Editorial

Dosarul 10 august, Aristotel, Elvira și judecătorii

Tribunalul București a respins definitiv cererea DIICOT de redeschidere a dosarului 10 august 2018. Foștii șefi ai Jandarmeriei, Cucoș, Sindile și Chirică (fie-le numele în veci pomenit) scapă definitiv de urmărire penală.

Cu toții am văzut la televizor ce s-a întâmplat atunci. Și noi și judecătorii. Aristotel, în lucrarea sa Metafizica, spunea că o enunțare adevărată este aceea prin care spui că ceea ce este este și că ceea ce nu este nu este. Iar o enunțare neadevărată este a spune că ceea ce este nu este, sau că cea ce nu este este. Mă întreb cum de o țară întreagă spune că ceea ce este este, iar judecătorii, care au văzut ce am văzut și noi, spun că ceea ce este nu este?

Parcă am fi în filmul „Eu, tu și Ovidiu”, noi fiind Elvira și judecătorii soțul Elvirei. „Elvira, ce vezi nu-i adevărat! E o eroare!”, este replica lui Dem Rădulescu, când este surprins de soție (Ileana Stana Ionescu) în camera de hotel cu o tânără.

Dar, până la urmă, ce am văzut noi și ce au văzut judecătorii? Aceasta este întrebarea? Noi am văzut jandarmi cu mici butelii din care împroșcau oameni pașnici cu gaze. Judecătorii au văzut preoți cu cădelnițe dând cu tămâie să alunge dracii din oamenii posedați. Noi am pus lacrimile oamenilor pe seama gazelor. Judecătorii au văzut în ochii oamenilor lacrimi de bucurie că au scăpat de demonii care i-au mânat din case în stradă. Noi am văzut niște hăndrălăi furioși bătând la manifestanți ca la fasole. Judecătorii au văzut în stradă niște tineri frumoși și la suflet curați, împărțind zâmbitori flori, ca de 8 Martie. Noi am văzut un individ în salopetă albă dirijând jandarmii să-i gazeze și să-i bată armonios pe manifestanți. Judecătorii l-au văzut pe Cristian Mandeal în frac negru dirijând orchestra Filarmonicii „George Enescu”.

În concluzie, dosarul a fost clasat pentru că acolo unde noi am văzut demoni, judecătorii au văzut îngeri. Aristotel, cu Metafizica lui cu tot, a fost un tâmpit care habar nu a avut că adevărul juridic nu este ceea ce este, ci este ceea ce nu este. Iar noi suntem proasta de Elvira, care trebuie să-i creadă pe judecători când îi spun că ce vede nu-i adevărat. Trăiască proasta de Elvira, să-și întrețină soțul și să facă bani de pensie specială!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *