Emil Boc vine periodic să ne promită câte ceva. Are prea multe vorbe la el și trebuie cumva să le elimine să nu se sufoce. Domnia sa este inofensiv atâta timp cât ne vorbește, dar când începe să și bugeteze, atunci începem să ne punem acele întrebări: ce, cine, când, unde, de ce? Întrebări pe care ar trebui să le pună și procurorii Republicii Autonome Cluj, mai ales cu privire la sertarele burdușite din Primăria Cluj-Napoca de studii de fezabilitate făcute pentru aceleași și aceleași nefinalizate proiecte.
De un umil exemplu: din 2009, de la primul studiu de fezabilitate făcut de către Universitatea Tehnică Cluj-Napoca cu privire la oportunitatea creării unui Aqua Park în zona Ștrandului Sun, Emil Boc primește aceleași răspunsuri: trebuie mutați niște stâlpi, trebuie expropriat un teren. Și atât. Cu toate acestea, ulterior, Emil Boc vrea să mai primească același răspuns și din alte “sefeuri”. E bine să faci acest lucru dacă ești jurnalist (să te informezi din mai multe surse independente), dar extrem de dubios pentru modul în care se cheltuiește bugetul pentru a primi același răspuns la aceeași întrebare.
Cândva, prin anii 2010-2013 ai acestui nou secol și mileniu, în spațiul public al municipiului cineva a aruncat pe piața investițiilor cuvântul “metrou” ca soluție la problemele tot mai evidente din trafic. Până la cuvântul acesta, chiar Emil Boc aruncase pe piață cuvântul “tunel”. Nu era cel pe sub Feleac pe care-l propusese primarul de dinaintea lui, Gheorghe Funar, ci cel pe sub Centrul municipiului. Chiar și aruncase deja de două ori cu niște bani pentru studii de fezabilitate în acest sens, studii ce-și găsiseră obștescul sfârșit în vreun sertar.
Această idee i-a fost desființată prin 2013 de către profesorul Adrian Borda care a definit-o ca fiind “o idee de șpriț”. Într-o emisiune la Transilvania Live, coordonatorul șef al proiectului Planului Urbanistic General – un demers crucial pentru oraș, aflat în prăfuire la acea dată de cel puțin doi ani, l-a făcut arșice pe Boc:
„În situația actuală a tramei stradale, o asemenea legătură nu rezolvă lucrurile, eventual le mai complica datorită ocupării unor puncte de acces și ieșire. Un asemenea tunel ar putea fi util eventual peste 20-30 de ani, dacă trama stradală se dezvoltă. Subiectul, din punctul meu de vedere, ar trebui scos din discuție. Subtraversarea centrului nu degrevează acest nucleu de trafic. Practic, ceea ce am suprima din traficul din centru cu un tunel, ar fi foarte puțin”.
Așa că Boc și-a șters cuvântul “tunel” din vocabular și a venit cu altă gogoriță electorală: “pasaj suprateran”. Între timp, viitorii colegi de partid liberal și opozanții pesede murmurau pe margine: “monorail”.
Dar Emil Boc e consecvent – el întotdeauna revine pe promisiunilie făcute, niciodată nu le uită, probabil în acest sens le și repetă anual și nu le finalizează, ca să nu le uite. Așa că din încrucșarea cuvântului “tunel” cu “monorail” s-o fi născut cuvântul “metrou”.
Primul care a sărit ca ars la auzul acestui cuvânt a fost directorul Companiei de Transport Public, Liviu Neag. Acesta și-a pus experții să iasă public cu cifre și date care să demonstreze, fără echivoc, că Clujul nu are nevoie de metrou.
În aprilie 2015, specialiștii CTP explicau, ca pentru proști:
“Metroul, cunoscut și ca “tren subteran”, înseamnă o cale ferată electrică pentru transport de călători, care are capacitate pentru un volum ridicat de trafic și care se caracterizează prin drept de trecere exclusiv, garnituri formate din mai multe vagoane, viteză ridicată și accelerare rapidă, dar cu o semnalizare sofisticată, precum și absența pasajelor de nivel, ceea ce permite o frecvență ridicată a trenurilor, însă și o frecvență ridicată de ocupare a peroanelor.
Investiția inițială este ridicată, astfel încât acest tip de transport se justifică doar în cazul depășirii unor fluxuri de peste 30.000 călători pe oră și sens.
Totodată, distanța medie interstații nu poate fi mai mica de 1,3 – 1,5 km, comparativ cu distanța medie interstații existentă în municipiu de 0,4 – 0,6 km”.
După care se explicau costurile:
“În timp ce construcția unei linii de tramvai pe care să circule patru tramvaie ar costa 8 milioane de euro, trei vehicule monorail ar costa 14 milioane de euro, iar două vehicule pentru metrou – 60 de milioane de euro.
Autobuzele nu necesită infrastructură specială, investiția se limitează la achiziția mijloacelor de transport; troleibuzele necesită investiții în infrastructura de alimentare – linie de contact, cabluri de alimentare, stații de alimentare. Această investiție este de aproximativ 600.000-800.000 de euro pe kilometru. Troleibuzele sunt mai scumpe decât autobuzele cu 50%-100%, dar au durata de viață aproximativ dublă și costurile cu energia sunt de circa trei ori mai mici.
Tramvaiele necesită investiții importante în infrastructură, de 3 milioane de euro pe kilometru, cale dublă, la care se adaugă prețul materialului rulant.
Monorail-ul ar costa 6,5 milioane de euro pe kilometru plus prețul mijloacelor de transport, iar pentru metrou ar fi nevoie de 48 milioane de euro pe kilometru de cale dublă, plus vagoanele de metrou.”
Mai mult, că l-am auzit pe Boc bâguind ceva cu privire la un “trenuleț metropolitan”, avem deosebita onoare să vă reamintim că municipiul nostru a beneficiat de un cadou din partea Uniunii Europene denumit “Plan de Mobilitate Urbană”. În partea care vizează Clujul se propunea construcția unei linii/rețele de metrou ușor sau monorail în oraș, extinderea rețelei de troleibuz cu câteva linii suplimentare, reamplasare a unor stații de transport public din rețeaua de autobuz/tramvai/troleibuz și o locație pentru un terminal suplimentar în Centrul orașului. De asemenea, se propunea și modernizarea tronsonului de cale ferată Nădășel-Apahida-Gherla pentru circulația trenurilor metropolitane.
În plus, că tot vă ziceam cum caută Emil Boc să afle din mai multe surse dacă este oportun să facă ceva, avem și un studiu din anul 2011 care propunea introducerea unui tren suburban pe infrastructura feroviară existentă – în acest scop fiind necesare investiții în infrastructura feroviară.
Dacă există cel puțin două studii cu privire la mobilitatea urbană a municipiului și atât de multe opinii ale specialiștilor (inclusiv ai celor ai municipalității de la CTP) pe tema metroului, trenului metropolitan, tunelurilor și pasajelor, la ce se mai pregătește Emil Boc să arunce 3,48 milioane de lei pentru un nou studiu pe aceeași temă? În buzunarele cui?
Parcă se plângea că nu mai are bani la buget pentru investiții…
Deci: ce, cine, când, unde, de ce?
Dacă o luăm la bani mărunți, știm și noi, o știe și Boc, aceștia sunt bani de aruncat în interese obscure. El știe că are un buget de maxim 250-260 de milioane de euro venituri anuale; cine îl imptrumută cu 1,2,3,4 sau 5 miliarde de euro ca să facă metrou? El știe că are un buget de investiții anual de maxim 125-135 de milioane de euro și că municipiul este deja îndatorat pe termen lung cu 87 milioane euro; cum poate să se mai îndatoreze cu 1,2,3,4 sau 5 miliarde de euro?
Dacă în București, oraș cu 1,85 milioane de locuitori, sau peste 2 milioane, daca-i adăugăm și pe studenți și pe ilfovenii aflați în treabă pe acolo, din care 600 de mii călătoresc zilnic cu metroul și nu-l pot face rentabil, de vreme ce e subvenționat, cât de rentabil va fi metroul într-un oraș cu 320 de mii de locuitori sau peste 400 de mii daca adaugam studenții și pe cei din jurul orașului?
Boc este chiar atât de naiv încât să nu realizeze că un metrou în Cluj nu se poate construi fără ruinarea orașului pe câteva decenii? Nu credem.
Sau a dat în boala lui Sorin Oprescu, cea a autostrăzilor suspendate și se vrea primar pe viață, ori are de plătit niște servicii prin acest nou inutil studiu de fezabilitate.