Cultivata pe meleagurile nostre cu mai multe secole in urma de prin steple aride ale Asiei, gutuia este un simbol al toamnei, dar si al sanatatii. Ea este fruct al gutuiului (Pyrus cydonia, subspecia Cydonia oblonga din familia Rosaceae), arbust sau arbore mic, prezent in numeroase varietati spontane si cultivat in regiunea bazinului mediteranian si in multe alte regiuni din zona temperata. La noi, se intalneste cultivat in gradini, simtindu-se foarte bine in compania parului.
Este originar din Orientul Apropiat, de pe malurile iraniene ale Caspicei. A fost cultivat cu 6000 de ani in urma de babilonieni. In Grecia, era fructul adorat de Venus, tinerii casatoriti trebuind sa-l striveasca intre dinti inainte de a intra in camera nuptiala.
Fructele pot fi de forma aproximativ rotunda (in forma de mar) sau ovoidala (in forma de para). De la tara la tara, exista multe varietati. Pulpa este tare si are un gust care strepezeste dintii, dar dupa fierbere, devine deosebit de moale si gustoasa. Desi perioada de cultivare a gutuiului a fost lunga, gustul lui acrisor si astringent nu a putut fi imbunatatit prea mult. Fructele de gutui, mari (maximum 800 g) si galbene, se coc la sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie.
Gutuile se consuma numai fierte: oparite, la cuptor, cu zahar si lichior; se folosesc si la prepararea conservelor, a dulciurilor, pastelor, marmeladelor, dulceturilor, peltelelor, sucurilor, lichiorurilor si a unor mancaruri. Frunzele de gutui se pot asocia cu frunze de afin, mur, zmeura, fructe de maces, catina, pentru a obtine un ceai alimentar placut, vitaminizant.
Ce contin?
Datorita continutului ridicat de tannin si peptine, gutuia exercita o actiune bland astringenta asupra mucoaselor aparatului digestive. Ea contine:
– apa (70-85 %);
– acizi organici slabi (cum sunt acidul tantric, acidul citric si acidul malic),in cantitati moderate, carora li se datoreaza gustul aspru al pulpei;
– fibre alimentare, in cantitate semnificativa;
– peptina (continuta in fibre);
– vitamine, mai ales vitamina C, PP, A, B1 si B2;
– saruri minerale, mai ales de fosfor si de potasiu;
– tanini, cu proprietati aromatice;
– saruri minerale: fier, magneziu, potasiu, calciu, cupru etc.;
– energie: 34 kcal la 100 g.
Dietetoterapii
Gutuile crude, bine coapte, ajuta la digestie. Prin asociere tanin-pectina, au efect astringent si emolient asupra mucoaselor digestive, fiind indicate in diaree, enterita, voma, salivatie abundenta etc. Datorita taninului, sunt homostatice si au efect tonifiant, fiind recomandate in infectii respiratorii: guturai, tuberculoza etc. Stimuleaza ficatul, ajuta in leucoree, sunt calmante si sedative.
Decoctul de gutui necuratate de coaja se foloseste contra enteritelor, digestiilor anevoioase, iar extern – pentru prolaps rectal si gargare in: laringite, faringite, stomatite, amigdalite. In acest scop, se foloseste o gutuie / 1 l apa. Se lasa sa fiarba, pana apa scade la jumatate.
Pelteaua de gutui este indicate in dieta gastritei hiperacide si a colitelor. Preparatele fierte din gutui (gemul, jeleul, pelteaua, marmelada, siropul) ajuta in diaree, hemoragie uterine si hemoroizi.
Frunzele de gutui, sub forma de infuzie sau decoct, fiind bogate in tanin, au actiune astringenta, hemostatica si emolienta. Se folosesc in boli respiratorii, diaree, hemoptizii, gingivite, raguseala, secretie exagerata de saliva, guturai, nervozitate etc.
Infuzia din flori (30g / 1 l) si frunze de gutui (50 g / 1 l) calmeaza tusea. In trecut, ceaiul de frunze de gutui si flori de tei era folosit pentru tratarea amigdalitei si a racelilor. Ceaiul de frunze uscate se mai folosea pentru boli de inima, in insuficenta cardiaca si boli de ficat.
Din samburii bogati in mucilagii si pectine se face o infuzie (1 cana apa clocotita), care se indulceste preferabil cu miere. Ajuta la tuse, bronsita, raguseala.
Maceratul de samburi de gutui pisate era folosit din cele mai vechi timpuri. Se face cu o mana samburi misati la ½ pahar de apa calduta. Este emolient si se foloseste contra degeraturilor, a hemoroizilor inflamati, a crapaturilor pielii, sanilor, a arsurilor, in eczema, fisuri anale, prolaps rectal si uterin, pentru ochi etc.
Cojile de gutui macerate in putin alcool sunt folosite pentru lotiuni, in cosmetica, contra ridurilor.
Toamna, o cura cu gutui contribuie la intarirea imunitatii inainte de sezonul rece. Aceasta cura presupune un consum de 2-3 gutui zilnic, pe langa dieta obisnuita. In acest fel se previn virozele respiratorii. Cura cu gutui stimuleaza pofta de mancare si poate fi un mijloc de prevenire a anemiei.
Fructele de gutui pot asigura succesul in curele de slabire. Gutuile stimuleaza arderea grasimilor datorita continutului ridicat de fibre alimentare. In acelasi scop poate fi folosit si sucul din gutui proaspete.