Sprijinul pe care autoritățile locale, mai exact Primăria Cluj-Napoca, știu să îl acorde asociațiilor umanitare bate orice închipuire. După cum relatam aici, mai nou, cazurile cu grad de handicap permanent sunt reevaluate și, adeseori, încadrarea ulterioară este una mai ușoară, cu susținere financiară mizeră. Dacă nu știm să sprijinim vârstnicii cu diverse grade de handicap, haideți să-i încurcăm și pe alții. Pe scurt, acesta ar fi procedeul aplicat de municipalitatea clujeană.
Asociația Maghiară a Handicapaților Motori Cluj și-a început activitatea în anul 1990, în calitate de organizație caritabilă, non-profit. Scopul asociatiei este: protejarea, ajutorarea si reintegrarea persoanelor cu dizabilitati locomotorii in societate, indiferent de etnie, religie sau de apartenenta politica.
Însă, întrucât suntem în Anul Centenarului, buna conviețuire dintre etnii este susținută mai mult la nivel declarativ, pentru a serba diverse evenimente ”culturale”. Prin acțiuni concrete și susținute, bunele relații de conviețuire însă, sunt periclitate în mod constant.
Asociatia Maghiară a Handicapaților Motori Cluj, nu a beneficiat de nici un ajutor financiar din partea autorităților locale până prin anul 2008. De atunci însă, Consiliul Local a inceput sa susțină anual cu sume minore această organizație, pentru a putea aloca ulterior factura de gaz pe 3 luni. Aceasta subventie a fost si este alocată pentru Caminul Social Sf. Kamill, care functioneaza in cadrul Asociatiei Maghiare a Handicapatilor Motori Cluj.
De la înființare, organizația a fost susținută prin fonduri proprii sau prin sprijinul Ordinului Kamilian din Austria. Aici, în cadrul căminului social ”Sf. Kamil”, sunt îngrijite peste 50 de persoane cu diverse afecțiuni sau diverse grade de handicap.
Activitatea acestei asociații a început prin inițiativa Rozaliei Tokay, de profesie sculptor, care a investit veniturile obținute din expozițiile realizate în străinatate în funcționarea și dezvoltarea căminului social.
Dar, fie și în Cluj, oraș cu profil multicultural, lucrurile o iau de-a-ndoaselea. Specificul românesc își spune cuvântul, iar acțiunile caritabile ale asociației s-au împotmolit în raporturile de vecinătate și ”grija” municipalității de a-și trimite inspectorii pentru a înmâna amenzi și procese verbale de sancționare a contravențiilor. Bineînțeles, după cum vă puteți da seama, ”tentaculele” municipalității acoperă o mulțime de raporturi de prietenie și rudenie.
După înființarea Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, în anii 1995-1996 a început construcția căminului pentru persoane cu nevoi speciale. Spațiul unde a fost începută construcția era disponibil, iar zona era una golașă. Sprijinul autorităților locale în realizarea acestui cămin a fost zero. Căminul ”Sf. Kamill” a fost ridicat în timp de 6 ani, după multe blocaje birocratice care țin de avize și autorizații etc. Astfel, pentru obținerea autorizației de construcție, asociația a așteptat mai bine de un an.
Dar, dincolo de barierele administrative, căminul pentru îngrijirea persoanelor cu handicap și-a început activitatea în anul 2002, iar de atunci, peste 700 de persoane au beneficiat de serviciile oferite de Asociația Maghiară a Handicapaților Motori Cluj. Acest centru găzduiește zilnic peste 50 de persoane cu nevoi speciale.
Puține sunt exemplele de bună practică în Cluj, organizații care să fi reușit să îngrijească în mod complet persoane suferinde, vârstnici cu diverse grade de handicap sau categorii sociale defavorizate. Municipalitatea clujeană ”a pus umărul”, doar că într-altfel, blocând prin ”emisarii” săi dezvoltarea proiectelor de aici.
Buna conviețuire și relațiile de vecinătate. Diferendele de natură etnică dintre români și maghiari în Anul Centenarului
În anul 1998, pe strada Pădurii din Cluj-Napoca – acolo unde își desfășoară activitatea Asociația Maghiară a Hnadicapaților Motori, precum și Căminul ”Sf. Kamill” – au început să apară primii vecini.
Dacă această organizație caritabilă a fost nevoită să aștepte cu anii după autorizații și avize din partea municipalității clujene, vecinii s-au mișcat repede și au început să-și ridice propria construcție la nici o săptămână de la apariția în zonă.
Deoarece accesul în zonă este greoi pentru realizarea construcțiilor, vecinii au primit permisiunea de a realiza construcția propriei locuințe prin curtea asociației.
După consumarea acestui episod, au început adevăratele relații de vecinătate în pur stil românesc: tachinările, pe fond etnic, au început să capete un caracter permanent.
