La 26 de ani de la cea mai sangeroasa mineriada, justitia din Romania nu a reusit sa condamne vinovatii pentru violentele inregistrate in Bucuresti. Dupa mai multi ani in care ancheta a fost blocata, procurorii care au facut cercetarile referitoare la evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-au balbait atat de mult, incat dosarul le-a fost restituit in repetate randuri de instanta – este si acesta un mod de a obstructiona Justitia, miza fiind intotdeauna prescrierea faptelor. O decizie a Curtii Constitutionale din vara lui 2007 a disjuns dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, ancheta civililor – printre care se gaseste si liderul spiritual al PSD (USL) Ion Iliescu, fiind reluata de o noua echipa. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, in mai 2008, sa analizeze cu prioritate o plangere privind tergiversarea de catre justitia romaneasca a anchetei in dosarele revolutiei din 1989 si mineriadei din 1990. Reazultatul este cunoscut: crimele sunt imprescriptibile. Numai ticalosenia unor politicieni romani nu are prescriptibilitate, desi este in forma continuata.
Cea mai sangeroasa dintre mineriade: In noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritatile au intervenit in forta pentru a imprastia demonstrantii anti-comunisti aflati de 52 de zile in Piata Universitatii. Dupa ce in cursul zilei se inregistreaza ciocniri violente intre manifestanti si politie, seara, la televiziunea publica se citeste un comunicat al presedintelui (contesta de catre manifestanti) Iliescu, practic un indemn la razboi civil, o derogare a competentelor institutiilor statului in sarcina unor ipotetice „forte constiente si responsabile” (clasa muncitoare, mai precis, chemata sa “apere” cu bata-n mana, “cuceririle revolutionare” ale noii sale clici):
- „Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita.”
Patru garnituri de tren pline cu minerii condusi de liderul sindacal Miron Cozma sosesc in ziua urmatoare in Bucuresti. Urmeaza 24 de ore de “constienta” si “responsabilitate” in care sediile partidelor istorice, ale ziarelor Romania Libera si Dreptatea, precum si sedii ale Universitatii Bucuresti au fost devastate in cautare de “intelectuali” (carora li se dorea “moartea”), “drogati” si studenti. Consecinta isteriei promovate de catre Ion Iliescu si acolitii sai mass media? Mii de bucuresteni au fost batuti pentru simplul fapt ca aveau barba sau ochelari, sau pentru ca pareau a fi studenti. Mii de oameni nevinovati au fost arestati de catre civili ce nu aveau nici un drept legal sa faca acest lucru, Romania a pierdut intreaga zestre de simpatie castigata cu sange in Decembrie 1989, fiind data cu cel putin 10 ani inapoi din punct de vedere social-economic si politic. Cum am mai scris, oficial, numarul celor morti in acele zile este de sase. Neoficial se vehiculeaza ca este de peste 100. In sprijinul acestei teorii este adusa descoperirea in Cimitirul Straulesti a 78 de morminte cu persoane neidentificate, decedate in perioada 13-17 iunie 1990, dar si marturia unor medici care au ingrijit victimele ajunse la spitale. (Un scurt bilant “contabil” al perioadei 13 – 15 iunie 1990: 5 morti oficiali, 130 morti neoficiali, 3500 bucuresteni batuti, 1466 cartuse de razboi trase asupra civililor, 1024 arestari ilegale, 746 raniti, 6 violuri oficiale).
Cum a fost obstructionata Justitia: In 1990, Asociatia 21 Decembrie a depus o plangere penala privind crimele savarsite in 13-15 iunie in Bucuresti, dar cazul a fost clasat in 1995 prin neinceperea urmaririi penale. In actualul dosar al mineriadei din iunie 1990, prima solutie a procurorilor a fost data in 1998. Dosarul a fost inchis atunci prin decizia de neincepere a urmaririi penale, dar a fost redeschis in 1999 si a fost trimis instantei un an mai tarziu. Abia in 2003 Curtea Suprema de Justitie a tras prima concluzie, trimitand insa dosarul inapoi catre Sectia Parchetelor Militare. Magistratii instantei supreme au considerat atunci ca ancheta este incompleta. Asociatia 21 Decembrie revine cu o noua plangere in 2004, mult mai bine documentata si, in decembrie, procurorul Dan Voinea dispune oprirea prescrierii faptelor si incepe crecetarea sub acuzatia de omor si omor deosebit de grav. Acelasi procuror primeste, in 2005, si dosarul mineriadei. In octombrie 2005, seful de atunci al Sectiei Parchetelor Militare dispune scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor, dar Dan Voinea infirma solutia in 2006. In vara anului 2007, Curtea Constitutionala decide ca civilii nu pot fi cercetati de Parchetele Militare, astfel ca dosarul este disjuns, iar partea care il priveste si pe fostul presedinte Ion Iliescu ajunge pe masa altei sectii a Parchetului General. Cu doar o zi inainte de decizia Curtii, procurorul Dan Voinea dispunea inceperea urmaririi penale a lui Ion Iliescu, hotarare infirmata insa de procurorul general, Laura Codruta Kovesi. Aceasta a dispus o ancheta la Sectia Parchetelor Militare, afirmand ca Voinea a incalcat legea. Confruntata cu un val de reprosuri publice privind taraganarea anchetei, Kovesi a declarat atunci ca procurorii Sectiei Urmariri Penale si Criminalistica ce se vor ocupa de cazul mineriadei din 1990 vor fi degrevati de orice alte indatoriri, solutia in acest dosar fiind prioritara. In 2008, Parchetele Militare au trimis din nou in instanta dosarul privindu-i pe militarii implicati in mineriada din iunie 1990. In dosarele civililor, printre care si al lui Ion Iliescu, se astepta (in 2008!) sa se dea solutia. Nu s-a mai dat, desi in rechizitoriul militarilor se arata ca Ion Iliescu a dispus si coordonat personal reprimarea manifestatiei din Piata Universitatii. Ancheta este taraganata, in stil clasic romanesc, prin inchideri ale dosarelor si retrimiteri ale lor catre procurori. Va reamintesc faptul ca numarul celor ucisi in acele zile este, oficial, sase, iar neoficial peste 100.
Apologia infractorilor si a infractiunilor:
- „Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inaltaa disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. Si de asta data ati demonstrat cat de importanta este solidaritatea muncitoreasca. Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua. Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile.” (Ion Iliescu, discurs in fata minerilor)
- „Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament. La cladirea Asociatiei „16-21 Decembrie” depozite de bate si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe. In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. Cum se poate motiva ca in sediul unui partid politic, in sediul unor asociatii declarate apolitice, prezenta unor asemenea depozite de sticle incendiare, de munitii, de droguri si arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva asa ceva? Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada” (Ion Iliescu, discurs in fata minerilor)
- „Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta. Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.” (Ion Iliescu, discurs in fata minerilor)
- „Stim ca avem in dumeavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra.” (Ion Iliescu, discurs in fata minerilor)