Pereții Clujului, cu predilecție în zona centrală a orașului, sunt vandalizați de nenumărate picturi murale și inscripții inestetice care dau urbei un aspect de paragină, de oraș părăsit și neîngrijit, de tarla negospodărită de nimeni. Dacă în alte orașe civilizate ale lumii manifestările de street art și-au adus contribuția la îmbunătățirea imaginii acestora de ansamblu, creând un mediu citadin mai estetic, mai colorat și mai expresiv, la Cluj „arta stradală” reprezintă, în majoritatea cazurilor, o simplă vandalizare a spațiului public prin mâzgăleli și inscripții tâmpe, lipsite de un mesaj artistic sau social.
Există și excepții, Clujul are artiști autentici și în acest domeniu și sunt și grupuri de inițiativă, cum este MindBomb, care acționează în spațiul local prin campanii care folosesc arta stradală pentru a disemina mesaje sociale, însă, în marea de mâzgăleli puerile, adevărata artă se pierde, iar mesajele cu sens devin părți minuscule din colajul imens de inepții scrise pe pereții Clujului: vulgarități, declarații de dragoste și de ură sau simple elucubrații ale unor minți rătăcite împânzesc mai ales centrul orașului, în lipsa unor autorități locale capabile să gestioneze această problemă care desfigurează fața urbei.
O soluție pentru cernerea artiștilor de vandali ar fi aducerea acestui fenomen în sfera „legală”, reglementată. Primăria, ca și în alte orașe, le-ar putea oferi artiștilor spații și clădiri unde să își manifeste în voie talentul, mai ales clădirile vechi putând beneficia astfel de o refațadizare estetică ce le-ar putea transforma chiar în puncte de interes turistic. Pentru că gena de vandal este în orice scriitor pe pereți, prin reglementarea acestui fenomen, fiorul mărului interzis ar fi din start eliminat, lucru care ar duce la scăderea în amploare a manifestărilor de vandalism. Însă, din păcate, în Cluj ne aflăm încă în plin Ev Mediu a ceea ce înseamnă street art pentru că, cu toate că avem artiști și o Universitate de Artă, avem și politruci care nu văd dincolo de interesele personale și de grup, care lasă orașul de izbeliște, la mâna tuturor pictorilor ad hoc de prostioare pe pereți.
Vânarea și sancționarea vandalilor le-ar spori acestora doar adrenalina și tentația spre vandalism, nu ar rezolva problema, o problemă care poate fi transformată într-o soluție doar prin reglementarea și gestionarea inteligentă a spațiilor publice, unele pretându-se la street art, iar altele, cum este cazul monumentelor sau clădirilor monument istoric, nu. La Cluj, în lipsa unui interes în acest sens, lăsați să se manifeste liber, vandalii au mâzgălit chiar și clădirile monument istoric din buricul târgului.
Primăria Cluj-Napoca a demarat, încă din anul 2006, Duct City, un proiect (parțial ratat) de îngropare a cablurilor aeriene în subteran, o afacere care, conform declarațiilor lui Emil Boc, era menită a da un aspect european orașului, însă urâțenia zidurilor, mult mai vizibilă pentru trecători, a fost complet ignorată, neconstituind probabil o sursă de venit pentru cei care ar trebui să se ocupe de această problemă.
Care este diferența dintre artă și vandalism?
Laszlo Bencze, un talentat artist plastic, directorul unei agenții de publicitate și cadru didactic la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (la Departamentul de Grafică), a explicat, pentru Ziar de Cluj, diferența dintre street art și vandalism, prezentându-ne acest fenomen din perspectiva sa de profesionist în domeniu:
„Discuțiile sunt foarte împărțite, dar eu sunt de părere că niciodată nu trebuie catalogat într-o extremă sau alta. Chiar există lucrări pe stradă care pot fi considerate artă, dar sunt foarte multe care nu pot fi considerate; este exact ca în orice domeniu, și între arhitecți sau avocați există avocați buni și arhitecți buni, dar există în orice breaslă și o mare masă de oameni care nu sunt neapărat profesioniști.
