In lipsa Politiei Animalelor in adevaratul sens al cuvantului, adica a unei autoritati accesibile non-stop si prompte, grupurile de iubitori de animale de pe Facebook sunt o adevarata gura de aer proaspat pentru sutele de animale necajite. Cu mii de membri, grupurile gestioneaza zeci de cazuri zilnic, de caini si pisici in principal, care au nevoie fie de asistenta medicala, fie de un adapost, temporar sau definitiv, ori au fost pierdute sau gasite.
Pe langa toate lucrurile extraordinare care au fost posibile cu ajutorul persoanelor inimoase si implicate de pe aceste grupuri, mii de vieti salvate si animalute fericite, tot aceste grupuri sunt si locul in care se cade in extrema, se exagereaza, se dau lectii de viata, se judeca si se dau verdicte.
Un caine adult lasat in portbagajul unei masini care comunica de fapt cu habitaclul masinii, in conditii meteo normale, a generat zilele trecute o adevarata isterie. Alta data, cineva incerca sa gaseasca stapani pentru cativa catelusi, si in loc sa fie ajutat cu sfaturi, omul a fost “linsat” direct in online pentru ca nu si-a sterilizat cateaua.
Doamne fereste sa iti pierzi cainele pentru ca va exista cu siguranta macar un hiperresponsabil care sa iti spuna ca nu il meriti.
Ziar de Cluj a incercat sa afle motivele acestor refulari chiar de la iubitorii de animale.
“Fiecare reactioneaza in functie de cat este de patimas sau de rational, Reactionam diferit, suntem diferiti, unii mai colerici, altii mai zen. Problema grava e lipsa unui organ, a unei autoritati in domeniul acesta. Daca te simti rau stii ca suni la 112, daca simti miros de gaz suni la compania de gaz, dar daca vezi un abuz sau un abandon, ce faci? Pui pe Facebook. Atat timp cat nu exista o autoritate la care stii ca poti suna oricand sa intervina, asta e solutia. Unii sunt mai incisivi, altii mai calmi, dar toti vor binele cainelui si asta e ceea ce conteaza pana la urma”, a punctat Iosif Kerekes, unul dintre ccei care au elaborat noul regulament pentru catei in Cluj-Napoca.
Alina Banu, membru fondator al asociatiei Nuca e de parere ca aceste comportamente au in spate un cumul de factori.
“Dupa parerea mea, este o parere proprie, nu reprezinta pozitia oficiala Nuca, in primul rand cred ca mediul de comunicare. Este foarte impersonal si atunci foarte multa lume isi permite sa spuna niste lucruri pe care altfel, daca l-ar avea pe omul ala in fata nu i le-ar spune. Insulte, injurii si un anume comportament nerespectuos. Mediul acesta impersonal faciliteaza o asemenea atitudine. Asta cred ca este o problema generala, am observat-o si in alte grupuri. E impersonal, nu-ti dai seama ca e o persoana, ca are sentimente, cu care ar trebui sa ai un dialog respectuos, sau macar decent”, spune ea.
Banu mai crede ca frustrarea care se acumuleaza din cauza faptului ca nu poti sa ii ajuti pe toti refuleaza in anumite cazuri.
“In al doilea rand este o munca foarte frustranta in domeniul respectiv si trebuie sa ai nervii tari, sa reusesti sa pastrezi intotdeauna un echilibru pentru ca e o munca, de exemplu sunt constienta ca va trebui sa continui de acum incolo ani de zile, ca rezultatele nu se vad maine. Multi dintre cei care activeaza pe grupuri au ajuns la niste concluzii, s-au confruntat cu foarte multe cazuri si iti dai seama ca pur si simplu nu ai cum sa ajuti, nu ai cum sa preiei aia 8 pui lasati acolo, aia 5 pui aruncati in Somes, aia 3 pui pe care i-a lasat nu stiu care langa autostrada. Si e foarte frustrant si dezvolti un anume tip de intoleranta. Si atunci combinat cu faptul ca Facebook e un mediu impersonal si aceasta intoleranta izvorata din frustrare pune inca o lopata peste. Aceasta frustrare intr-un fel trebuie sa se reverse si se revarsa sub diverse forme, in functie de om. Ba “sa-i dea Dumnezeu sa-i cada o caramida in cap aluia de a facut asa ceva”, “daca-l prind, il spanzur de picioare”, sau un pic mai direct spre cine se nimereste in zona si cine e mai accesibil oarecum. Vad ca am cei 8 pui si nu stiu ce sa fac cu ei si ala care si-a lasat cainele in masina se nimereste sa fie prin zona si atunci cumva imi descarc toata frustrarea si toti nervii pe el”, a explicat Alina Banu.
Crede totusi ca aceste exagerari au in final un rezultat pozitiv.
„In drumul acesta spre normalizare, aceste exagerari, pentru ca vorbim fara indoiala de exagerare, si le dezaprob in sine, dar per ansamblu, pentru mine personal sunt un semn de mers spre normalitate. La un caz de genul acesta (banal – n.red.) se sesizeaza atatia, si cand e vorba de ajutor concret sunt foarte putini. Sunt foarte multi care comenteaza, dar cei care se implica cu adevarat sunt foarte putini”, a conchis Banu.