In vizor

După 16 ani de mandate mărețe, Emil Boc a promis că va face din Cluj-Napoca un oraș prietenos pentru persoanele cu dizabilități de vedere. De atunci au mai trecut doi ani, doar muții le mai spun surzilor ce să vadă orbii: câți bani a ”atras” Clujul

Duminică, presa locală de chitanțier titra: ”Clujul a atras în 15 ani fonduri europene în valoare de 420 milioane de euro. Proiectele aflate în pregătire sunt de 4.5 mld. Euro”.

  • Că pe unde s-or fi regăsind cele 28 de milioane de euro cheltuiți efficient în fiecare an, timp de 15 ani, câți au fost rambursați cu dobânda de rigoare, că nu s-a implementat corect, ori la timp, proiectul pentru care s-a atras banul European, asta pișcotarii lui Boc au omis să mai anunțe.
  • Că de văzut se vede fiecare euro atras: dală, dală, dală de la nenea Videanu (să trăiască), pusă mai rar, să trăiască și pantofarii din câte tocuri de damă rămân în capcană; piste de biciclete vopsite pe asfalt, sau pe trotuare – pornind de niciunde, către nicăieri, drumul de acces la CREIC (7 ani pentru 1,5 kilometri de drum); însuși CREIC-ul și Buftea de Cluj ale căror împrejuiri au luat-o la vale, străzile modernizate care se transformă în canale venețiene de câte ori plânge inutilul Șurubaru că nu-și găsește fluturașul de salariu; integrarea comunității Roma de la Pata Rât printre cetățenii municipiului și 1 milion de locuințe ANL în care să nu-și fi găsit culcuș pe bani de nimic cărătorii de geantă ai lui Boc și metresele lui Buda (deh, râdem amar, dar sunt sconcsilieri și sconcsiliere ale actualului PNL care s-au dedulcit la apartament socila) – și ar mai fi, dar abia le-am luat la purecat toate aceste bătăi de cărămidă în piept.

Între timp mi-am adus aminte de alte minciuni ”pe fonduri”.

Acum doi ani ni se spunea dinspre ”Bocăria” lui Boc că se vor susține investiții în amenajarea de culoare verzi-albastre pe Someș și pe râurile Nadăș, Becaș, Calvaria, Chinteni, continuarea celor în transportul public și benzile dedicate dar și proiecte punctuale pentru transformarea Clujului într-un oraș prietenos cu pietonii și mersul pe jos, în special pentru persoanele cu dizabilități de vedere – victimele predilecte ale tuturor nesimțirilor administrative edilitare din Orașul Comoară numai pentru Urbanismul de Cumetrie și cumetriile cu firme de apartament abonate la banul public.

Acum doi ani, îl și vedeam pe Boc-al-nost cu bidineaua cu albastru într-o mână și cu cea de verde în cealaltă, trasând culoare pentru pietoni printre mașinile parcate pe trotuar, printer blocurile parcate în curțile caselor și alte surprize colours fun în care pietonul mândru că e clujean și prietenos ia cu papucul și în pieptu-i de aramă tot praful șantierelor din Cluj-Napoca, ia pe manșete toate străzile navigabile la prima ploaie și respiră putoare quality de la rampa de deșeuri a RADP Cluj-Napoca de la Pata Rât.

De fapt se halea cu polonicul din ”punctajul” realizat pe bani ”dați” de Banca Mondială unor papagali dintre cumetriile lui Boc în UBB Cluj-Napoca, care ne pun pe hârtie de șters la dos (cu copy-paste, că așa se obișnuiește la cea mai cea universitates din România), aceleași povești pe care le-au pus și în urmă cu 10 – 20 de ani.

Cu acea ocazie (a celor doi ani scurși de atunci), Emil Boc a ținut să sublinieze faptul că se vor face pași pentru creșterea accesibilității orașului, că se pregătește o aplicație pentru ca nevăzătorii să se poate deplasa facil în Cluj-Napoca, intenția fiind ca, la un moment dat să se depună și o candidatură la nivel european pe această direcție de oraș accesibil.

Întrebam atunci: ”După 16 ani, bă, Maestre?! După 16 ani în care nevăzătorii au înfundat cam toate gropile șantierelor nesemnalizate deschise în carosabilul municipiului? Sau au luat în bot toate trotinetele care au fost lăsate anul trecut abandonate peste tot de către hipsterii și tefeliștii orașului? Ăia care se opăresc la poșețică și fulărel când le zici că sunt nesimțiți?”

Și, ca de obicei, eu am rămas cu întrebarea, mândrii clujeni cu trotineta-n gropi și cu căzutul în aceleași gropi de deștepți ce sunt. Boc și-a văzut de cumetriile sale și de ce știe face cel mai bine: azvârlitul cu vorbe.

Dacă 16 ani i-au trebuit lui Însuși El, Maestrul Împlibirilor Mărețe, pentru a deschide gura și a declara ce ”se va face”, câți ani OSĂ îi trebuiască pentru chiar a face?

Doi ani au și trecut, fix ca un fum.

Chiar nu s-a plictisit nimeni de cum mitraliază ăsta vorbe în vânt?

PS: Între timp, pe strada Caragiale, lângă serviciul de Carte Funciară, o groapă își așteaptă, de vineri, orbul: