Din oras

Despre pupincurismul literar de 5 stele din Cluj-Napoca: Soția lui Emil Boc, ”poeticiana” și un propagandist al ideilor de la Kremlin au deveni membri în Uniunea Scriitorilor din România

Începând din data de 9 decembrie, în Uniunea Scriitorilor din România (USR) a fost acceptată soția primarului din Cluj-Napoca, Oana Boc, alături de șeful Biroului pentru învățământ, cultură, culte, sport și societate a primăriei, Ionuț Țene – anunță Gazeta de Cluj. Vorbim despre pupincurismul literar plin de bășini din Cluj-Napoca și o gașcă de sinecuriști care stau cu limba scoasă ”să le mai dea” primaru Emil Boc câte ceva de ros.

Ion Cristofor Filipaș, membru USR, a făcut anunțul pe o rețea de socializare.

”Salutăm cu bucurie vestea transmisă de doamna Irina Petraș.
Sunt, de astăzi, membri ai Filialei Cluj a USR.
Izabella Bejan–Krizsanoszki
Oana Boc
Ioan Cioba
Vasile Filip
Ana Herța
Robert Istvan Laszlo
Anca Meiroșu
Ionuț Țene.
Personal regret grava eroare a comisiei de a nu fi admis în Uniune pe strălucitul scriitor George Vigdor.
Poate poetul George Vigdor va depune o contestație, pe deplin întemeiată!”, a scris pe Facebook Filipaș.

Ionuț Țene, cel care acum face parte din Uniunea Scriitorilor din România, este un funcționar public, angajat al municipalității, care a scris numeroase articole instigatoare la ură împotriva comunităților sexuale, religioase și etnice. Ziar de Cluj a obosit de când scrie despre aventurile legionaroid-rusofone ale acestui funcționar, întâmplător șeful Biroului de Cultură din Primăria Cluj-Napoca, ceea ce explică pupincurismul madamei Petraș. Pe lângă aceste ”opere de artă”, noul membru a scris, de-a lungul timpului, cărți cu poezii, jurnale, dar și despre istoria românilor.

CITEȘTE: Ionuţ Ţene este funcţionar public al municipalităţii clujene, sau “avocatul” intereselor Maicii Rusia la Cluj?

CITEȘTE: „Influența Kremlinului” din „funăria” lui Boc prin vocea angajatului cu vederi legionare Ionuţ Ţene, şef Birou „Învăţământ, Cultură şamd”. Kakaia Cultura?

CITEȘTE: Ionuț Țene este directorul Biroului învățământ, cultură, culte, sport, societate din Primăria Cluj-Napoca. Pe site-ul ctitorit de el și sponsorizat cu reclamă de firme cu contracte cu Primăria, se promovează fake-news antivaccinare

CITEȘTE: Goarna lui Putin, site-ul Sputnik Md a fost interzis în Republica Moldova. Nici în România nu mai poate fi accesat. ÎNTREBARE: Extremistul Ionuț Tene, ”goarna” Kremlinului, cât timp mai rămâne director în ”funăria” lui Boc

Oana Boc, lector univ. dr. la Universitatea BABEŞ – BOLYAI, Facultatea de Litere, a lansat, de curând, o nouă carte de poezii intitulată ”Șeherezada”.

Carte ce a avut parte de o atât de agramată prezentare că te umflă și râsul.

Eu am dubii că un critic literar ar avea vreo urmă de IQ, dar cine sunt eu?
În schimb, pupincurismul literar plin de bășini din Cluj-Napoca, transcede inefabilul trans-lingvistic al dilatării temporare sau permanente al unui organ cavitar sau tubular, ori a licenței care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. Ectazie sau ecstazie (cuvânt care nu există în dicționar), aceasta este întrebarea grație căreia poeta Oana Boc, vegheată îndeaproape de poeticiana Oana Boc, âși taie adânc, sub înalt orizont, propria matcă în pajiștea liricii noastre de azi.
Pupincurismul literar și agramatismul de înaltă făptură solară.

Oana Boc absolvit cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii ”Babeş-Bolyai””din Cluj-Napoca în 1993, unde în prezent este lector universitar la departamentul de Limba română şi lingvistică generală. A publicat articole ştiinţifice în ţară şi în străinătate.

Cât despre poezie, să-i dăm cuvântul criticului nostru literar, Florin Moldovan, care i-a făcut o frumoasă recenzie de operă încă din 2016:

CITEȘTE: Despre cum am devenit epigonul Oanei Boc și o poezie inspirată de „Singurătate”

Și-n gură toate

Și-n gură toată mâncarea asta colțuroasă
îmi rănește pereții interiori
ai obrajilor și-ai mațului gros,
că tu acolo mă duceai să mă hrănești,
în cămările întunecoase și strâmte
cu frigăruile pulsatorii
din restaurantele noastre.
Strânsoarea mâncării
coincidea ritmic cu contractura mațelor,
încât rămâneam adesea fără respirație,
inundați de vinul nostru amestecat,
dar supraviețuiam, totuși, ca Bachus
potolului care nu ne era dezastru,
ci destinul de a o lua mereu de la capăt,
cu un ban strâns
după fiecare salariu.
Și ritmul notei de plată pe monitoare
era la fel de colțuros
cum e acum mâncarea
și-n gura mea.
(Florin Moldovan, epigon)