Bineînțeles că în atitudinea celor care fac street art există și latura aceasta de vandalism, chiar voit, în cazul unora, dar nu îi putem băga pe toți în aceeași oală. Chiar era și un graffiti prin Cluj, de genul acesta, ”Vandal by nature, artist by work”, așadar atitudinea aceasta există. Bineînțeles că fiecare oraș gestionează diferit lucrurile, de exemplu, în Angouleme, în Franța, unde este capitala benzii desenate (unde este și Muzeul Internațional de Bandă Desenată și unde există și un festival de bandă desenată), chiar Consiliul Local, Primăria au permis ca anumite clădiri să fie pictate cu un anumit tip de street art și evident că ei au folosit și personaje de benzi desenate. Așadar, există versiuni de gestionare a acestor tipuri de manifestări.
Din punctul meu de vedere, nu poți interzice neapărat așa ceva, pentru că, dacă o luăm așa, la Revoluție, pe clădirea Arhitecturii, când s-a scris «Jos comunismul!», a fost forma primordială de street art, un anumit tip de mesaj al societății, o critică asupra societății.
A declara că ești artist nu e suficient!
Bineînțeles că și în domeniul acesta sunt excese. Și în manifestările acestea sunt câteva persoane care au idei foarte bune și câteva care nu neapărat. Sunt oameni care ar dori, au anumite aptitudini artistice și chiar ar dori să facă parte din acest fenomen, pentru că e foarte frumos, la o anumită vârstă, să fii rebel! Și atunci, există o anumită formă de intervenție în stradă, de a îți dovedi curajul, de a te poziționa cumva într-un anumit grup. Unele mesaje sunt pur și simplu vulgarități, multe sunt scrise de galerii, despre care nu vreau să discutăm pentru că, evident, orice echipă are nevoie de o galerie, dar înscrisuri sunt cu «cealaltă echipă – nasol!», adică, în zona aceasta, se confundă care sunt aceia care într-adevăr fac street art și care sunt aceia care pur și simplu scriu ceva, numai așa… Și eu aș putea să spun că sunt medic, dar, tocmai pentru că nu am studii, în realitate aș fi un vraci. Mulți ar putea să spună că, da, într-adevăr, sunt artiști, dar, până la urmă, până la confirmarea societății sau până la confirmarea comunității artistice. A declara că ești artist nu e suficient!
Un artist nu ar vandaliza arta
Bineînțeles că, la fel ca în orice breaslă, există o anumită conduită pe care unii o respectă, unii nu. Bineînțeles că un artist bun nu ar vandaliza, de exemplu, o sculptură a unui alt artist sau o clădire istorică în care el vede că este o arhitectură foarte bună! El sigur nu ar face asta! Cei care nu înțeleg valorile trecutului și nici nu le consideră drept ceva pe care clădești mai departe, chiar în zona artistică sau ca viață comunitară, normal că acei oameni se manifestă în felul acela în care chiar putem să spunem că sunt vandali! Dar, niciodată nu trebuie să catalogăm street art-ul drept vandalism! Nu, street art-ul nu este vandalism!
Nu există niște clădiri despre care să putem afirma că s-ar preta la street art, dar, de multe ori, consiliile locale sau conducerea unei comunități are probleme, de exemplu, cu aspectul unor clădiri vechi pentru care nu are banii necesari să le recondiționeze și atunci, de cele mai multe ori, pentru a canaliza anumite energii de genul acesta de street art, au oferit acele spații pentru a le «înfrumuseța», pentru a arăta că acceptă cumva comunitatea street art, în care nu intră neapărat și grafferii, dar putem considera că intră; deci, cumva, cu o anumită convenție, sunt convins că și de partea cealaltă vandalismul ar scădea. Cred că o astfel de convenție ar face foarte mult în oraș și ar fi foarte multe clădiri care ar putea primi un aspect mai estetic. Chiar au fost anumite cereri către Primărie, cunosc câțiva grafferi care am auzit că au făcut cereri, că anumite clădiri ar dori să le înfrumusețeze.
