In data de 21 iulie, Klaus Iohannis a semnat decretul privind modificarea si completarea legii nr. 153/2011 care face referire la masurile de crestere a calitatii arhitectural-ambientale ale cladirilor. Potrivit noilor reglementari, administratiile locale vor putea asigura, la cererea proprietarilor, finantarea integrala a lucrarilor. Hotararea de finantare se face doar in anumite circumstante. De asemenea, o modificare aparuta in lege stipuleaza faptul ca banii vor fi recuprati din fondurile de reparatii ale asociatiilor de proprietari sau, acolo unde nu se poate, prin instituira unei taxe speciale.
Intre timp, anul acesta, Primaria Cluj-Napoca a aprobat o Hotarare de Consiliu Local privind instituirea unui regulament de stabilire a criteriilor de identificare a cladirilor si terenurilor neingrijite, situate in intravilanul municipiului Cluj-Napoca, in vederea aplicarii prevederilor art. 489 alin 5-6 din legea nr. 227 din 2015 privind Codul Fiscal si pct. 168 din HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal si a formularelor tipizate pentru aplicarea acestora.
Hotararea prevede faptul ca politia locala va da note cladirilor din municipiu, pentru a stabili care dintre ele sunt neingrijite, urmand ca apoi, proprietarii sa fie somati iar in cazul in care nu isi renoveaza cladirile in termenul legal prevazut de hotarare, urmeaza ca acestia sa fie obligati sa plateasca un impozit pe locuinta mai mare cu pana la 500%. Motivarea primarului cu privire la aceasta decizie a fost esecul celorlalte proiecte pe care Primaria le-a demarat in anii trecuti. Ziar de Cluj a trimis acum doua saptamani o solicitare Primariei, pentru a vedea care sunt motivele pentru care proiectele pe care administratia locala le-a demarat au fost un esec. Desigur, pana in ziua de azi nu am primit niciun raspuns. Mai mult, Hotararea de Consiliu a inceput sa scartaie inca de cand a fost adoptata, asta pentru ca in decurs de cateva luni, ea a fost modificata deja de doua ori si nici acum nu suntem in clar cu anumite puncte din ea. In cazul acesta, inca mai asteptam ca Primaria sa ne lamureasca. Asteptam mult si bine, pentru ca nu pare sa se grabeasca.
Intre timp, a fost promulgat decretul privind masurile de crestere a calitatii arhitectural-ambientale ale cladirilor. Legea 153/2011, spune in felul urmator:
„Art. 1
(1) Detinatorii de orice fel ai cladirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului de inchidere perimetrala, pun in pericol sanatatea, viata, integritatea fizica si siguranta populatiei si/sau afecteaza calitatea mediului inconjurator, a cadrului urban construit si a spatiilor publice urbane, in temeiul si cu respectarea legislatiei in vigoare privind calitatea in constructii si a prezentei legi, sunt obligati ca, din proprie initiativa, sa ia masuri de realizare a lucrarilor de interventie pentru reabilitarea structural-arhitecturala a anvelopei cladirilor.
(2) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a elabora, organiza, monitoriza si controla realizarea programelor multianuale privind cresterea calitatii arhitectural-ambientale a cladirilor prin reabilitarea structural-arhitecturala a anvelopei acestora, in concordanta cu planurile de urbanism si regulamentele locale aferente, aprobate in conditiile legii.
(3) In situatia in care detinatorii cladirilor prevazute la alin. (1) nu iau din proprie initiativa masurile de realizare a lucrarilor de interventie pentru reabilitarea structural-arhitecturala a anvelopei cladirilor, autoritatile administratiei publice locale notifica acestora obligatiile care le revin in conditiile prezentei legi. „
Toate bune si frumoase, problema e ca Primaria abia acum elaboreaza, organizeaza si monitorizeaza cladirile cu probleme din Cluj. Administratiei locale i-a luat doi ani pana sa ajunga legea la ea. Chiar daca legea a fost promulgata in 2011, abia in 2013 apare prima hotarare de Consiliu Local in acest sens. E vorba de Hotararea 258/2013 privind aprobarea Programului multianual pentru realizarea lucrarilor de protejare si interventie asupra cladirilor situate in „Ansamblul Urban – Centru Istoric al orasului Cluj-Napoca”. Ce scrie in Hotarare, e insa, si mai interesant, si pare ca se bate cap in cap cu noul HCL, acela care stipuleaza ca proprietarii de cladiri vor avea taxele marite cu 500%. Si sa vedem si de ce.
