Sistemul nu te întreabă dacă TE PRICEPI la ceva. Sistemul te întreabă dacă AI FOST AUTORIZAT. Sistemul te reglementează, să te poată controla mai bine, să-ți arate că nu reziști fără el, să-și justifice faptul că-ți ia banii degeaba.
„Autorizările” încep de pe băncile școlii de când unii sunt notați (autorizați) mai cu gingășie și condescendență decât alții (deh, o atenție, o măslină).
De ce credeți că românul se învață cu hoția de mic? De ce credeți că începe să-și falsifice viața?
Din exces de reglementare făcută de inși care nu au nici o autoritate să reglementeze, alta decât poziția pe care o ocupă. Căci adevărații reglementatori (cei care aveau tot dreptul să dea note în școală, de exemplu, adică să aprecieze priceperea corect) nu mai există.
Au fost înlocuiți de impostori. Impostori școliți sub sistemul pesedizant al Abramburicăi și promovați pe cumetrie prin ceea ce a inventat Ion Ilici Iliescu: CUMĂTROCRAȚIA.
Când au murit tinerii din #Colectiv nici un politician nu și-a mutat hoitul în fața unui computer să-și exprime sentimentele (de compasiune, de consternare, de bla-bla-bla), ci numai să mintă gros și unsuros. Asta până n-a ieșit strada să protesteze. Atunci, cică, au înțeles mesajul. Așa de bine încât, un an mai târziu, Klaun Ciolannis (Președintele Voiajor al României) l-a decorat ca luptător cu merite la supra-ofertă în Revoluție pe turnătorul Hossu Longin și s-a pronunțat împotriva Justiției – că și-a pierdut bietul o casă luată cu japca de la alții prin fals și uz de fals și era profund nemulțumit.
Apoi, când a murit ultimul Rege al României, s-au întrecut în mesaje empatice pentru un om de 94 de ani a cărui simbolistică au reușit de au întinat-o cu complicitatea lăcomiei moștenitorilor și a Dudei prinț-consoarte.
Câtă ipocrizie!
Și câtă nemernicie!
Și lipsă de rușine!
Mor bebeluși în spitale, sunt abandonați pe stadă bătrânii cu perfuzia în vene, mor oameni în putere pe treptele spitalelor, ard tinerii de vii, cad acoperișuri de școală peste copii, se îneacă copii în buzile din fundul curților, se fură cu nerușinare și „boborul” își consumă empatia pe oameni și situații care și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul.
Numai cu excese se trăiește în România. Ajung luptători anti-comuniști, luptători cu merite deosebite, monarhiști, miniștri, oameni de afaceri prosperi, modele de reușită în viață șamd, toți hidoșii Patriei, toate curvele, toți cei care nici de boschetari nu s-ar califica într-o societate meritocrată.
Duplicitatea noastră, de popor învățat cu bâta și pupatul ghiulului stăpânului care ne hrănește, a transformat Meritul în pilă, în cunoștință și în relație.
Duplicitatea noastră îi lasă să ne umble fără nici un fel de control prin buzunare, să ne reglementeze ei, cu furtul și impostura și un teanc de dosare cu șină, talentul și știința.
Să ne poată tunde și mulge ca pe turma lor personală.