Încă mai așteptăm să vedem numai 300 de hoți în Șparlamentul României, rezultatul valid și validat al unui referendum de acum peste un deceniu, iar politicienii români ne-ar chema la un altul să ne întrebe de sanchi dacă suntem de acord sau nu cu începerea exploatării aurului de la Roșia Montană. Încă nu știm cine a încasat șpaga de la Gold Corporation – și sigur s-a încasat din greu șpagă la acest joc de-a tu te prefaci că exploatezi, eu mă prefac că-ți dau toate avizele, la final mă dai în judecată și împărțim câștigul… Încă nu știm vinovații și modul în care vor răspunde. Majoritatea românilor habar nu au care este Roșia Montană, perimetrul aflat în litigiu de exploatare,ce s-ar câțtiga, ce s-ar pierde – că în isteria cu #Salivați_Roșia_Montană niciun ecozăltat nu s-a ostenit să explice nimic, cu atât mai puțin statul mafiot român.
Scriam în 2013:
”Acum oamenii nu mai ies în stradă pentru idealuri, ci mânaţi de idei preconcepute induse prin dezinformare şi propagandă. Şi tehnicile de manipulare sunt folosite din plin de ambele tabere şi cea pro şi cea contra Roşia Montană. Ceea ce mă sperie pe mine nu este nici mesajul pseudo-ecologist fără nicio acoperire în realitate, nici cel pozitiv al RMGC, în care nu am prea multă încredere, ci personajul din umbră care a pus la cale manifestările din ultimele zile. Cine este de fapt organizatorul manifestaţiilor, pe care nimeni nu le revendică? Şi totuşi cineva are de câştigat de pe urma opririi proiectului implementat de Roşia Montană Gold Corporation.
Manifestanţii, care se declară patrioţi şi susţin că ieşirea lor în stradă este legată strict de interesul naţional, fac în realitate jocurile unor forţe străine României, care în niciun caz nu aspiră la binele ţării noastre.
Principalii beneficiari ai opririi exploatărilor de aur dar şi de alte resurse din România sunt vecinii noştri, liderii și oligarhii ruşi. La ora acuală principalul furnizor de resurse minerale şi gaz pentru Europa este Rusia. Firme de comerţ exterior din „mastodontul” de la răsărit cu capital privat fac tranzacţii uriaşe cu aur, argint, cupru, metale rare şi bineînţeles gaz. Prin resursele pe care le are, România chiar dacă nu este capabilă să devină un concurent al Rusiei pe pieţele europene, poate totuşi să influenţeze preţurile şi să oprească şantajul Rusiei cu robinetul de gaz. Din acest motiv, Ion Iliescu, cunoscut ca fiind omul ruşilor la Bucureşti, şi toţi ciracii săi au distrus mineritul în România aducând în pragul sărăciei o ţară cu resurse minerale importante. În perioada regimului Iliescu am preferat să ne tăiem pădurile în loc să exploatăm zăcămintele minerale cu care puteam să devenim o forţă în Europa.
Revenind la manifestările din Capitală şi din alte oraşe ale ţării, este evident că ele sunt dirijate de undeva din zona guvernului, sau măcar de forţe cărora le convine puterea actuală din România. Niciun marş nu se îndreaptă spre Palatul Victoria şi lozincile antiguvernamentale sunt extrem de rare, practic inexistente. În timp ce oamenii demonstrau în stradă, fără să fie conştienţi cine stă în spatele acestor demonstraţii, Victor Ponta se plimba pe la Roşia Montană şi scotea minerii din mina muzeu într-un gest demn de o montare pe scena Teatrului de Operetă. De fapt toată povestea demonstraţiilor pro sau anti Roşia Montană este o piesă de operetă care tare mi-e teamă să nu se termine cu o negociere trucată între părţi după modelul Bechtel.”
