Dermatoza este denumirea generica pentru bolile de piele; dintre cele cu modificari de culoare fac parte si efelidele, purpura, cloasma gravidica si erizipelul.
Efelidele sau pistruii sunt pete e dimensiuni variabile, de forma rotunda si culoare de la galben-deschis la brun-inchis, cu un contur net ce nu se ridica deasupra nivelului pielii, localizate pe fata, mai rar pe umeri, spate, brate sau gat, in general, pe partile mai expuse la soare.
Disfunctia pigmentara se manifesta indeosebi in cursul verii, mai predispuse fiind persoanele blonde, roscate si satene, desi se pot intalni si la cele brunete care au pielea mai sensibila la razele solare si la vant.
Efelidele nu reprezinta, practic, o boala sau simptomul vreunei boli, in afara criteriului estetic, acestea influentand prea putin starea de sanatate a organismului. De altfel, deseori ele dispar la batranete sau se estompeaza pana a nu mai atrage atentia.
Persoanele sensibile vor cauta, pe cat posibil, sa evite expunerea la lumina directa a soarelui sau sa se protejeze prin folosirea unor produse care inglobeaza factori de protectie solara (creme, lotiuni, emulsii, pudre antisolare).
Purpura este o predispozitie spre aparitia pe piele sau mucoase a unor mici pete hemoragice, ca urmare a existentei unuia sau mai multora dintre urmatorii factori patogeni incriminati: infectii virale sau microbiene, intoxicatii si boli toxiinfectioase, alergii, avitaminoze, defecte vasculare congenitale, deficiente in mecanismele de coagulare a sangelui, afectiuni cronice ale ficatului sau ale rinichilor, neoplasm.
In functie de cauzele declansatoare, purpurele se clasifica in: dermatologice, vasculare, trombopenice, secundare (asociate), ereditare (congenitale). In general, apar la varsta copilariei sau adolescentei, mai ales la persoanele de sex feminin, unele prelungindu-se insa chiar si la maturitate.
Manifestarile cutanate, diverse ca forme si marimi, au localizari dintre cele mai diferite – gambe, coapse, partea interioara a abdomenului – si nu dispar la presiune. Ele pot fi insotite de manifestari alternative majore, de tipul febrei, hiperesteziei (hipersensibilitate la toate simturile), prostatiei, starilor de agitatie si anxietate.
Cloasma gravidica (uterina) consta in aparitia unor pete divers colorate (brune, galbene, cenusii), neregulate, dar net delimitate, pe frunte, pometii obrajilor, pleoape sau barbie. Este un semn de graviditate de care putine femei reusesc sa scape. Nu lasa urme durabile, dar femeile le simt ca un atentat la dorinta lor continua de frumusete.
Pete asemanatoare pot aparea si in cazul expunerii prelungite la soare, ca urmare a unor modificari hormonale induse de folosirea indelungata a unor anumite tipuri de anticonceptionale sau ca expresie a interactiunii dintre unele produse cosmetice si radiatiile solare. In fine, putem aminti aici si petele de senilitate, aparute odata cu inaintarea in varsta, probabil, ca urmare si a unor disfunctii hepatice.
Nu se cunoaste un tratament alopat sigur si fara efecte secundare care sa rezolve multumitor problema. O alimentatie echilibrata, cu multe legume si fructe, cu germeni de grau si alte seminte germinate, poate preintampina neajunsul.
Erizipelul (branca) este o dermatita acuta produsa de streptococul hemolitic pe fondul existentei unei angine acute sau a unei plagi cutanate incorect tratate. Se manifesta prin aparitia pe pielea fetei si a membrelor a unor pete calde, de culoare rosu viu, de forma rotunda sau ovala si cu suprafata catifelata, cu marginile usor ridicate (“buret marginal”), urmate de ingrosarea acestora. Placardul se mareste din ce in ce mai mult, ramanand cald la pipait si dureros la apasare.
Perioada de incubatie este de 6 zile, iar evolutia de 7-10 zile, timp in care starea generala este alertata de episoade febrile si dureri d cap. Debutul bolii (brusc, cu frison si febra de 40° C), recidivarea ei in forme agravante mai ales in cazul bolnavilor cu rezistenta scazuta (batrani, diabetici si alcoolici), precum si posibilele sale complicatii majore (edem cronic de gamba, elefantiazis, septicemie), determina incadrarea bolii printre cele mai grave.
Posibilitatea de transmitere la copii, la persoanele operate sau la femeile care nasc este mare, astfel incat trebuie evitat contactul bolnavului cu aceste categorii de persoane cu risc crescut de susceptibilitate la infectie. Izolarea se face la domiciliu si dureaza pana la disparitia semnelor de boala.
Igiena locala (indepartarea mecanica a microbilor de pe piele cu apa si sapun) este principala masura profilactica, mai ales in situatiile in care s-au produs leziuni cutanate. O alta masura preventiva este dezinfectarea hainelor bolnavilor. Apelarea la medic inca de la primele simptome, precum si interventia promta, calificata a acestuia pot contribui, de asemenea, la succesul demersului terapeutic ulterior. Repausul la pat si folosirea unor antibiotice cu spectru larg de actiune sunt cele mai frecvente masuri intreprinse.