Gelozia este un sentiment normal caruia nimeni nu-i scapa; cuplurile sanatoase si durabil stiu sa se pozitioneze fata de ea si sa-si controleze reactiile emotionale cand apare in viata lor. Ea este o forma particulara de suferinta, este pasiune dar si distrugere. Ea ne roade mintea pentru ca revine obsesiv in ganduri, ne submineaza sufletul pe care il imbolnaveste, ne macina somnul, ne impinge la bulimie, in alcool, in tutun, in drog. In fine, distrugerea suprema, ne poate impinge la suicid.
Gelozia este si distrugerea celuilalt, a infidelului, a rivalului (ei); ea ne poate impinge spre conduite agresive: inteparea pneurilor masinii, desfigurarea fetei cu lama sau cu vitriol si culmineaza cu crima pasionala. Cand gelozia se bazeaza pe argumente clare, fapte reale, persoana inselata are posibilitatea de a alege: sa ramana o victima plangacioasa si cicalitoare, sau sa-si asume cu maturitate ca in viata o poti lua oricand de la capat intr-o alta relatie.
Origini
Gelozia isi are radacinile in copilarie. Se naste din nevoi si din dorinte nesatisfacute, frustrari cu atat mai dureroase cu cat favorurile erau oferite altora. Prima gelozie survine atunci cand micutul o vede pe mama indepartandu-se de el pentru a se apropia de tata, si, mai rau, pentru a se intalni cu acesta in dormitor. El resimte acest lucru ca pe un abandon, chiar pe o tradare, si, in suferinta, isi da pe deplin seama ca mai exista si “altul” in afara lui. Durerea este intensa, rana profunda.
Cea de-a doua gelozie survine in momentul intarcatului, cand mama ii retrage sanul. Aici rana devine si mai adanca. Cea de-a treia se instaleaza la venirea pe lume a unui fratior sau a unei surioare. De-acum inainte, va trebui sa imparta totul cu “altii”, iar rana se intinde.
In total, aceste serii de “rani sufletesti” multiplicate la nesfarsit vor lasa o plaga profunda, plaga care coincide cu « marea lipsa »: intreaga noastra viata ulterioara vom cauta persoana care sa ne panseze rana si, totodata sa ne umple vidul. Intr-o zi gasim fericirea, dar intr-o alta se iveste un strain care ameninta sa ni-l ia pe cel (cea) care ne panseaza rana si care ne umple vidul. Atunci rana se deschide din nou.
Normal si patologic
In doze “normale”, gelozia poate fi un sentiment pozitiv care sa ne stimuleze, poate fi un amplificator al iubirii. Prezenta unui rival trezeste sentimentele si relanseaza dorinta. Atunci, facem totul pentru a-l indeparta pe concurent. Acest comportament este mai ales masculin. Exista barbati care nu pot iubi decat daca exista amenintarea unei rivalitati.
In doze excesive, gelozia devine dorinta de posesiune si de control, atitudine infantila si terifianta. Infantila, pentru ca ea vorbeste in limbajul omnipotentei copilului in jurul caruia trebuie sa se invarta totul. Terifianta, pentru ca la varsta adulta, forta este mult mai mare. Gelozia patologica este apanajul temperamentelor anxioase, chiar al nevrozelor de abandon si releva, ea insasi, psihoze caracteristice (paranoia, isteria etc.). Ea ascunde, de fapt, un maxim al riscului de suicid si omor.
Exista si o “gelozie deliranta” care atinge mai ales femeile. Ea are ca obiect nu partenerul infidel, ci amanta sa. “Amanta sotului meu, se gandeste ea, il iubeste pe sotul meu mai mult decat pe mine”.
Parteneri gelosi
Gelozia este o tendinta foarte des intalnita in viata de cuplu si, in anumite limite, aceasta este fireasca. Aceasta diferenta de comportament, considera unii cercetatori, are radacini ancestrale si este strans legata de necesitatile de reproducere. Barbatii nu sunt gelosi pe o probabilitate, ci pe un fapt real: a fi tata presupune o anumita doza de incertitudine (exista posibilitatea ca acel copil sa nu fie al lor, ceea ce nu este cazul in situatia femeilor) si posibilitatea nedorita de a creste copilul unui rival.
Reactiile variaza in functie de dependenta fata de partener (adevarat si in cazul femeilor si al barbatilor), de ura fata de competitor sau fata de partener (mai mult barbatii), curiozitatea de a afla faptele si gandurile partenerului, criticarea propriei persoane, depresie, durere si resentiment, rusine, dorinta de a te intoarce la partener, regret pentru renuntarea la planurile facute etc.
Barbatii in general sunt mai gelosi decat femeile; ei tolereaza foarte prost infidelitatea. Sunt distrusi cand afla de infidelitatea partenerei si intra in panica. Exista si barbati care nu sunt gelosi: barbatii care iubesc cu adevarat si al caror nivel de constiinta a depasit posesivitatea: barbatii care nu mai iubesc si care sunt indiferenti. Unii barbati ascund ca sunt gelosi, dar in realitate sunt. In momentul in care simt o virtuala infidelitate, rup relatia fara intarziere si fara drept de apel. Ei si-au transformat gelozia intr-o ura rece, iar de suferinta, nici vorba, nu o au.
In timp ce barbatii au inclinatii spre furie, violenta si au tendinta de a se razbuna pe celalalt barbat care a intervenit, femeile devin slabe si depresive, delasatoare, plang continuu partenerul cu frica ca acesta sa nu fie atras de altcineva, pentru ca asta ar insemna mai putine resurse pentru odrasla lor.
Atenuarea suferintei din gelozie
Mijlocul suprem de a preveni suferinta din gelozie este accesul la iubire autentica si depasirea propriei posesivitati. Iata cateva sfaturi ale terapeutilor de cuplu prin care puteti evita sa va lasati distrusi de acest “cancer” al iubirii:
Nu puneti niciodata sare pe rana. Cu alte cuvinte, nu va mai torturati! Interziceti-va in mod absolut sa mai cautati indicii compromitatoare cotrobaind prin genti, portofele, sertare, agende telefonice, casute Mess etc. Nu inseamna sa faceti pe strutul, ci inseamna sa va respectati, sa va protejati de suferinte inutile (ceea ce nu stii nu te face sa suferi!), inseamna sa nu va lasati prada unor reactii catastrofice care ar inrautati situatia. Multe infidelitati care nu erau decat niste aventuri fara nici un viitor s-au transformat in drame dupa citirea unor scrisori subtilizate.
Priviti-va rivalul (a). Realitatea anuleaza fantasmele, aduce imaginatia la proportiile corecte, opreste obsesia. Rivalul (a) este astfel demitizat(a); lucrurile stau mult mai putin rau decat ati crezut.
Incetati sa va mai puneti intrebari care intretin durerea: “Cum il (o) striga?”, “Ce cuvinte ii adreseaza in intimitate?”, “Ce are el (ea) mai bun decat mine?”…
Sa nu cedati geloziei este inceputul intelepciunii si sfarsitul nefericirii in cuplu!
.ro
Foto: www.sxc.hu