„E fain la Cluj!” și „e o calitate a vieții la cel mai înalt standard”. Dacă ați ascultat zicerile aleșilor locali din ultimul an (ale primarului, viceprimarului, city manager-ului și ale altora), ați auzit aceste expresii – șablon repetate obsesiv în toate ieșirile lor publice.
E o strategie de imagine inteligentă: lauda la adresa orașului umflă orzul în clujenii animați de un patriotism local prost înțeles și lipește „fainoșagul” de cei ce îl enunță. Practic, primarul, viceprimarul și ceilalți decidenți ai Clujului se identifică, în urma discursului lor public, repetând ritmic aceleași expresii – cheie, cu Clujul, care e fain.
E fain la Cluj? Da, este! E o calitate a vieții la cel mai înalt standard? Pentru mulți, da!
E fain la Cluj, dar nu în Clujul administrat de către cei care îi proclamă frumusețea și e o calitate a vieții la cel mai înalt standard, însă cu precădere pentru cei care o afirmă cu tărie, dacă ne uităm în declarațiile lor de avere.
În Clujul vostru, stimați aleși locali, nu e fain deloc. Străzile orașului sunt mizerabile, trotuarele sunt sparte și pline de mașini, parcurile zac în paragină, Centrul se zbate într-un perpetuu șantier, deja de două decenii, traficul e blocat de blocurile între case, pe care voi le-ați aprobat, oamenii nu au suficiente creșe, grădinițe, școli, iar în unele școli elevii încă mai fac păduchi și nu au hârtie igienică și săpun, autobuzele, fie ele și noi, sunt pline ochi și au aceleași trasee de pe vremea lui Ceaușescu, deși Clujul rezidențial s-a schimbat, de la Revoluție încoace, de 100 de ori ș.a.m.d.
În Clujul nostru, al celor care muncim să ne facem o viață faină, e fain! Dar, la frumusețea vieții noastre, voi nu contribuiți cu nimic, în calitate de administratori ai banului și spațiului public, așa că ar trebui să o lăsați mai moale cu fainul pe scări!
Clujul fain nu e construit de administrația locală, ci de firmele private care oferă locuri bune de muncă, de cele care creează evenimente faine la care participăm în timpul liber, Clujul e fain pentru că avem posibilități de muncă, de distracție și de relaxare variate, pe care ni le oferă orașul prin eforturile și prin inițiativele unor persoane private. Calitatea vieții, pe care o resimt clujenii, este la standarde înalte date tot de către privați. Mediul în care trăim – locul de muncă, spațiile unde ne dezvoltăm pasiunile și locuința ne sunt oferite/construite de către întreprinzători privați.
Când ieșim pe stradă, însă, dăm nas în nas cu urâtul pe care ni-l oferă Primăria: noroi, moloz, gunoaie, infrastructură deficitară. Clujul aflat în responsabilitatea lor, cel pe care ei ar trebui să îl facă fain, e la cele mai înalte standarde de urâțenie. Numai că, abili în comunicarea publică, edilii ne zâmbesc mieros și ni se laudă cu Clujul nostru fain, pentru care ei nu au absolut niciun merit.
Avem două orașe în Cluj-Napoca: orașul dezvoltat de inițiativa privată, care e foarte fain, și urbea administrată de autoritățile publice, care e foarte urâtă. Cum majoritatea dintre noi trăim însă într-o bulă personală, limitată, de unde rareori ne ridicăm privirea spre a vedea și ce e în afară, percepem fainul lumii noastre ca fainul lumii întregi. Iar, când auzim că „E fain la Cluj!”, chiar credem.
Nu, dragi clujeni, nu e fain la Cluj. E fain în Clujul nostru, al celor care știu să își sfințească locul.
Și, da, stimați aleși locali, e fain la Cluj. Dar nu în Clujul vostru, al celor care au știut doar să își consfințească politic locul. Și, cu joc de glezne, să își facă politicianist, din gură, jocul.