Românii nu sunt prima nație, nici ultima, la care să prindă foarte tare miturile și istoriile alternative. Istoriile ficționale universale încep încă din cele mai vechi timpuri. De ce prind ele atât de puternic azi la un segment mare al populației, ei bine, aici se ridică un serios semn de întrebare. Tocmai pentru a răspunde unei astfel de întrebări, HotNews l-a invitat în studioul său pe istoricul Mihai-Florin Hasan, profesor la Colegiul Ortodox „Mitropolit Nicolae Colan” din Cluj-Napoca. I-am cerut să explice care sunt cele mai mari mituri legate de istoria românilor, cum s-au propagat ele, și cum au ajuns să fie atât de prezente azi în mentalul colectiv. Ba mai mult, să demontăm, acolo unde este cazul, neadevărurile istorice, și să le subliniem pe cele care sunt, în fapt, o realitate.
Subiectul este unul extrem de vast, așa că nu am putut menționa decât parte din aceste mituri și istorii ficționale. Cum a apărut fenomenul haiduciei, cine a realizat prima unire a Țărilor Române, când au apărut armatele de mercenari pe teritoriul României, care a fost cea mai mare înfrângere a unei armate islamice în fața uneia creștine, cât adevăr există în relatările miilor de turci trași în țeapă de Vlad Țepeș, este România un stat cu o origine masonică șamd., toate acestea sunt întrebări la care invitatul nostru a încercat să răspundă. Ce a avut de spus despre toate astea, puteți afla accesând materialul video.
Puteţi urmări interviu AICI:
Principalele idei discutate:
- Cele mai mari mituri legate de istoria românilor sunt cele care au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din perioada romantismului, și care, din păcate, într-o formă sau alta, se continuă până în prezent. Sunt practic istoriile alternative sau ficționale despre începuturile Țării Românești sau ale Moldovei, despre rolul românilor în istoria universală și istoria zonală.
- Haiducii erau, la începuturi, unități militare, în principiu recrutate de către regimul maghiar. Asta se întâmpla inițial în perioada de început a secolului al XVI-lea și după aceea au proliferat. Haiducii erau recrutați în general din pusta maghiară și dintre sârbi. Cei mai mulți formau trupe de cavalerie ușoară, care reprezentau practic elemente de cercetare înaintată a terenului și elemente de hărțuire a inamicului în lupte scurte.
- Dintre toți haiduci, dintre toți dezrădăcinații ăștia sociali, despre care la un moment dat am citit fiecare dintre noi, cred că singurul care a depășit pragul anti-eroului a fost Bujor, un sibian care a tâlhărit în zona Iașului pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, și care a fost executat în jurul anului 1810, prin spânzurare în fața mănăstirii Galata.
- Armatele de mercenari în Țările Române nu apar odată cu Mihai Viteazul. Probabil că și Mircea cel Bătrân a folosit unități de mercenari. Deci încă de la final de secol al XIV-lea, unitățile de mercenari sunt prezente pe teritoriu Țărilor Române, nu neapărat într-un număr atât de mare precum în epoca lui Mihai și a lui Radu Șerban, dar cu siguranță au fost prezente.
- Baba Novac a fost executat la Cluj ca lider al unor bande de mercenari. În momentul în care Mihai nu l-a mai plătit, el a intrat în serviciul generalului Basta. Basta a fost cel care i-a trimis o celebră scrisoare lui Baba Novac prin care l-a convocat la Cluj, acolo l-a acuzat de colaborare cu otomanii, și tot acolo la dat pe mâna dietei.
- Bătălia de la Vaslui (1475) a fost, dacă dăm crezare cifrelor vehiculate, una dintre marile înfrângeri pentru Islam, ca număr de soldați pierduți, în fața unei armate creștine. Dar ca și idee de schimbare a istoriei, nu putem spune că a fost una importantă. Dacă ar fi să vorbim despre bătălii în care Islamul, să spunem, a fost stopat, bătălii de o importanță majoră ar fi cea de la Lepanto (1571), de la Viena (1529) și, din nou, Viena (1683). Din punctul meu de vedere, aceste trei bătălii sunt cele mai mari înfrângeri ale Islamului în expansiunea sa spre vest.
- Imaginea miilor de turci trași în țeapă de către Vlad Țepeș, acea pădure de țepe, nu este un mit, este o realitate. În ceea ce privește diversele rapoarte venețiene, florentine, milaneze ș.a.m.d. care vorbesc despre ea, probabil că avea undeva, la cea mai mică distanță pe care o acoperea, circa 3 km. Cea mai mare estimare este de 8 km. Câte personaje au fost trase în țeapă mi-e greu să spun, dar cu siguranță mai bine de câteva mii.
- Cea mai mare personalitate ca viziune politică și anvergură cred că rămâne Nicolae Bălcescu. El a fost și rămâne, din punctul meu de vedere, cea mai mare personalitatea a României moderne.
- România a fost, este adevărat, un stat cu o componentă masonică. Dar toate statele care apar pe la jumătatea sau finalul secolului al XIX-lea sunt state care au avut o componentă, să spunem, francmasonică. Să nu uităm că aproape toți părinții fondatori ai Statelor Unite erau francmasoni. Nu putem să negăm niște afilieri ale unor oameni la niște crezuri pe care le-au considerat foarte utile în perioada respectivă și sunt la fel de utile și astăzi.
