Interesul Chinei în România este mai degrabă în mari proiecte de infrastructură obținute cu ajutorul influenței exercitate în cadrul unor segmente prietenoase ale elitei, în special în interiorul Partidului Social-Democrat, decât în rândul populației generale, arată o analiză realizată de Center for European Policy Analysis.
- În istoria recentă, prezența chineză în România a fost aproape exclusiv legată de proiecte de infrastructură și energie ca parte a Inițiativei Belt and Road, printre care căi ferate de mare viteză, tehnologii 5G prin Huawei, managementul portului Constanța, centrale nucleare la Cernavodă și centrale electrice convenționale la Tarnița și Turceni-Rovinari”, se mai arată în raportul CEPA.
- Totodată, Beijingul se mai folosește de institutele Confucius din România pentru a institui un grup restrâns de elite familiarizate cu limba si cultura chineză, în esență apolitice, care manifestă o preocupare minimală față de democrație și drepturile omului în China.
- CEPA mai afirmă că „majoritatea operațiunilor de propagandă ale Chinei în România se încadrează într-o narațiune mai amplă, colportată atât la nivel local, cât și global, conform căreia sistemul occidental de democrație și valori liberale este putred, ineficient și ipocrit.
- Această narațiune se aliniază în mod natural cu narațiunile altor inamici ai democrației liberale, cum ar fi Rusia lui Putin sau mișcarea globală de extremă dreapta.
Executivul de la Beijing a încercat, în mod tradițional, să păstreze relații bune cu politicienii români, în special cu cei din PSD, având în vedere fostul trecut comunist.
- Astfel, mai arată CEPA, Partidul Comunist Chinez (PCC) „a încercat să cultive politicieni cunoscuți, inclusiv foștii prim-miniștri Adrian Năstase, Victor Ponta și Viorica Dăncilă, toți membri ai PSD, și Emil Boc, în prezent membru al Partidului Național Liberal de centru-dreapta ; foștii miniștri de externe Theodor Meleșcanu și Adrian Severin, ambii PSD; europarlamentarul Maria Grapini, fost membru al PSD ; și chiar unii politicieni de rangul doi”.
În același timp, PCC oferă finanțare către patru institute Confucius care promovează cultura chineză „într-un mod puternic propagandistic” și oferă burse de studii în China și diplome pentru cunoașterea limbii chineze:
”Institutele sunt găzduite de universități românești de prestigiu și, deși niciun acord formal nu obligă gazdele să abordeze subiecte care sunt inacceptabile din punct de vedere politic pentru sponsor, universitățile par totuși atente în acest caz.
Institutele dețin o influență prin finanțarea pe care o aduc și prin bursele pe care institutul le acordă studenților. Acest lucru duce la o anumită autocenzură și la articole prietenoase atunci când cercetătorii se întorc acasă după vizite în China”.
Center for European Policy Analysis mai precizează că, printre strategiile de răspândire largă a propagandei sale, Beijingul se folosește de pagina de Facebook a Ambasadei Chinei la București, cel mai transparent canal de influență, concentrându-se pe teme importante pentru China, cum ar fi: statutul Taiwanului , ajutorul COVID-19 sau proiectele din cadrul Inițiativei Belt and Road.
De asemenea, propaganda Partidului Comunist Chinez mai este canalizată și prin advertoriale și alte tipuri de conținuturi furnizate de aparatul propagandistic de la Beijing.
CEPA arată că, printre canalele cele mai vizibile sunt ”ziarul mainstream Curierul Național și secțiunea în limba română a Radio China Internațional prin intermediul editorului său, Dan Tomozei, care trăiește în China”.
Potrivit sursei citate, apogeul influenței politice a Chinei în România pare să fi fost în timpul mandatului de premier al lui Victor Ponta și, ulterior, al Vioricăi Dăncilă, dar marile proiecte negociate de cei doi foști șefi de Executiv cu Beijingul au fost în cele din urmă ”abandonate sau cel puțin suspendate, pe fondul unui puternic consens politic pro-occidental la București și al unui parteneriat strategic de durată cu SUA”.
”În ansamblu, China continuă să aibă o vizibilitate publică redusă. Majoritatea sondajelor de opinie arată că nu este percepută nici ca un prieten major, nici ca o amenințare majoră”, mai afirmă CEPA.
Publicul românesc pare a fi o „pradă ușoară” pentru propaganda și manipularea din China, în mare parte din cauza „analfabetismului mediatic” și „obiceiurilor proaste” de consum media, larg răspândite în rândul populației din România.
Studenții de la institutele Confucius și cadrele universitare din unitățile de învățământ superior care le sunt gazdă se numără printre grupurile cel mai des vizate de propaganda Beijingului, alături de alte „ținte ușoare”, cum ar fi politicienii corupți, mai arată CEPA.
Center for European Policy Analysis concluzionează că ”deși nu există niciun motiv să credem că interesul chinezesc pentru România va scădea, România nu acordă prioritate relației sale cu China”.
CITIȚI: Chinese Influence in Romania
PS: Că pechinezul mitoman și plagiator era calat pe ”chineji”, asta o știam cu toții în epocă. Că Agramatini își făcea poze imbecile (ca diagnostic) prin China – și asta o știm. Că Năstase a înfundat pușcăria pentru chinezării, la fel: știm. Pușcăriașul Severin și acum mănâncă rahat rusesc, nu ne miră că a pus botul hămesit și la cel chinezesc – un șpăgar. Melești Canul, iar nu ne miră. Veorica, oricum era senină – cerul albastru, cocorul chinezesc, se îmbinau perfect cu cocul ei.
Dar Emil Boc, pedelistul convertit la liberalism după ce a fost în Internaționala Socialistă… și el a fost curtat?