Cluj-Napoca e oras de cinci stele. Boom-ul imobiliar al anilor 2007 a dus granitele constuctiilor dincolo de capacitatea administratiei locale de dezvoltare. Investitia in noile strazi formate, dezvoltarea retelelor de iluminat sau chiar a celor de canalizare este departe de a satisface nevoile cetatenilor platitori de impozit. Multi locuitori de la periferia orasului au fost nevoiti sa isi introduca apa si curentul pe bani proprii. De la nord la sud si de la vest la est, va aratam care sunt punctele extreme ale urbei, unde administratia clujeana considera ca asfaltul nu este o prioritate pentru locuitori.
Clujul s-a dezvoltat enorm in ultimul deceniu. De la vile in camp declarate cabane, fara electricitate si apa curenta, la strazi de noroi care nu au vazut nici o roaba de pietris, investitorii imobiliari, sau mostenitori ai unor parcele de teren de la periferia orasului au dezvoltat adevarate cartiere. Ziar de Cluj va prezinta cum arata extremitatile geografice ale municipiului.
In zona vestica, delimitarea administrativa cu comuna Floresti este reprezentata de cursul de apa de pe Valea Garbaului. Cu toate acestea, insa, ultimele strazi “oficiale” la limita spre occident a municipiului Cluj-Napoca sunt strada Hameiului, Johannes Gutenberg si Colinei. Pe Hameiului asfalt sau trotuare nu au fost niciodata, iar masinile ocolesc cu greutate gropile de pe alee.
“Ne-am mutat pe Hameiului inca din 2006. De atunci am facut mai multe sesizari la Primarie, insa, in afara de promisiuni, nu am primit nimic. Avem doua posibilitati sa ajungem la scara blocului, insa pe niciuna dintre strazi nu avem trotuare, iar daca mergi cu un copil pe strada esti nevoit sa calci prin balti si noroaie”, ne-a spus Cristina, una dintre locatarele strazii.
Pe strada Colinei exista un ansamblu de opt blocuri. Constructorul acestora, dupa ce a incasat o caruta de bani de la cumparatori, si-a introdus firma in insolventa, iar procesele pe care le are cu furnizorii de materiale sau chiar cu Primaria Cluj-Napoca, le-a pasat in carca cumparatorilor de buna credinta.
“Suntem mai multe familii care locuim la mansarda blocului. In dosarul de autorizatie a constructiei impartirea mansardei a fost facuta de catre constructor. Cu toate acestea pentru nerespectarea planului constructiei, desi schitele apartamentelor au fost facute de catre dezvoltator, noi ca si proprietari am primit amenda de la Politia Locala. Bine ca nu avem asfalt si iluminat, da’ primaria da amenzi preferential. La noi in scara au fost patru apartamente in aceeasi situatie, insa nu au fost aplicate amenzi decat la unii propretari”, a declarat Monica P.
In extremitatea estica, civilizatia si asfaltul municipiului se termina la intersectiile strazilor Elicei si a Prieteniei. La doar cateva sute de metri de gardul care desparte perimetrul Aeroportului International “Avram Iancu” Cluj zeci de vile s-au ridicat pe parcelele pe care inainte se cultivau rosii si castraveti. Traficul aerian pare a nu-i deranja prea mult pe locuitorii din zona. Sunt multumiti ca au asfalt, iar Primaria le-a deszapezit drumul. Cu toate acestea, la doar cativa zeci de metri, asfaltul de pe strada Elicei dispare sub stratul de zapada proaspata, iar locul vilelor este luat de capitele de fan.
“Apoi am avut aci un teren. Pe vremuri cultivam rosii pe care le vindeam in piata. Ne-am vandut apartamentul din Marasti si ne-am construit aici o casa. Am stat mult pana am obtinut autorizatiile, dar no, e bine si asa. Nu-i ase de mare casa pentru ca locuim aici io cu barbatu si unu’ dintre feciori. Celalalt e plecat in Irlanda, o zis ca nu se mai intoarce. Amu’ ce-om face, credeam ca o sa fim toti aci, da’ nu il putem tine legat daca ii e mai bine acolo”, a afirmat o batranica in timp ce isi deszapezea trotuarul din fata casei.
In zona de nord a Clujului taximetristul incearca cu greu sa urce panta de pe strada Fanatelor. Aici asfaltul se termina la doar cativa zeci de metri, iar zapada inghetata ascunde adancimea gropilor. O pata neagra in mijlocul drumului indica faptul ca cineva a ramas fara baia de ulei la masina. Taximetristul incearca sa intoarca insa, desi are cauciucuri de iarna, manevra devine extrem de riscanta. Bernard Shaw, in mijlocul livezii Steluta, intalnim cea mai nordica strada a Clujului. Locuitorii merg sute de metri prin zapada pentru a ajunge la ceea ce se doreste a fi un nou cartier prosper al orasului. In afara curentului electric nicio alta facilitate demna de un oras de cinci stele nu au locuitorii din livada.
“E mai greu iarna ca nu intra nimeni cu deszapezitul, dar e frumos aici primavara cand infloresc pomii. Acuma asteptam sa vedem ce va face Primaria, daca ne va asfalta sau nu strada, dar pana atunci mai este mult. Mai arunca unu-altu’ cate o roaba de pamant sau cenusa, astia care au sobe pe lemne, si asa mai putem urca cu masina. Am cumparat terenul cand inca mai era livada aici. Nu avem mult, o mie de metri patrati si casa e decenta.Sper numai sa nu apara blocuri si aici ca si in Buna Ziua”, a declarat Mihai, in timp ce isi curata masina de zapada.
Extrema sudica a orasului, locul unde caprioarele se plimba nestingherite in apropierea gospodariilor este capatul strazii Campului. Asfaltul se termina la “biserica” in dreptul numarului 271. De aici pana la ultimele case drumul poate fi strabatut pe jos in 15 minute. Oamenii sunt nemultumiti ca nu au canalizare si asfalt, desi platesc impozite la fel ca si ceilalti clujeni. Linistea padurii Faget si a posibilitatii de a creste animale de casa compenseaza eforturile financiare si dezavantajele civilizatiei.
“Lumina noi am tras-o de acolo, din jos, de la asfalt. Noi am fost primii aici, eu si cu sotu’, da’ amu’ o murit. Apa este pana dincolo de mine, iaca vine si catelu’ meu. Sunt caprioare cate vrei. Da’ asta e cuminte, nu fuge dupa caprioare ca si alalalt mic, ca aveam un pechinez. Da l-o prins caprioarele si l-o batut cu picioarele, uite ase ni. Am crezut ca lesin de ras. Da’ pacat de strada asta, ca n-ar trebui facuta ca doar suntem in oras. Noi am avut terenul de la parinti si ne-am facut o cabana, da o fo’ si 100 de euro metru’. Avem o mica gospodarie, am curci, am pui, am gaini. Tre’ sa tiu copiii astia la bloc. Ca la bloc mie nu mai imi place. Aci ii aeru curat, ii liniste. Nu-i totuna cand mergi si mananci o papara din doua oua din astea de casa, sau din alealalte din magazin. Ii diferenta ca ceriu de pamant. Suntem aici in poiana cinci familii. Cu ei am bagat apa si curent, amu’ canalizarea sa se faca si drumu’. Eu is multumita ca vine masina pana aci la biserica, si conteaza la picioarele mele batrane si asta. Trebuie sa ne multumim cu ce avem. Ca or aduce asfaltul aci mai incoace n-ar fi bai”, a declarat Maria Pop.
Planurile de dezvoltare a retelei de strazi nu pare a fi in favoarea celor care au reusit sa isi ridice o locuinta in zonele linistite de la periferia orasului in ultimii ani. Reprezentantii municipalitatii continua sa promita si sa impoziteze fara o finalitate a vorbelor electorale.