Editorial

Duios, prin conductă, gazul trecea

de Marius HUC, producător de televiziune, unul dintre cei mai speciali jurnaliști din România

Acum niște ani, într-o stațiune din Bulgaria... Într-una dintre seri, cobor cu copilul la locul de joacă din hotel. Eram noi și o familie de ruși. Mi-am dat seama că sunt ruși de la distanță – doamna avea paiete și pe talpa papucului. M-am așezat pe un scaun și butonam telefonul, când brusc se face umbră, ridic privirea și-l văd pe tatăl rus agitând două palete de ping pong, Mi-am dat seama că mă provoacă la o partidă, m-am bucurat că nu mi-a cerut ceasul.

Am luat o paleta, rusul s-a uitat la a lui și brusc mi-a smuls paleta din mână și mi-a dat-o pe cealaltă. Nu am vrut să provoc un incident internațional, am privit puțin năuc la rus și am acceptat situația. Am început să jucăm. Cu ce uitasem eu și cu ce știa el, a fost un meci drăguț. Cred că făcuse armata la tancuri, așa lovea mingea. Eu mă distram, tăiam mingea aproape de fileu, astfel că rusul dolofan se întindea pe masă și abia o returna, apoi pocneam cu paleta… Eu râdeam, el era din ce în ce mai îndârjit. Se enerva rău, am început să greșesc intenționat, ca să detensionez animalul, să nu apese butonul nuclear.

Între timp, copilul lui s-a lovit de ceva, a început să urle. A început și rusul meu să urle, nu de durere, ci la nevastă-sa. Probabil i-a spus ceva frumos, că în 5 secunde au disparut din încăpere și colecția de paiete și micul urlător. Am continuat să jucăm, eu din ce în ce mai destins, rusul din ce în ce mai încrâncenat. S-a terminat partida în momentul în care a avut pentru prima dată mai mult cu un punct decât mine. Am fost mulțumiți amândoi. El a câștigat finala Campionatului Mondial, eu m-am distrat.

În fiecare dimineață, la micul dejun, rusul mă saluta satisfăcut, cu rânjetul pe față. Cred că mai bătuse câțiva la ping pong, le zâmbea și ălora! La fel, și ăia râdeau în sinea lor, la fel ca mine, de bufonul hotelului. Și nevastă-sa părea, zi după zi, din ce în ce mai bătută.

Mi-am amintit această întâmplare banală zilele acestea, în plin război, privind imaginile cu orașele ucrainene distruse, imaginile cu copiii refugiați și imaginile cu lauda de sine – cine e mai șmecherSuhoiulJavelinultermobarica sau BayraktarulZelenski sau Putin? De ce vrea rusul să bată tot ce îi stă în cale? De ce e mujicul veșnic însetat de sânge?

Ar fi niște explicații. Cea mai plauzibilă mi se pare aceea că rușii nu au exercițiul democrației. Rusia a fost pe tot parcursul istoriei un imperiu veșnic în expansiune. Sălbăticia lor s-a întins pe trei continente. O bună parte din Europa e a lor, o suprafață uriașă din Asia e a lor. Au stăpânit chiar și o bucată din America de Nord, până când, grație unui român, George Pomutz, Statele Unite au cumpărat Alaska de la țariști. Există chiar și o motivație considerată morală, istoricătestamentul lui Petru cel MareNumai că acest testament nu a existat și nici nu existăeste doar un fals de care s-au folosit și rușii, dar și occidentalii (printre ei, Napoleon și Hitler), atunci când le-a servit intereselor.

După 1917, țariștii au fost înlocuiți de comuniștiPractic, au fost înlocuiți liderii politici, s-a schimbat un regim cu altuldar au rămas câteva constantesălbăticia cu care statul s-a comportat cu cetățenii ei rămas aceeașimilioane de ruși au murit de foame în gulag, au fost executați… Singura hrană dată acestui popor condamnat la primitivism a fost aceea că aparține dintotdeauna unei forțe militare uriașe, aparent de neînvins. Cu timpul, și rușii s-au simțit mai puțin sclavi. Și-au bătut joc de baltici, de ucraineni, de moldoveni, de kazahi, de azeri, de armeni, de georgieni… Din nefericire, plaga roșie s-a întins din ce în ce mai mult în Europa iar noiromâniiștim dureros ce a însemnat comunismul.

În paranteză fie spusîn manualele de Istorie a României nu se spune un lucru esentialPartidul Comunist Român, “inventat în 1921 și finanțat de la Moscova, considera România Mare un stat artificial, imperialist. Partidul Comunist din România nu a recunoscut unirea Basarabiei cu Țara și a militat pentru alipirea Bucovinei Ucrainei. Cu exceptia primului lider, din 1924 până în 1944, Partidul Comunist nu a avut niciun lider românrând pe rândaceastă formațiune fost condusă de Elek Koblos – maghiar, Vitali Holostenko – ucraineanAlexandru Stefanski – polonez, Eugen Iacobovici – evreuBoris Ștefanov – bulgar, Miklos Goldberger și Ștefan Foriș  evrei maghiari. Asta așaîncă un motiv să iubim” comunismul și, mai ales, să fim indignați de modul în care este predată istoria în școala românească.

Rușii, de fapt sovieticii, au trăit cu impresia că ar fi putut stăpâni lumea. Nu s-au sfiit să intervină militar în țările frățești, precum în Ungaria în 1956 și în Cehoslovacia în 1968, au exportat comunism în America Centrală, în Asia și în Africa, au intervenit militar în Afganistan… Au ratat însă momentul 1989, deși chiar liderul lor, Mihail Gorbaciov, a fost unul dintre artizanii căderii comunismului. Așa cum avea să se dovedească, rușilor le-a fost frică de libertate. După câțiva ani de orbecăială politică, au ales doar paietele consumerismului capitalist, dar au rămas profund comuniști și și-au căutat un nou tătuc. Acum, în lipsa unor performanțe economice mărețe, pe măsura resurselor naturale uriașe pe care le are Federația Rusă, Putin își poleiește eșecul politic și economic cu o nouă încercare de a-i dovedi mujicului că face parte dintr-o națiune puternică. A atacat bestial Ucraina, într-un mod nedemn de acest secol. Nimic nu justifică moartea unor copii, moartea unor tineri sau a unor bătrâni nevinovați. Nici de o parte, nici de cealaltă! Nimic, niciodată!

Să nu uităm nici cine este Ucraina, însă. Că nici ea nu a exersat cine știe ce democrație. Istoria ei recentă nu strălucește la capitolele economie de piață sau drepturile omului. Ambițiile politice sunt mari, ilegalitățile oligarhilor ucraineni sunt proporționale cu cele ale oligarhilor ruși. Ucraina este mai asemănătoare invadatoarei sale, Federația Rusă, decât statelor europene!

În orice caz, un lucru mă uimește în cel mai înalt grad! Rusia își finanțează războiul din banii pe care îi câștigă din exporturile de gaze naturale în statele Europei. Iar conductele prin care dinspre Rusia spre Europa curg” gaze iar dinspre Europa spre Rusia vin zilnic aproximativ 300 de milioane de euro zilnic,trec prin Ucraina. De ce nu taie ucrainenii gazele care susțin războiul împotriva lor? Pentru că și ei primesc bani pentru transportul gazelor rusești? Nu cumva totul e până la bani, până la afaceri? Eroismul e bun doar pentru televizor? Începe să devină un film prost. Ah, au și un actor bun la Kiev, în acest film regizat de nebunul de la Moscova!

PS Nu vă lăsați provocați de ruși la ping pong!