Cartierul Europa poate fi incadrat cu succes la categoria „rateuri urbane”. Dupa 2000, in zona „exclusivista” au inceput sa rasara vilele luxoase. In timp, o vila a ajuns sa coste sute de mii de euro, duplexurile au rasarit ca ciupercile dupa ploaie, iar blocurile si-au facut si ele, timid, aparitia.
Primii locuitori ai cartierului Europa s-au mutat dupa anii 2000, iar timp de aproape 10 ani au asteptat o minune. Mai precis, strada Eugen Ionesco, principala artera din zona, nu a fost asfaltata pana cand reprezentantii Companiei de Apa Somes nu au introdus canalizarea. Adica pana spre finalul anului 2011 locuitorii din zona nu au avut asfalt nici macar pe artera principala. Mai departe, nimic nu s-a schimbat. Cartierul e intesat de drumuri private, iar in ciuda preturilor locuintelor din zona, riveranii nu au buget pentru asfaltarea acestor drumuri, asa ca nu e deloc surprinzator ca oamenii isi plimba cateii incaltati in cizme de cauciuc.
Constructorii se simt ca acasa
Lipsa asfaltului nu inseamna ca pretentiile „europenilor” au scazut in ultimii ani. In zona nu circula niciun mijloc de transport in comun, trotuarele au, pe alocuri, sub 1 metru latime, locurile de parcare lipsesc cu desavarsire, insa toate aceste inconveniente „minore” sunt contrabalansate de terenul de golf din zona.
Un alt mic inconvenient cu care locuitorii trebuie sa se obisnuiasca este linistea cartierului rezidential – sau mai degraba lipsa ei. Traficul pe Ionesco a crescut vertiginos dupa asfaltarea strazii, iar linistea in zona este perturbata de drujbe, picamere, flexuri si alte unelte folosite de mesterii plictisiti.
Din cand in cand, „monotonia” e sparta de cate o masina de la salubritate, care fie matura strada, fie incearca sa isi faca loc pe drumurile private, pavate cu „biscuiti”, pentru a le ridica europenilor deseurile.
Morminte in curtea casei
Pentru o vila in cartierul rezidential, doritorii scot din buzunar sute de mii de euro. Daca potentialii cumparatori se consoleaza cu gandul ca asfaltul se termina de indata ce parasesti drumul principal, mai sunt cateva lipsuri ce trebuie asimilate. In unele zone mirosul de grajd iti taie respiratia, iar in vecinatatea unor vile si a unui bloc sunt ingropate mai multe cadavre, a caror morminte sunt ocolite de aerul modern din zona.
In apropierea mormintelor, riveranii care nu sunt impatimiti ai golfului se indeletnicesc cu cositul sau cu agricultura – o gradina, din care nu lipseste porumbul, varza si alte legume, sta dovada.
Trotuarele nimanui
In majoritatea cazurilor, transportul nu este o problema pentru locuitorii din zona. In schimb, eventualii musafiri au o reala problema in a gasi un loc de parcare. Strada Eugen Ionesco are doua benzi, deci e exclus sa se poata parca pe o eventuala banda de rezerva, iar trotuarele sunt atat de inguste incat pot servi, in cel mai bun caz, drept parcare pentru biciclete.