Tulburarile alimentare sunt destul de frecvent intalnite, bulimia si hiperfagia sau sindromul “binge-eating” fiind adesea confundate. Hiperfagia nu trebuie confundata cu bulimia, ea constand intr-o adictie pentru mancare ce se castiga in copilarie, iar bulimia debuteaza de obicei in adolescenta si are cauze mai profunde.
Hiperfagia se mai numeste bulimie fara compensatie, deci este diferita de bulimie. In primul rand, ceea ce o deosebeste de bulimie este chiar debutul care are loc in copilarie, pe cand in bulimie debutul este de obicei in adolescenta. O alta diferenta majora intre hiperfagie si bulimie este legatura lor de cauzalitate cu depresia. Astfel, hiperfagia este strans legata de perioade de depresie, anxietate, subiectul dezvoltand comportamente alimentare compulsive repetate. Din aceasta cauza, chiar si tratamentul hiperfagiei se face prin rezolvarea cauzei de origine a problemei (depresie sau trauma psihica).
Intre bulimie si depresie insa, nu exista nici un fel de legatura. Bulimia poate incepe sa se manifeste de la 13 ani, deci nici vorba de depresie la aceasta varsta. Ceea ce poate exista este intr-adevar un episod sau mai multe episoade depresive pe parcursul bulimiei, dar nu este cauza favorizanta a bulimiei.
Foamea dintre mesele principale. Hiperfagia care se manifesta intre mesele principale poate fi de mai multe feluri:
– “Binge-eating” – atunci cand mancati intr-o perioada scurta de timp o cantitate mare de alimente. Avem de-a face de fapt cu nevoia de a fi plin mereu pentru a avea senzatia de satietate. Se mai numeste bulimie fara compensatie, adica bulimie neinsotita de voma.
– Rontaitul sau ciugulitul intempestiv – cand nu va puteti stapani sa nu mancati cate ceva intre mese si aveti tot timpul ceva la indemana sa va satisfaca aceasta nevoie.
– Hiperfagia nocturna sau sindromul “nicht-eating” – persoana se trezeste noaptea pentru “a goli frigiderul” si apoi se culca din nou.
Tipuri de hiperfagie. Exista doua tipuri de hiperfagie: cea care se manifesta intre mesele principale si cea care se manifesta chiar in timpul meselor. In timpul meselor problema este legata de faptul ca persoana respectiva mananca prea mult si nu se mai poate opri din mancat. Acest comportament este legat de fapt de o problema de perceptie: fie o foame excesiva; fie este o problema de satietate: persoana nu simte ca se satura.
Consecinte nefaste. Aceste probleme de comportament alimentar pot avea, in mod evident, consecinte nefaste asupra sanatatii. Principala problema este castigarea de kilograme in plus si bolile care deriva din supraponderabilitate si obezitate (hipertensiune arteriala, diabet zaharat, dislipidemii etc.). Au fost regasite probleme de hipefagie in 50 % dintre cazurile de obezitate.
Bulimia este complet diferita de hiperfagie. De obicei, incepe printr-o restrictie din ce in ce mai importanta si din ce in ce mai puternica, adica un episod anorexic. Acest epiosod anorexic va fi urmat de o perioada alimentara necontrolata.
Bulimicii pierd complet senzatia de satietate si foame. Astfel, ei pot ingera cantitati enorme de mancare, dupa care isi provoaca voma. Aceste accese bulimice adesea sunt ascunse celor din jur si foarte ritualizate, fiind urmate de o senzatie de culpabilizare si rusine, bulimicii avand o furie indreptata impotriva lor insisi.
Nu exista un profil al persoanelor predispuse la bulimie. In orice caz, se observa o schimbare de comportament, cu pierderea increderii in sine, izolare, evitarea contactelor sociale. In ceea ce priveste varsta, aceasta patologie debuteaza de obicei in adolescenta si in general este precedata de o perioada de anorexie. Dar exista si cazuri cand bulimia apare direct. Anumite persoane pot sa isi instaleze un fel de ritual si sa ramana bulimici ani de-a randul.
Conduita terapeutica. Pentru a trata bulimia este foarte important sa tratam cauza. Trebuie sa incercati inca de la debutul ei, adica de la aparitia primelor tulburari, si anume tratarea anorexiei. Daca anorexicul incepe sa manance normal, nu este vulnerabil de a dezvolta bulimia, prin urmare mare atentie!
Foarte eficace sunt terapiile comportamentale, dar si hipnoza. Psihanaliza este importanta pentru ca permite tratarea tulburarilor de personalitate si de schema corporala ale adolescentului.