La capitolul IV din HCL programul multianual este clasificat pe etape. In fiecare etapa urmau sa fie identificate anumite cladiri cu risc, acestea urmand sa fie notificate si apoi proprietarii somati sa faca lucrari. In cazul in care proprietarul ar fi solicitat, Primaria ar fi putut sa ii ofere acestuia un ajutor financiar de pana la 20% din cuantumul sumei totale necesare reparatiilor. Banii urmau sa fie nerambursabili. In cazul in care proprietarul ar fi solicitat si restul de 80% din lucrare, primaria ar fi putut sa ii acorde finantare sub forma de imprumut. Ce e si mai interesant e faptul ca HCL-ul stipuleaza ca inventarierea se face doar de catre comisiile specialitate din urbanism.
„nota tehnica de constatare se elaboreaza de catre experti tehnici atestati de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice iar in cazul cladirilor clasate/in curs de clasare ca monumente istorice de catre experti tehnici atestati de catre Ministerul Culturii.”
Acestea fiind spuse, cand e rost de dat bani, Primaria pune experti sa faca notele tehnice de constatare. Cand e vorba, in schimb, de luat bani de la cetateni, orice angajat public e suficient de pregatit sa stabileasca daca o cladire se e sau nu in regula din punct de vedere arhitectural. Mai mult, cele doua HCL-uri se bat cap in cap, asta pentru ca legea spune ca expertiza unei cladiri monument istoric se face doar de catre experti. Cu toate acestea, in HCL 343/2016 nu se stipuleaza ce se intampla daca un politist da de o cladire istorica si decide ca nu e conforma.
Problemele cu refatadizarile nu se opresc, insa, aici. Revenind la etapele de implementare, prima etapa urma sa fie intre 2013-2014 si avea drept tinta o parte din centru, din care amintim in treacat doar Str. Horea si Piata Garii unde stim sigur ca multe cladiri inca nu au fost renovate.
A doua etapa urma sa se desfasoare intre 2015-2016 si avea obiectivul atintit spre Str. Cuza Voda, Piata Mihai Viteazu, Str. George Baritiu, Str. Emil Isac, Str. Republicii, Avram Iancu si Universitatii. Ulterior, in etapa a III-a (2017-2018) urmeaza sa se inventarieze restul de cladiri care nu au apucat sa fie analizate in primele doua etape.
Asta pana anul acesta cand primaria a dat un nou HCL prin care etapele au fost modificate dupa cum urmeaza:
Etapa I 2013-2017, etapa a II-a 2018-2019 iar etapa a III-a, 2020-2021. De schimbat, in Hotarare s-au schimbat doar anii pentru ca strazile au ramas exact aceleasi propuse si in urma cu trei ani, scrise la indigo, cu punct si virgula. Din asta nu putem decat sa intelegem ca Primaria nu a facut nimic in acesti 3 ani, desi, in mod normal pana acum ar fi trebuit sa termine lucrarile de modernizare a cladirilor vechi.
Pe scurt, Primaria ii pune pe contribuabili sa plateasca pentru ceea ce ea nu a fost in stare sa aplice. Noi asta intelegem din cele doua HCL-uri. Mai mult, ramane de vazut cat timp va trece pana cand modificarile care vor surveni in legea cu privire la masurile de crestere a calitatii arhitectural-ambientale ale cladirilor vor fi adoptate si la Cluj. Sa ne trezim oare peste doi ani cu un nou proiect ce va fi tergiversat la nesfarsit? Mai mult, ne mai punem o intrebare pe final. Legea 153/2011 stipuleaza la art. 14 faptul ca:
„Pentru cladirile amplasate in zone protejate si in zone de protectie a monumentelor istorice inscrise in Lista patrimoniului mondial, definite potrivit legii, autoritatile administratiei publice centrale cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale si turismului, prin programe specifice aprobate in conditiile legii, pot asigura de la bugetul de stat prin bugetul propriu, in limita fondurilor aprobate anual cu aceasta destinatie, preluarea partiala sau integrala a cheltuielilor aferente lucrarilor de interventie care se executa la anvelopa acestor cladiri.”
Asta inseamna ca posibilitatile de refatadizare a cladirilor istorice au fost si sunt nelimitate. Acestea puteau fi finantate din bugetul local, din bugetul Statului, prin credite, legea fiind destul de accesibila in acest sens. Si atunci? De ce nu s-au modernizat cladirile si de ce a fost nevoie sa reluam un proiect cuvant cu cuvant si sa ii schimbam doar anii de etapizare? Pentru ca suna bine pe hartie?