În urma unor fonduri obținute prin donație, Asociația Maghiară a Handicapaților Motori a trecut la extinderea proiectului: realizarea unei construcții care să adăpostească persoane vârstnice, precum și a unei grădinițe și creșe. Autorizațiile de construcție au fost obținute în timp, iar resursele financiare au permis realizarea parțială a construcției. Astfel, au fost ridicate etajul 1 și 2 al Căminului, plus casa liftului.
Întrucât avizul de construcție nu a fost respectat în totalitate, adică lucrările nu au fost încheiate, au început să curgă amenzile din partea municipalității. Aportul ”bunelor relații de vecinătate” este evident și în acest caz.
Deoarece se întâmpla ca persoanele adăpostite în Căminul ”Sf. Kamill” să mai fie hrănite peste gard cu resturi de mâncare sau produse expirate, asociația a amplasat un gard de protecție. Așa au început să vină primele amenzi din partea Serviciului Control Urbanism și Disciplină în Construcții, din subordinea Primăriei Cluj-Napoca, al cărui reprezentant permanent a fost inspectorul Horațius Morar. Dar, cum ”verificările” nu pot fi operate fără sesizări prealabile, autorul plângerilor a fost Teodor Morar.
Ulterior, asociația a ridicat, în propria curte, două statui. Și pe seama acestor ”construcții” au urmat o serie de plângeri, scrise de vecinul Teodor Morar și ”verificate” în teren de inspectorul Horațius Morar.
Asociația a trecut la amplasarea unei bariere, care avea menirea de a delimita servitutea de ”bunele intenții” ale vecinului, tocmai pentru a evita posibilele conflicte.
Același inspector, de la Serviciul Control Urbanism și Disciplină în Construcții, a făcut ”verificările” în teren.
Doar că nu au existat asemenea ”verificări” la fața locului. Din contra, presa locală a început să scrie despre ”căminul de exterminare” sau despre ”un Auschwitz ce extermină bătrânii Clujului”.
Conflictul a luat amploare și, după nenumărate plângeri la Poliție, s-a ajuns în instanță. Cauzele acestor neînțelegeri sunt reprezentate de drumul de servitute, situat în curtea asociației, dar care servește de cale de acces pentru curtea vecină.
Asociația a încercat în repetate rânduri să reglementeze situația, dar nu a obținut nici un rezultat pozitiv din partea Primăriei. Procesele verbale de Constatare și Sancționare a Contravenientului au început să vină cu nemiluita, fără a obține semnătura președintelui Asociației Maghiare a Handicapaților Motori, fără măcar o discuție în acest sens. Din contra, ”verificările” aveau loc într-o lună (martie 2014), iar Procesul verbal era emis în altă lună (14.04.2014).
Tot în anul 2014, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a exprimat o decizie favorabilă Rozaliei Tokay, prin care admite că acesteia i-ar fi fost încălcat dreptul la demnitate pe criteriul apartenenţei etnice şi pe criteriul dizabilităţii.
„Colegiul director constată că reclamatul a făcut referiri jignitoare privind apartenenţa etnică şi privind dizabilitatea petentei”, arată decizia CNCD, care consideră că Rozaliei Tokay i-a fost încălcat dreptul la demnitate, garantat de Constituţia României.
Tokay reclamă faptul că Morar a făcut uz de termeni cu carcater discriminatoriu, printre care „bozgor împuţit”, „şchioapă unguroaică” sau „ai făcut aici ţara austro-ungarilor”.
Afirmaţiile reclamatului reprezintă discriminare directă, întrucât se creează o deosebire pe criteriul apartenenţei etnice şi a dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului la demnitate”, arată CNCD.
Instituţia apreciază că „afirmaţiile au fost făcute în mod public, vizând crearea unei atmosfere de intimidare, ostilă, îndreptată împotriva petentei pe criteriul etnic şi cel al dizabilităţii”.
Astfel, Colegiul director al CNCD a decis să aplice amenda contravenţională de 1000 de lei, considerând că discriminarea are la bază două criterii, fiind vorba de discriminare multiplă, ceea ce reprezintă circumstanţă atenuantă, iar afirmaţiile au fost făcute pe fondul unui conflict anterior dintre cele două părţi.
Situația de ”bună vecinătate”, mai ales în Anul Centenarului, nu este nici pe departe încheiată.
Au urmat câteva procese, pierdute în instanță de Asociația Maghiară a Handicpaților Motori Cluj.
Cazul a rămas, pe mai departe, nerezolvat.
Dar până una alta, vă prezentăm următoarea ghicitoare:
în ce relație de prietenie/rudenie se află inspectorul Horațius Morar și domnul Teodor Morar, vecinul organizației caritabile de pe strada Pădurii?