Femeile care avanseaza din punct de vedere profesional in posturi superioare se confrunta cu ceea ce numim “plafonul de sticla”, adica marea dificultate pe care o resimt – la competente egale cu barbatii – in incercarea de a ajunge la posturile de varf ale intreprinderii. Este un exemplu dintre atatea altele de discriminare sexuala in sfera locurilor de munca.
Problema nu este de azi, de ieri si, privind lucrurile cu un optimism retinut, va mai dura inca cel putin 8-10 ani. Intr-adevar, desi legislatorul se ocupa de aceasta chestiune in mai toate tarile civilizate, practicile cotidiene de angajare sau promovare evolueaza foarte incet in directia dorita. Nu este vorba aici despre a desemna cutare sau cutare profesie ca fiind motorul principal al acestui lant de discriminare, legislatorul avand el insusi dificultati la punerea in aplicare a deciziilor sale in sfera politica. Cu toate acestea ne putem intreba cat de lung este acest lant: salariatii sunt singurele victime ale acestei discriminari la locul de munca?
Stagiul, prima etapa a discriminarii. Discriminarea sexuala ii afecteaza nu numai pe salaratii deja instalati pe un anumit post. Cercetari recente (2005, Franta) evidentiaza faptul ca studentele, in comparatie cu studentii, trebuie sa astepte o perioada evident mai indelungata pentru incheierea unui stagiu. Diferente mari intre studenti si studente exista si in legatura cu indemnizatiile de stagiu acordate: 13 % dintre studenti au o indemnizatie mai mare de 1000 de euro pe luna, fata de 5,8 % dintre studente. Cum ar putea fi explicate aceste diferente? Autorii studiului evidentiaza rolul decesiv al relatiilor de familie, care se pun mai greu in miscare cand este vorba despre a-si ajuta fetele la gasirea unui stagiu. Cercetatorii nu ezita sa afirme ca, fata de femei, barbatii datorteaza in mai mare masura familiei primul lor loc de munca stabil.
Accesul la functii superioare. “Plafonul de sticla” este o expresie obisnuita a discriminarii sexuale in domeniul locurilor de munca si permite explicarea suprareprezentarii barbatilor in functii superioare si de conducere. Studiile efectuate (Eurostat, 2002) au ajuns la concluzia ca, fata de femei, barbatii au de doua ori mai multe sanse sa ocupe functii superioare. La studii si competente egale, femeile sunt tot mai putine, pe masura ce inaintam in ierarhia organizatiilor. Unele explicatii referitoare la acest fenomen se gasesc in deosebirea masculin-feminin din actul de management, unde se disting doua dimensiuni. Prima trimite la interesul pe care liderii il acorda aspectului tehnic al activitatii si organizarii sale. A doua are in vedere relatiile umane si comunicare (in special cu subordonatii). Aceste doua dimensiuni ale managementului, instrumental si expresiv, pot fi evaluate in diverse moduri de manageri si salariati.
Majoritatea studiilor demonstreaza ca dimensiunea instrumentala este asociata caracteristicilor de masculinitate (independenta, competivitatea, perseverenta, increderea in fortele proprii), iar cea expresiva – feminitatii (devotamentul, interesul acordat celorlalti, afectiunea). Cand au fost intrebati care este cel mai eficient stil de management, aproape 1/3 dintre angajatii unei intreprinderi au declarat ca masculinitatea este cel mai bun mod de exercitare a conducerii. Deci stilul de management al unei intreprinderi inflenteaza gradul in care indivizii sunt pregatiti sa-si asume responsabilitatile. In functie de adeziunea persoanelor la “o norma de gen”, feminina sau masculina, preferintele pentru modelele de manager tind astfel: persoanele feminine s-ar orienta cu precadere spre “stilul relational”, in vreme ce persoanele masculine ar fi inclinate mai curand sa adopte “stilul instrumental”.
Managerul secolului XXI. Practicile manageriale, precum si oportunitatile de a accede la functiile asociate sunt, asadar strans legate de stereotipurile care descriu calitatile masculine si cele feminine. Unele modificari actuale ale tipurilor de management vor determina o evolutie a lucrurilor, mai cu seama in beneficiul feminitatii. Tipul de leadership care, in urmatoarele decenii, va deveni cel mai eficient este cel “transformational” ce se bazeaza pe stimulare, pe apropiere de subordonati si, in special, pe caracterul exemplar al comportamentului liderului, care trebuie sa indice calea. Acest tip de management are si unele caracteristici ale modelului feminin, ceea ce ne face sa prevedem ca managerul secolului XXI va fi mai degraba feminin decat masculin. Pe de alta parte, revenind la realitatea cotidiana, trebuie recunoscut ca mai este inca drum lung pana la egalitatea oamenilor indiferent de sex, asa ca in continuare viata profesionala a femeilor va fi ceva mai grea decat a barbatilor…