După ce, în 2019, ANAF a făcut praf pe sărățele, sucuri și cafele 60 de milioane de lei pentru implementarea unui sistem IT de gestionare a taxelor și impozitelor și a legăturii cu cei jumuluiți de către stat, cu tupeu, suntem anunțați că Guvernul a demarat discuțiile cu marii producători globali de soft pentru a accelera digitalizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Că așa e la noi: ne lăudăm cu ”aitiștii” noștri, dar cumpărăm de la cei străini. Că ”ai noștri” nu prea au puterea să lase șpăgi în conturile din Elveția (prietenii știu de ce).
CăCâciu, acest mare contabil de birt comunal, zice că e vorba despre un program care vizează ”digitalizarea accelerată, mai rapidă decât prevede PNRR, iar scopul e să construim sisteme în beneficiul contribuabililor, astfel încât aceștia să nu se mai lovească zilnic de ANAF”.
Bugetul total al sistemelor digitale ce trebuie construite este de 250 de milioane de euro. Ministerul Finanțelor a transmis către principalii furnizori de soluții IT cereri de prezentare a unor soluții deja verificate în alte state membre UE, iar planul guvernului este ca până în 2023 aceste sisteme să intre deja în funcțiune.
Până atunci, de alea 60 de milioane de lei transformate în caca-pișu de către vajnicii zapcii ai statului pentru digitalizarea de ”anțărț”, declarațiile on-line tot la ghișeul 6 de la Etajul I s-au depus.
Pe dischetă de 1.44, vă rugăm!
Adevăratele tunuri se dau pe tărâmul financiar al Statului.
Dar hoții care au ocupat instituțiile Statului nu scot ochii altor hoți.
Și-acum să vă explicăm ce înseamnă ”repede” pe românește, în limbajul interlopilor care au ocupat statul roman după 1989: cam… vreo 20 de ani.
În 2016 citeam pe site-ul ANAF.ro: ”Proiectul de Modernizare a Administrației Fiscale (RAMP) inițiat de ANAF în parteneriat cu Banca Mondială a intrat în efectivitate în luna August 2013, și are ca principale obiective: creșterea eficacității și eficienței în colectarea impozitelor și a contribuțiilor sociale, creșterea conformării fiscale prin facilitarea conformării voluntare și reducerea presiunii fiscale și a poverii administrative suportate de contribuabili.”
Prin urmare (citez din aceeași sursă): ”Până la data de 31 decembrie 2015:
– Au fost semnate un număr de 20 de contracte de furnizare de servicii de consultanță și formare, dintre care unul a fost finalizat, 17 sunt în curs de
implementare iar două vor fi demarate în perioada imediat următoare;
– Au fost încheiate 5 contracte de furnizare de bunuri, servicii tehnice și formare. În momentul de față sunt în desfășurare 9 proceduri de achiziție;
– În data de 18 noiembrie 2015 a fost lansată procedura de achiziție a Sistemului integrat de management al veniturilor (RMS);
– A fost realizată analiza proceselor actuale de activitate ale ANAF ca bază pentru dezvoltarea activității și pentru inplementarea noului sistem TIC integrat;
– Au fost achiziționate peste 2700 de stații de lucru pentru personalul ANAF și servere de test pentru centrele de date;
– A fost dezvoltată Strategia ANAF în domeniul Tehnologiei Informației și Telecomunicațiilor (TIC);
– A fost dezvoltată Strategia de comunicare a ANAF.”
Adică s-au rezolvat baterile din gură, parandărăturile și tot ce mai știe face politicianul și funcționarul româncând dă de bani nemunciți, de dat cu ei de pământ.
Că, în 28 Februarie 2019 aflăm (din mass media): ”Finanțele aruncă la coș definitiv contractul de modernizare a ANAF cu Banca Mondiala: 6 ani și 18 de milioane euro pe apa sâmbetei.” Adică alea 60 de milioane de lei cheltuite pentru vorbe-n vânt pe la diverse simpozioane și întâlniri tematice cu și despre ”digitalizarea ANAF”, în care s-au prezentat diverse ”excel”-uri, plătite generos ca și cum ar fi fost însele ele programele de digitalizare.
Citez: ”Surse familiarizate cu discuțiile purtate cu Banca Mondială au declarat pentru cursdeguvernare.ro că Ministerul de Finanțe a notificat instituția financiară în noiembrie 2018 că NU dorește să mai finalizeze proiectul de reformă al ANAF demarat în aprilie 2013.”
Ce a însemnat asta? A însemnat faptul că Ministerul de Finanțe nu numai că a renunțat la 52 de milioane de euro, cât ar mai fi putut să deconteze pe proiect, ci că a rămas să ramburseze și cât s-a cheltuit ”pentru implementare” (cam 18 milioane de euro, plus dobânzile aferente), fără rezultate în creșterea gradului de colectare al taxelor și fără efecte sesizabile în relația cu contribuabilul roman.
În schimb românii au câștigat o altă promisiune de reformă, cu și despre digitalizarea varză a instituției fiscale. Adică fix cee ace se întâmplă acum.
Până atunci, de banii scoși pe maț de către harnicii funcționari români, site-ul ANAF pica (cu zgomot) de câteva ori pe săptămână, iar milioanele de euro luate de la BM s-au dus pe (ați ghicit, parandărăt în Elveția): consultanță.
Firește, autoritățile ar fi vrut să nu se audă nici un bâzâit cu privire la acest fiasco. Căci, informația OFICIALĂ a Guvernului de atunci, cum că Ministerul de Finanțe a decis să oprească Proiectul de Reformă al Fiscului derulat cu Banca Mondială a fost comunicată publicului român ABIA DUPĂ CE A FOST DEVOALAT în presă!
Acum aflăm că s-au descoperit (în PNRR) alți bani de dat pe pișcoturi și sărățele, probabil cu dedicație.
De menționat că, doar în acest an, au băgat sute de milioane de lei în servere pentru ”e-factura” și ”e-transport” (poate ne spune papagalul acela de Sărmaș trimis de Boc la București să facă ”digitalizare” ca șef de agenție guvernamentală, ce și cum) și alte câteva sute de milioane de lei anul trecut pentru legarea caselor de marcat ”online”, direct la serverele lor.
Rezultatul?
Totul e vraiște. Stai 10 minute ca sa se deschidă o casă de marcat. Dacă se transmite că s-a emis bon sau nu, nimeni nu știe.
La ”e-efactura” stai între 30 de minute și o oră ca sa fie aprobată.
Până au să se decidă cum să fure și acești bani, declarațiile on-line tot la ghișeul 6 de la Etajul I se vor depune.
Pe dischetă de 1.44, vă rugăm!