Despre morți, numai de bine. Numai că turnătorii fostei Securități nu au fost oameni, ci deșeuri cu față umană, avide de bani, de recompense și doar atât.
S-a dus și ”osul boieresc” care a ales, ”pe arginți”, să fie ”coadă de topor” și ”limbă” la Securitate. Prrin moartea lui Bălăceanu Stolnici, măcar am scăpat, ca popor, de o pensie specială. Ce bună-i Patria cu toate jigodiile și cum le asigură condiții de trai să o ducă bine până ating suta de ani de existență!
Un veac de turnătorie s-a stins cu Bălăceanu Stolnici, proaspt omagiat de Partidul Național Liberal și decorat de către Prea Fericitul Daniel cu Ordinul ”Sfântul Ioan Gură de Aur”. Curat ”Gură de Aur” pe ”arginții” Securității. Practic, Biserica Ortodoxă Română l-a decorat pe Iuda că l-a turnat pe Hristos!
Constantin Bălăceanu Stolnici a fost colaborator al Securității, după cum arată o decizie din 2007 a Consiliului Naționale pentru Studierea Arhivelor Securității, decizie care nu a fost contestată, potrivit site-ului instituției. CNSAS arată că Bălăceanu Stolnici a fost recrutat de Securitate în 1965 și a turnat, activ, până la căderea regimului comunist. Adică până în Decembrie 1989. Dacă nu ar fi căzut Ceaușescu și Securitatea nu ar fi mimat că ”a fost îvinsă”, Bălăceanu Stolnici și-ar fi turnat și vecinii care au fost la baricadă la Inter.
El a turnat sub numele de cod ”Laurențiu” și a primit bani, dar și alte avantaje: de la vize de ieșire din țară la promovare profesională, după cum arată CNSAS. Întreaga sa carieră ”cacademică” (pentru care este omagiat grețos de tot felul de paraziți ai societății actuale), este creată prin cățărarea pe destinele altora: a celor pe care i-a turnat. A fost profesor în detațiune și membru al Academiei Române, Secția Turnătorie (probabil cea mai bine reprezentată secție a acestei instituții care nu-și merită numele).
Unul dintre obiectivele vizate de turnătorul Bălăceanu Stolnici a fost postul de radio Europa Liberă, la fiecare ieșire în străinătate el producând infrmații , furnizând Securității chiar și o schiță a apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, directorul postului. Care a fost asasinat.
Pentru a înțelege ce boarfă de om a fost acest Bălăceanu Stolnici (căinat, ”hienic” de către hienele politice actuale), este bine să facem un recurs la istoria recentă.
Vlad Georgescu a fost un prestigios istoric şi disident, cu o bogată istorie de conflicte cu Securitatea. Începând cu anul 1974, când se afla încă în ţară, Securitatea l-a hărţuit pentru criticile aduse regimului Ceauşescu. În 1977 a fost acuzat de trădare şi arestat pentru scrierile sale anti-ceauşiste pe care le-a trimis în străinătate prin intermediul Ambasadei SUA de la Bucureşti. Graţie interesului pe care guvernul american l-a manifestat în legătură cu acest caz, Vlad a primit permisiunea de a pleca în Statele Unite, unde a primit azil politic. A devenit colaborator al Radio Europa Liberă, director asociat al departamentului românesc, apoi director plin. Securitatea i-a dat numele de cod ”Bastardul”.
Nestor Rateş, succesorul lui la conducerea departamentului românesc, scria:
”Securitatea nu-şi făcea iluzii în privinţa felului în care avea să conducă postul de radio. De la bun început, au conceput planul neutralizării lui complete. Această frază apare pentru prima oară într-un plan de măsuri de patru pagini, purtând data de 25 iunie 1982. Însemna lichidarea. Un număr mare de informatori au fost trimişi la München pentru a culege informaţii despre situaţia lui Vlad, respectiv:
• sănătatea lui fizică şi psihică;
• relaţiile din interiorul şi din afara postului de radio;
• rutina zilnică;
• unde şi cum îşi petrecea timpul liber şi alte amănunte de acest gen;
• o atenţie deosebită s-a dat locuinţei sale, un apartament situat la parter şi considerat nesigur, adică penetrabil;
• de asemenea, s-a manifestat un mare interes faţă de poziţia exactă a fiecărei piese de mobilier din apartamentul lui Vlad, în special a biroului său în raport cu ferestrele şi uşile”.
Fapt este că informatorii trimişi la München au furnizat descrieri detaliate şi chiar schiţe ale interiorului apartamentului. Apoi, să nu uităm numeroasele scrisori şi telefoane de ameninţare primite de Vlad Georgescu, inclusiv cele vizandu-l pe fiul său de doar 8 ani . (…)” VĂ RECOMANDĂM SĂ CITIȚI: O istorie revizitată: moartea lui Vlad Georgescu, directorul Serviciului românesc al Radio Europa Liberă
Unul dintre cei care au furnizat o schiță a apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, a fost acest deșeu care tocmai ce a murit la mult prea generoasa vârstă de 100 de ani!
Despre acest individ aruncă o lamentație sinistră pe Facebook, împrăștietorul de vorbe aflat în sinecura poporului românla Bruxelles, Rareș Bogdan.
Totuși,dând dovadă de un umor neobișnuit, un deget grăbit a tastat ceea ce se vede și în imagine.
Într-adevăr, când Vlad Georgescu căuta prin frigider, sau bar, să-l omenească pe neomul venit în vizită, dând dovadă de un ”omor subtil”, ”credinciosul” Securității și robul acesteia, Bălăceanu Stolnici, memora schița apartamentului gazdei.