestei lucrări: licitația pentru proiectarea Spitalului Regional Cluj, a fost lansată la începutul lunii ianuarie 2020.

În martie, fostul ministru al Sănătăţii, Ioana Mihăilă, anunța (cu festivismul de rigoare al politicianului român), că a fost desemnat şi câştigătorul licitaţiei pentru proiectarea Spitalului Regional Cluj: o asociere formată din două companii italiene și una din București, care s-a ocupat de proiectarea Aquapark-ului din Bistrița, compania italiană 3 TI Progetti Italia – Ingegneria Integrata S.P.A. care s-a asociat cu ATI Project și firma românească ADURO Impex. Potrivit graficului, după etapa de proiectare, spitalul cu aproape 900 de paturi ar trebui să fie terminat în 2027. Să țineți minte acest an.

În iulie ieșiseră toți să ne spună că în Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), la pilonul V (Sănătate, reziliență economică, socială și instituțională), sunt trecute patru spitale din Cluj care vor beneficia de finanțare. Încă din iunie, pus în fața unui microfon prietenos, primarul Emil Boc căsca gura și ne spunea că aceste unități medicale ar fi Centrul Integrat de Transplant, Spitalul Monobloc de Copii din Borhanci, un Centru de Neurochirurgie și un Centru de Excelență în tratarea cancerului.

Iar noi care știm (nu ”bocalăii”) că, în 32 de ani, clasa politică n-a fost capabilă să taie panglica decât la un spital (că preocuparea lor majoră a fost să-și umple mațele, să fure și să devalizeze bugetele Sănătății), trebuia să credem brusc că, în doar 4 (PATRU) ani, până în anul 2026 (PÂNĂ ÎN ANUL DOI ZERO DOI ZERO ȘASE), vor fi CONSTRUITE minim 25 de spitale în România, prin finanțări din PNRR. Și că la Cluj e și mai fain (ca la Cluj): până în 2026 vor fi construite 4 spitale: anul și spitalul. Adică, din 2006 ăștia nu sunt capabili să facă un spital, promis din toate pozițiile cu gura, dar în 4 ani vor face 4 spitale…? Bașca Spitalul Regional de Urgență…

Dar ce să vezi? În luna august, în timp ce Boc se juca de-a metroul, Guvernul făcea (susținea MinisterulSănătății) pași concreți pentru construcția unui Spital Regional de Urgență. Dar nu la Cluj, unde se trage targa pe uscat din 2007, ci la Craiova. S-a semnat un proiect de lege privind contractul de finanţare pentru Spitalul Regional de Urgenţă Craiova dintre România şi Banca Europeană de Investiţii, semnat la Bucureşti la 6 aprilie 2022 şi la Luxemburg la 11 aprilie 2022. Adică alte povești cu pești, să-i vedem și pe craioveni întrebându-se peste 10 ani în ce stadiu ar mai fi spitalul lor ”regional de urgență”.

SĂ FACEM O SCURTĂ RECAPITULARE cu prvire la ce ”OSĂ” avem la Cluj. Să-i dăm cuvântul Maestrului Vorbelor În Vânt, Emil Boc:

Simțiți așa o zgârietură pe retină și un zgomot neplăcut în urechi? 2026 – funcțional, zice Titanul din Răchițele în 2022; OSĂ fie terminat în 2027, zicea, în 2021, Ioana Mihăilă. Deh, ce mai contează un an de minciuni la cei peste 16 deja trecuți de când s-a pus prima cărămidă a vorbei la temelia acestui mare rahat regional?

Ce se mai aude azi despre Spitalul Regional de Urgență Cluj, lucrare înghesuită între cele două Aquapark-uri, metro, centură ocolitoare metropolitană cu tuneluri și piste pentru biciclete și mult mai prozaicele betonări ale parcurilor clujene și ale malurilor Someșului extrem de navigabil?

Că OSĂ.

Luni, într-o intervenție la un radio online, președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, întrebat cu privire la lucrare și stadiul acesteia, a declarat: ”Eu nu sunt foarte optimist”.

”Nu știu să spun când vor începe lucrările acolo. Ce pot să spun este că odată intrat pe lista de finanțare, jumătate din greutate este rezolvată. Finanțarea era esențială. Vom vedea care este ritmul ministerului, mai mare sau mai mic. Nu sunt nici eu foarte optimist cu privire la acest aspect.”

S-a auzit marele fââââsssss și acolo în ultima băncuță a clujeanului care mai crede, dar nu cercetează?

Dar și altceva interesant a zis Alin Tișe:

”Spitalul Regional de Urgență din Florești a fost preluat în integralitate de către guvern. Autoritățile publice nu mai au competență în niciun fel. Nici Primăria Cluj-Napoca, nici Primăria Florești, nici Consiliul Județean Cluj. Mai exact, guvernul a prins patru spitale în finanțare acum doi ani. Clujul este printre acestea, iar spitalul va fi finanțat din bani europeni, dar gestionat exclusiv de ministerul Sănătății. Cu alte cuvinte, e un spital care nu mai aparține de autoritățile locale. Ce putem noi face este să susținem cu infrastructura pe care o putem face noi ca autorități județene, respectiv cheltuielile legate de utilități care vor fi făcute acolo, iar clădirea va fi realizată de către minister.”

Prin urmare, când Emil Boc sau oricare autoritate locală OSĂ mai deschidă gura să vă anunțe câte ceva despre Spitalul Regional de Urgență Cluj, să știți că doar se află în treabă, are ceva cuvinte de aruncat în vânt și nu mai știe cum să explice de ce nu face ceea ce este în competența lui să facă. Și-atuni bagă dume. Iar Boc și autoritățile noastre locale sunt Maeștrii Dumelor.

În ceea ce privește trista poveste a Spitalului Regional de Urgență Cluj, aceasta continuă, cu personajul principal pe jumătate în mă-sa, nehotărât dacă să iasă, sau să se retragă, să moară.

Că vorba lui Alin Tișe: ”dacă există finanțarea, este pe jumătate făcut”.