Și mai scriam:
”Mai nou se desecretizează în draci contracte privind investiția minieră de la Roșia Montană. Ca și în cazul Bechtel, desecretizarea se oprește acolo unde convine celor care “desecretizează”. Văd că și cei de la DCNews, o sinecură a lui Dan FELIX Voiculescu, se ocupă mai nou cu interpretarea “desecretizării”, să arunce pisica în ograda altora. Susțin ei faptul că adormitul Crin Antonescu a atacat proiectul Roșia Montană, să-și lovească “adeversarul” Mugur Isarescu, care, în mai toate sondajele de opinie stă mai bine decât el. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu care, în anul 200, pe vremea când era prim-ministru, a transferat licența de exploatare pentru Roșia Montană de la Minvest Deva la Roșia Montană Gold Corporation. Rezultatul ar fi fost o scădere dramatică a acțiunilor fostei “Regii Autonome a Cuprului” de la 33,8% până la 19,31%. Numai că, în continuare, dezinformatorii lui Dan Voiculescu ne vând povestea contractelor Roșia Montană la modul coafat, cu începere din anul 1997. De ce?
Deoarece, din orice așa-zisă desecretizare lipsește contractul încheiat în data de 4.09.1995 între Gabriel Resources și Regia Autonomă a Cuprului Deva. Era pe vremea Guvernului Văcăroiu, iar ministru al Comerțului era Dan Ioan Popescu, ceea ce începe să ne spună multe despre țeapa pregătită temeinic avuției naționale. Ministru al Industriilor era Dumitru Popescu, care a fost și deputat de Gorj în legislatura 1996 – 2000. Ori deputat de Gorj este și dedublatul nostru prim ministru Victor Ponta. Și tot din Gorj este și Toni Greblă, senator PSD, care, în calitatea (sic!) de șef al Comisiei juridice a Senatului, a promovat în iunie 2009 proiectul legislativ de modificare a Legii minelor 85/2003 în vederea eliminării dificultăților judiciare întâmpinate de către RMGC – avize de mediu, avize de urbanism, anularea sau invalidarea acestora, certificate de descărcare de sarcini arheologice, exproprieri, lipsa de finanțare a autorităților centrale sau locale șamd. Proiectul fundamentat de Toni Greblă, care a fost și prefect PSD de Gorj, dă mână liberă Guvernului să confiște orice teren din România. Aceasta este „mâna liberă” pe care premierul Victor Ponta, ca un bun „apărător” al intereselor României ce este, dorea să o transfere, neconstituțional, unei companii private prin aprobarea în ședință de guvern a proiectului de care s-a spălat pe mâini trimițându-l în Parlament. Interesele imense ca acest proiect să treacă de Parlament sunt la USL. Prevăd faptul că din 70% cât este susținerea parlamentară, câțiva au să fie lăsați să se spele pe mâini, iar restul de 50% +1 vor declara ulterior că le pare rău, dar n-au știut ce au votat.
Revenind la documentul care nu apare în nici o “desecretizare”, acesta ar fi dat RMGC doar dreptul de a procesa iazurile și haldele de steril deja existente, nu pentru a deschide exploatări noi. Alea au fost adăugate, în mod abuziv, mai târziu.
Se naște o întrebare legitimă: cum a fost posibil să fie anunțat, în data de 5 septembrie 1995, că Regia Cuprului Deva “caută partener”, când licitația a fost adjudecată în data de 4.09.1995 și, mai mult, înțelegerea dintre Regia Cuprului Deva și Gabriel Resources a fost încheiată tot în aceeași zi? (citiți ce scrie în contract la pagina 2). De asemenea, licitația a avut ca obiect evaluarea și procesarea iazurilor și a minereurilor aurifere – deci, pe care temei se antepronunță într-un eventual litigiu economic juristul Victor Ponta că vom fi buni de plată?
Mie îmi pare că la vremea respectivă nu a fost nici o licitație pe bune.
- “Iată însă că în proiectul contractului de societate care a dus la înființarea firmei mixte (n.a.-Euro Gold Resources care în prezent se numește Roșia Montană Gold Corporation) ce încearcă acum să exploateze aurul de la Roșia este menționat că firma Gabriel Resources, partenerul străin de la Roșia, a câștigat licitația având ca obiect procesarea iazurilor aurifere pe data de 4 septembrie 1995, adică cu o zi înainte să fie făcut anunțul din Adevărul.”
