Stefanut, un baiat timid, cu privire pierduta, sta singur in capatul scarilor. Scaneaza holul cinematorgrafului din Marasti, plin ochi de parinti, copii si asistenti maternali. Din cand in cand, cate un micut tresare: i-au venit parintii, pe care ii prinde de gat cu ambele maini.
O fetita de patru ani se joaca de-a v-ati ascunselea cu tatal ei, care rade si se ascunde in spatele stalpilor din holul cinematografului. Apoi o cauta el pe ea: micuta se infasoara in draperia de la intrarea in sala, si tace malc, dar o tradeaza pantofiorii albi, ramasi pe afara. Stefanut se uita la ei si rade. Il ajuta pe tatal ei s-o caute si se preface ca nu-i vede pantofiorii luciosi de dupa draperia visinie.
Stefanut are 10 ani, iar mama lui a murit cand a implinit unul. Azi il asteapta pe tatal sau, pe care il vede o data la cateva luni, daca are noroc. Inainte sa implineasca doi ani, si el, si sora lui, au ajuns in grija unei asistente maternale din Turda. E imbracat in sacou si pantaloni albastri, ce aduc a uniforma de scolar. Pentru el, azi e cea mai mare sarbatoare, e ziua pe care ar trebui s-o petreaca alaturi de tatal sau natural. Dar el nu vine, desi si-ar dori atat de mult sa se joace si ei de-a v-ati ascunselea.
“Poate intarzie si vine. Mai are timp”, spune copilul, cu ochii pe usa de la intrare.
Astazi Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Cluj (DGASPC) a organizat un eveniment special, intitulat „Eu si familia mea”, in care copiii aflati in grija asistentilor maternali din Cluj urmau sa-si intalneasca familia biologica la Cinema Marasti, acolo unde, cu totii, urmau sa vizioneze un film. Scopul evenimentului a fost acela de a incuraja interactiunea pozitiva dintre copilul aflat in plasament si familia sa naturala, in vederea reintegrarii copilului in familie.
Dar tatal lui Stefanut n-a venit.
15 Mai reprezinta pentru intrega lume, incepand cu anul 1994, Ziua Internationala a Familiei. Astazi trebuie sa ne amintim ca in Romania peste 75.000 de copii nu au o familie, nu apartin nimanui.