Primăria ar putea pune la dispoziție anumite clădiri pentru street art
Ca un prim pas, Primăria ar putea pune la dispoziție anumite clădiri. Până la urmă, astfel Clujul nu ar face mare lucru, ci s-ar alinia la orașele celebre care chiar se mândresc cu anumite lucrări de genul acesta. Pe lângă asta, sunt convins că nu este o soluție care rezolvă problemele. Dar ar fi un prim pas. Adică, atâta timp cât în Budapesta, la Millenary Park, a existat chiar o manifestare de o lună sau de două luni unde au fost adunați majoritatea celor care sunt considerați reprezentativi în street art-ul din estul Europei, așadar, dacă o instituție culturală a organizat un astfel de eveniment, înseamnă că atitudinea față de această comunitate este alta. Și atunci, probabil că și Consiliul Local de la noi și Primăria ar trebui să găsească o formulă de comunicare. În momentul de față nu observăm nimic în acest sens. Și, în ceea ce privește amendatul, până la urmă, tocmai în asta stă farmecul acelora care, cu o glugă în cap, fac ceva și nu sunt prinși. Adică, există un anumit risc și pe ei îi incită faptul că este interzis. Dar, în momentul în care Primăria chiar i-ar invita, atunci și-ar cam pierde esența acest fenomen.
Un dialog constructiv între artiști și municipalitate ar scădea numărul manifestărilor de vandalism
Sunt foarte mulți oameni care chiar fac street art și, în paralel, fac și artă, au terminat Universitatea de Artă. Cunosc clujeni care au ajuns cu anumite desene și în Singapore.
Va trebui să existe cândva un dialog și astfel va scădea numărul lucrărilor care pot fi considerate vandalism. Ar putea fi organizat chiar un concurs și atunci bineînțeles că s-ar cerne mult mai repede cei care sunt chiar artiști și cei care nu sunt. Pentru că, până la urmă, cel care scrie ceva sau o iubește pe fată nu ar avea ce căuta acolo. Aceste manifestări cumva s-ar elimina.
Pentru mine, exemplul Angouleme este exemplul foarte bun. Atâta timp cât într-un oraș, unde este un festival internațional de bandă desenată, clădirile sunt chiar cu imagini, cu scene, cu personaje din benzi desenate, înseamnă că au reușit să găsească niște formule. Evident că poate că multora dintre cei care sunt în zona aceasta de street art nu le-ar conveni felul acesta instituționalizat. Dar, asta nu înseamnă că conducerea urbei respective nu a realizat ceva. Lumea merge și fotografiază clădirile respective, se fotografiază lângă clădirile respective, deci tipul acesta de street art devine un monument, devine un element care pentru turist înseamnă ceva: «Haide să mergem să vedem clădirea aceea unde sunt personajele respective pe pereți!» Este un exemplu pozitiv și eu cred că ar trebui învățat din asta!
În Cluj sunt câteva lucrări de street art bune și sunt foarte multe proaste! Trebuie să recunoaștem! Nu putem să spunem că, într-adevăr, la noi sunt chiar niște creații extraordinare! Probabil că ar fi, că am avea cu ce să ne mândrim, dar eu cred că totuși în formula aceea, cum este în Angouleme! Există un tip din Statele Unite care consideră că el face street art, dar, de fapt, ce face? El are o mașinuță cu detergenți, cu tot felul de diluanți și merge și șterge street art. Manifestarea lui el o consideră street art. Adică, el curăță ce au vandalizat alții și, astfel, el este un tip care face street art prin această acțiune. Există forme diferite! Poate că și la noi, la un moment dat, se va trezi cineva care să se ocupe de așa ceva, să șteargă!”, a explicat, pentru Ziar de Cluj, Laszlo Bencze.
Poate că, și la noi, ar trebui să se trezească la un moment dat cineva, preferabil din cadrul Primăriei, să facă street art prin ștergerea mâzgălelilor inestetice prezente pe majoritatea zidurilor orașului. Iar, mai apoi, un alt artist clujean, aflat deja la al patrulea mandat, s-ar putea inspira din experiența țărilor mai civilizate pentru a gestiona eficient și în Cluj-Napoca acest fenomen care, lăsat la voia întâmplării, se înscrie doar într-o estetică grotescă a urâtului.