La data încheierii contractului, adică 4.09.1995, perimetrele Roșia Montană și Complexul Bucium, inclusiv iazurile și haldele de steril, desi au fost în administrarea doar a Regiei Cuprului Deva, au făcut obiectul licitației de facto. Ar trebui rugați procurorii să citească în contract ce se înțelege prin “definirea termenului de PERIMETRE”.
Acest contract din 4.09.1995 mai are doua acte adiționale: primul încheiat în 17.10.1996, tot pe vremea lui Văcăroiu, iar celălalt în 1.07.1997 când premier era Radu Vasile. Nici aceste acte adiționale nu au fost “desecretizate”. Ar fi posibil ca prin actele adiționale din ’96 și ’97 să se fi extins cadrul exploatării și la zăcăminte, nu doar la iazuri și halde. Rezultă că așa-zisa “liciație” din 04.09.1995 a fost premeditarea unui furt al avuției naționale făcut pe față.
Reamintesc și faptul că, Monica Macovei atrage atenția asupra următorului aspect legal (fiind legal, normal că nimeni de la USL nu-l bagă în seamă):
Ce să zic? Eu cred că procedurile s-au reluat prin negociere directă cu buzunarele lui Ponta și Șova. Altfel nu-mi explic faptul că, deși, inițial, ministrul Mediului Rovana Plumb a pasat decizia unui acord de mediu deputatului Rovana Plumb, ieri, același dedublat ministru, a semnat şi a avizat favorabil proiectul privind exploatarea de la Roşia Montană, zicând că acordul de mediu va fi emis dacă legea va fi adoptată în Parlament…”
Deci Roșia Montană pute a Bechtel cale de la o poștă. Am aflat noi cine a dat țeapă prin intermediul Bechtel și statului mafiot român, finanțelor românilor? Nu. Așa nu vom afla nici care sunt țeparii din cazul Roșia Montană.
Și vine vâzătorul de gogoși ajuns (ce rușine!) premier al României, Marcel Ciolacu, să ne spună că că ar putea fi organizat un referendum pentru a vedea dacă românii sunt de acord să înceapă exploatarea aurului de la Roșia Montană.
„Eu aș zice să organizăm referendum pentru Roșia Montană. Să vedem dacă românii sunt de acord să începem exploatarea aurului”, a afirmat premierul Ciolacu.
De față cu jurnaliști, chipurile… Dar la Capitală numai jurnaliști nu există, există maxim imbecili ca cei de la G4 Media, care nu văd deontologia de cât îi urăsc pe alții și cred că ce li se servește de către procurori înseamnă anchetă și investigație de presă. Restul sunt facturieriști și pupincuriști. Așa că nu ne miră că ”discuția” s-a rezumat la a se consemna platitudinile emise de Premier, fără a i se aduce aminte că a PROMIS că vom afla vinovații în caz de plată și că aceia vor plăti, nu românii.
Vomă eternă așa-zișilor jurnaliști de Capitală!
Guvernul României a fost informat că decizia privind despăgubirile în cazul Roșia Montană va fi comunicată vineri. Ministrul Finanțelor a anunțat că Executivul are mai multe opțiuni de achitare a datoriei, inclusiv una nemonetară și una de plată în rate.
Organizarea unui referendum pentru a consulta populația ar amâna efectuarea plății despăgubirilor către Gabriel Resources.
Însă o eventuală amânare a plății ridică o altă problemă pentru Guvern: Fiecare zi de întârziere a datoriei vine cu dobânzi foarte mari având în vedere că suma la care autoritățile se așteaptă să o plătească este de peste 2 miliarde de euro.
Noi nu pricepem nici cum de s-a pierdut acest proces când Gold Corporation, prin specula de bursă, a tot câștigat în acești ani?!