de Lavinia Hrenciuc
Mihaela Frunză este un filosof practicant, profesor de etică la Universitatea ,,Babeș-Bolyai” din Cluj, România. Este membră a Societății Române de Bioetică și face parte din consiliul Societății Academice pentru Cercetarea Religiilor si Ideologiilor.
Cartea pe care am ales-o îi aparține bineînțeles Mihaelei Frunză și are ca subiect creația românească de etică aplicată în domeniul medical. Volumul este publicat la editura Limes, Cluj-Napoca, intitulat ,,Expertiză etică si bioetică. Studii de caz.”
Cartea este o culegere de articole publicate între 2007 și 2010 în diverse reviste de specialitate, texte care se subsumează temei generale bioetice, la care autoarea a adăguat ca introducere un eseu cu titlul ,,Expertiză etică și reflecție filosofică – contradicție sau complementaritate ? “. Prin acest eseu autoarea reușește să capteze atenția unui public destul de larg. Dezvoltăriile științei și tehnologiei pot avea efecte dezavantajoase pentru om și pentru mediul în care acesta viețuiește, la care s-a adaptat printr-un proces de foarte lungă durată. Așadar, preocuparea pentru etică și pentru aplicarea acesteia în viața societății, reprezintă o rezultantă a dezvoltării culturale a umanității.
Această preocupare este încurajată de autoare în capitolul de deschidere al cărții prin două subtitluri : ,,Nimeni nu este expert în etică, nici măcar filosofii” și ,,Chiar dacă toți oamenii au cunoștiințe de etică, filosofii sunt singurii experți în etică”. În ciuda diversității de teme abordate din perspectiva bioeticii, cartea nu pare a fi lipsită de omogenitate, reușindu-se pastrarea unui parcurcs unitar prin filonul etic bine fundamentat.
Al doilea text, intitulat ,,Opțiuni etice și metamorfoze ale corpului” abordează subiecte legate de transplantul de organe. Analiza fenomenologică este evidențiată cu temei, asupra aparținătorilor, fie ei ai donatorului sau ai primitorului. Până la urmă analiza efectuată reafirmă complexitatea problemelor etice care vor trebui să determine regândirea abordărilor prin prisma tradițiilor culturale, inclusiv religioase, pe baza eventualelor recompense, a transparenței și a confidențialității. Altfel spus, aspectele etice legate de transplant trebuie să se acomodeze cu aspectele etice sociale.
Următoarele două capitole abordează provocări etice legate de transplantul de rinichi. Primul se referă la problemele etice ridicate de transplantul de rinichi cu donatori vii neînrudiți cu primitorul. Concluziile desprinse de aici evidențiază progresele realizate în România, cu precădere la donatori decedați. Celălalt capitol este un studiu de caz referitor la activitatea de donare de rinichi pentru transplant a membrilor sectei religioase. În aceeași viziune a eticii aplicate ca domeniu ce trebuie să țină cont de tradițiile sociale și religioase, se așază capitolul ,,O perspectivă etică asupra xenotransplantului”. Se accentuează aici riscurile medicale care produc suferință atât primitorului, cât și a donatorului.
Un capitol interesant prin analiza etică pe care o dezvoltă, este cel intitulat ,,Responsabilitate și grijă în cazul octupleților Suleman”. Această analiză din perspectiva etică a cazului scoate în evidență cum comportamentul moral atât sub aspectul eticii sociale, care implică și respectarea legilor și normelor în vigoare, cât și al altor considerente care au o tradiție culturală și religioasă, a dus la o situație, la un rezultat care a determinat controverse.
Penultimul capitol al volumului abordează aspectele etice ale medicinei spirituale și terapiei prin rugăciune. Autoarea, după ce analizează creșterea preocupărilor medicinei occidentale în direcția supusă atenției și după ce prezintă sumar studii de caz, vorbește despre implicațiile etice ale unor asemenea abordări terapeutice.
După aceste considerații, concluzia pare a fi una explicabilă pentru un etician : terapia prin rugăciune este departe de a fi acceptată de practica medicală, fiind defavorizată de inexistența unor metode științifice de testare.
În ultimul capitol, intitulat ,,Etică, superstiție și laicizarea spațiului public”, autoarea punctează că este nevoie de o dezbatere etică în societate și își pune speranța în centrele de bioetică pentru dezvoltarea acestei deprinderi în societatea românească.
Mihaela Frunză
,,Expertiză etică și bioetică. Studii de caz.”
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, ISBN : 978-973-726-558-6