Sinistra poza asta cu Boc, strabic si buhait, cu caciula de readepist pe ceafa.
Sinistre timpuri.
Saptamana trecuta, Oana Boc isi lansa a tzaspea placheta cu poezii in prezenta augustei Irina Petras, sefa Uniunii Scriitorilor din Romania filiala Cluj, o babeta senila si pupincurista care a arestat filiala USR (nu e partidul) si o prostitueaza dupa cum indica vremile politice. La lansarea volumului de poeme Seherezada, totul e odios. Locatia – Turnul Pompierilor, prost renovat si meschin. Asistenta pare dusa cu arcanul: angajati din primarie, sinecuristi, profitori de bani publici, artisti prafuiti. Piersic vorbeste si el, evident, acapareaza toata atentia, dar e frumi tot ce se intampla, cine s-ar putea supara pe marele Piersic, alt senil narcisist care nu intelege, asa cum intelege Visan, ca gata!, ba!, ia o pauza si asteapta ce trebuie sa vina.
Se rostesc fraze ce put teribil a falsitate, a ipocrizie morala. Versurile sunt absolut scolaresti, de o naivitate sora cu hilarul. Nu e problema, toti zambesc ca si cum ar citi din nevasta lui Platon, e o incantare sa ii privesti cum se schimonosesc sa arate ca sunt interesati.
Emil, sotul, sta deoparte, apare meteoric, nu vrea, intelegeti, sa umbreasca cu prezenta sa augusta, succesul enorm al autoarei aflata, iata, la al nu stiu catelea volum de poezii din care Oana vinde 33 de bucati si restul intra imediat si razant in mocirla uitarii, atat de valoroase sunt.
Sinistre timpuri.
Intram in al 19-lea an de domnie al lui Boc si suntem blocati in aceeasi paradigma. Felul in care Clujul sarbatoreste 1 decembrie e dovada. Boc opereaza mici schimbari de concept, dar ideea e mereu aceeasi. A inlocuit-o pe Andra cu obosita de Inna care are o moaca mai obosita ca a Loredanei Groza, in loc de eternii Voltaj, Boc i-a adus pe obositorii de la Cargo, in loc de artificii, Emil a „comandat” un „blending” conceptual: artificii cu drone. Din nou, „Clujul va iesi in fata”. Privesc pozele cu imaginile retardate „desenate” de regziorul dronelor: parca suntem in 1983, parca vad desenele stupide din revista Soimii Patriei.
Lupa Capitolina „desenata” de drone a fost poezie, m-am stricat de ras: Lupoaica zici ca e din ecarisajul trist al RADP, iar Romulus si remus, doi batracieni fixati de cer cu ace de gamalie.
Intr-un alt colt de cer, o fetita ce aduce cu personajul de desene animate comuniste – Mihaela – isi intinde maininle spre cer sa ia Steaua Romaniei. Am murit de ras.
Apare si un Martisor, nu se stie de ce, dar sa fie!
Intr-un oras in care primarul Emil Boc da flit ortodoxiei, cochetand mai mult cu neo-protestantii, organizatorii au aprobat si doua maini ce se indreapta spre cer in semn de rugaciune. Si eu ma rog, sa ne scape Dumnezeu de comunistii si hotii din Primarie.
Emil Boc e in alta lume, s-a autosacrosanctizat, aceste „festivisme” de doi bani de la 1 Decembrie ne-au aratat poate cel mai bine asta: porumbei albi, mult rosu, galben si albastru, totul cu el in mijloc, ca diriguitor intelept.
Nici dimineata, la parada, nu a fost altfel: Boc a confiscat totul, ca un presedinte al Clujului, inconjurat de „notabilitati locale”. Ia, priviti, ce uitatura ferma are Daniel Buda, cum e el patruns de importanta zilei nationale, ce film trist si penibil am ajuns sa traim, ia, priviti-l si pe Bontidean, un pensionar amoral, cum sta el cu mana la chipiu, nene, el e trablagiu de politie locala, dar e demn ca un ghineral de reghiment combatant.
Ce mandri sunt clujenii! Zeci de mii de clujeni zambesc fericiti, au orezul clujenist umflat, uite tricolorul pe cer, uite dronele, cine mai are drone ca noi?
Nu conteaza ca sunt cremuiti cu minciunile lui Boc, nu conteaza ca mai sunt cateva zile pana la expirarea termenului de evaluare a ofertelor de metrou si ca nu se inghesuie nimeni, nu conteaza ca vor pica din PNRR multe proiecte alocate Clujului, nu conteaza ca povestitorul Alin Tise continua seria de minciuni si aforisme penibile care au inceput cu unificarea CFR cu U Cluj si care merg azi spre fake-news-ul inrgozitor de jenant lansat de el si anume ca, vezi Doamne, 60 la suta din beneficiarii serviciilor de sanatate publica sunt neclujeni, o minciuna cat casa.
Pentru cei cateva zeci de mii de clujeni bocalai, toate astea nu conteaza.
Dar incep sa conteze pentru tot mai multi dintre cei ca mine, pentru ca sunt tot mai multi care cred ca baietii astia ar trebui sa plece de la comanda Clujului.
Simte si Boc asta, simte si Tise, caruia un stadion intreg i-a dedicat o „placuta”, s-au buhait si politic, trecand peste ridurile inerente inaintarii in varsta. Ochii atenti ce vegheaza social media observa deja ca exista un trend tot mai puternic de contestare a mincinosului din Rachitele.
Faza cu Targul de Craciun, cand papagalul ala de organizator a alungat Asociatia Nuca, un simbol pentru noi, iubitorii de animale, a fost doar un mic semn, inca un semn ca exista o masa tot mai mare de oameni care s-au saturat de cacaturile directe sau indirecte ale lui Boc, s-au saturat de sinecuristii lui: mii de share-uri de protest l-au fortat pe organizatorul Targului sa reprimeasca Asociatia Nuca inapoi.
Ii aud pe unii ca promoveaza dezamagiti ideea ca „din pacate, nu exista un adversar solid al lui Boc, un om pregatit sa il bata”. Oho, exista multi oameni senzationali in Cluj-Napoca, dar care nu vor incapea in PSD sau USR. Exista inca Anna Horvath de la UDMR, pe care maine as vota-o primar al Clujului, ca-i desteapta si priceputa.
Boc nu e nici etern, nici infailibil. Mai e mult pana in iunie 2024, stiti cum zicea Nastratin Hogea: „Păi, într-un an de zile poate moare măgarul, poate cade samarul”.
Dar nu de aia am scris textul asta „de atmosfera”. Ci sa va arat asta, fotografia asta care imi inspira nu greata, ci ceva trist, de final de epoca, ceva ce nu pot defini, o stare ce imi creste in suflet si care imi spune cumva ca ne-au fost irositi anii traind in acest oras. Cineva ne-a rontait speranta de mai bine ca cetateni ai Clujului, iar acum insista sa ne mai vanda langosi cu crema de cacat pe post de pancove ale viitorului.
Bogdaproste, Emile, n-am mancat niciodata, da-le alor tai, ca amarnic le mai place!
