Daca treci prin Piata Muzeului in drum spre Baritiu si daca la coltul cladirii unde functiona pe vremuri carciuma Euphoria esti abordat de un Mos Craciun bizar ce-ti balangane in urechi un clopotel, sa ai incredere in el.
Sa intri la Francesca, o… chestie, ca nici nu stiu cum sa ii spun. E o joaca de cafenea, un spatiu cald in care doi buni prieteni au gasit de cuviinta sa bage niste bani pentru cei ce stiu sa pretuiasca dulciurile inedite si care vor sa petreaca 10 minute de tihneala.
E ca o banca de bunatati: poti bea un whisky bun in compania unei cafele gustoase, poti mesteca crontanele si linge un sirop de zmeura cu sifon de la mama patronului (patron de sifon). Poti hali 2 broscute ori un linzer, indiferent de dieta. Sau, pur si simplu, poti sa lasi rusinea la o parte si sa iti bagi capul in tavile de ciocolata de casa facute de Soni, supraintitulat “ala de la Papa la Soni” din Vama. Fratilor, e deranj maxim! Caci nu stii ce sa mai alegi: ciocolata alba cu caise uscate si cu gust usor sarat, ciocolata de casa cu vin si cu migdale… sau sa nu mai alegi nimic si sa te infrupti din toate?
De aia zic. Daca ajungeti prin Piata Muzeului, nu va sfiiti. Oamenii aia de au gandit Francesca nu se straduie sa ramana copii. Ci sunt. Si te retransforma si pe tine intr-unul.