O expoziție inedită, în cadrul căreia vizitatorii pot interacționa direct cu exponatele, este deschisă până în 31 ianuarie.
Măști și costume specificie sărbătorilor de iarnă din satele transilvănene și maramureșene sunt expuse la Muzeul Etnografic de pe strada Memorandumului. Expoziția poate fi vizitată până în 31 ianuarie, în intervalul orar 10.00 – 18.00. Expoziția „Ciclul sărbătorilor de iarnă: măști și costume rituale” a fost prezentată prima dată la Veneția, în 2015, unde a avut mare succes.
În mai multe încăperi de la etajul muzeului pot fi admirate măști și costume folosite la diverse ritualuri din perioada sărbătorilor de iarnă. „În prima încăpere sunt prezentate câteva obiecte legate de obiceiul colindatului din seara Ajunului de Crăciun și anume Colindatul cu Steaua și Colindatul cu Irozii, ambele fiind introduse de către Biserică. În două boxe sunt prezentate măști și costume legate de unele obiceiuri din Maramureș: Dracii și Jocul Moșilor. Obiceiurile au fost practicate în Maramureș în perioada dintre Crăciun și Anul Nou”, spune Ioan Toșa, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic.
Vizitatorii care trec pragul muzeului, pot să vadă cum erau ironizați tinerii care nu se căsătoreau la timp. „În continuare avem Moși și Babe, care se puneau la tinerii care nu se căsătoreau atunci când trebuia și rămâneau bătrâni. De obicei, se puneau în ajun de Anul Nou, la colțul casei sau la șură, în așa fel încât să nu fie văzut de cei din casă, dar să fie văzut din uliță. A doua zi dimineața, oamenii mergeau să se uite cum arăta Moșul sau Baba care era pus. De obicei, erau făcute din zdrențe îmbrăcate cu paie”, mai spune Ioan Toșa.
Ritualul în care tinerii erau „împușcați”
Cunoscutul obicei de a merge cu Capra este ilustrat în cadrul expoziției.
„Urmează un obicei care este foarte vechi: Turca sau Capra. Sărbătorile Crăciunului se suprapuneau peste două sărbători păgâne din Imperiul Roman: Brumaria și Saturnalia, care aveau loc între 17 noiembrie și 23 decembrie, în apropierea solstițiului. În aceste sărbători, oamenii aveau o libertate desăvârșită, sclavii stăteau la masă cu stăpânii, erau serviți de stăpânii de sclavi. În cadrul Saturnaliilor se alegea dintre tinerii cei mai frumoși un rege, care în perioada avea voie să facă ce vrea el în perioada 17 noiembrie – 23 decembrie, dar sfârșea tragic pentru că la sfârșitul sărbătorii era ucis pe altarul zeului Saturn. În obiceiul colindatului cu Turca, din unele sate din Ardeal, se mai păstrează niște reminiscențe păgâne. În primul rând, cel care se îmbrăca în Turcă era considerat Necuratul și dacă murea în perioada cât juca Turca, adică de la Crăciun la Bobotează, preotul nu participa la înmormântare și era înmormântat la marginea cimitirului. La sfârșitul perioadei de Colindat, la Bobotează, se “împușca” Turca, așa cum sfârșea regele Saturnaliilor. Cel care avea o libertate desăvârșită din grupul de Turcă era Mutul, care era îmbrăcat cu zdrențe ca să nu fie recunoscut și avea o sabie de lemn. Mutul intra în casă și cu sabia de lemn dădea în tot ce era în casă, iar cu săculețul de cenușă umbla după femei și fete ca să le murdărească”, explică muzeograful Ioan Toșa.
În continuare este prezentat un obicei din ziua de 28 decembrie, al ceangăilor din sud-estul Transilvaniei, Borița, obicei în care erau cinstiți sau uciși tinerii de către Irod, ca în Biblie.
Un obicei săsesc, Călușarii, care era legat de alegerea cetei flăcăilor din cadrul comunei mai poate fi văzut. „Și în satele românești și în satele maghiare, tinerii, de la o anumită vârstă, erau organizați în anumite cete și aveau voie să umble la colindat. În ultima parte a expoziției sunt prezentate costume legate de o dată importantă: lăsarea secului de postul Paștilor, de Fârșang”, afirmă muzeograful.
Legătură directă între exponate și vizitatori
Vizitatorii sunt invitați să ia contact direct cu exponatele, așa cum s-a procedat și în Veneția, acum doi ani. „Am pregătit și o capră, acum i-am scos pătura, iar pe scheletul ei am lipit o hârtie pe care scrie: Încearcă-mă, deoarece am dorit să facem o legătură directă între vizitatori și exponate. Măștile datează de la începutul secolul XIX – XX, cele mai multe sunt din perioada interbelică. Aceste obiceiuri se regăsesc la mai multe etnii și religii”, subliniază Totszegi Tekla, directorul adjunct al muzeului.