Cand esti indragostit, partenerul ti se pare o fiinta cu totul deosebita. Nimeni si nimic nu iti poate provoca starea aceea euforica pe care ti-o da celalalt atunci cand esti indragostit. Aceste sentimente romantice se asociaza in creier cu o stare de excitatie deosebita, in care limitele eului par sa se dizolve. Poetii descriu de mult aceasta experienta; acum cativa ani si cercetatorii au deslusit in mare parte extazul dragostei.
Pentru a vedea exact ce inseamna sa fii indragostit, doi cercetatori londonezi, Andreas Bartels si Semir Zeki au cerut, in cadrul unui experiment (2001), subiectilor femei sa accepte o tomografie. Mai intai, le-au fost aratate pozele unor prieteni cu care femeile nu aveau o relatie sexuala si au fost rugate sa se gandeasca intens la acesti oameni. Intre timp, li se inregistra activitatea creierelor. Apoi, pozele prietenilor au fost inlocuite cu portrete ale iubitului. Subiectii trebuiau acum sa se gandeasca la parteneri, in timp ce avea loc o noua scanare acreierului. Comparate, cele doua inregistrari arata ce efecte produce in creier concentrarea asupra persoanei iubite. Bartels si Zeki au constatat o activitate cerebrala asemanatoare cu cea inregistrata sub influenta unor droguri. Euforia dragostei poate fi deci comparata foarte bine cu extazul provocat de cocanina sau heroina.
Din punct de vedere neurobiologic, aceasta situatie nu este neobisnuita, avand in vedere ca atat drogurile, cat si hormonii sexuali – oxitocina si vasopresina – actioneaza asupra acelorasi conexiuni neuronale, intrand in legatura cu mecanisme in care dopamina, hormonul dorintei, joaca un rol important. Asa si trebuie sa stea lucrurile pentru a putea sa apara o legatura emotionala intre parteneri: dopamina, dupa cum am vazut, controleaza si trezeste dorinta.
Neurologul Jaak Panksepp compara dragostera cu dependenta de stupefiante (1998): intr-un caz apare nevoia de droguri, in celalalt, nevoia de persoana iubita. Asemanarea iese la iveala mai ales in momentul servajului sau al despartirii de fiinta iubita. Consecintele sunt in ambele cazuri senzatia de singuratate, pierderea poftei de mancare, tristetea, depresia, insomnia si iritabilitatea. Cu timpul, la dependenti, efectul drogului scade, tot asa cum atractia fata de partener poate sa-si piarda din efect. Totusi, intalnim adesea oameni ai caror ochi inca mai stralucesc, chiar si dupa decenii de convietuire, la vederea partenerului (partenerei). Trebuie sa existe un mecanism care elimina senzatia de obisnuita si care impiedica pe oameni sa sufere din cauza celuilalt (celeilalte) ca dupa un drog.
Si aici pare a fi implicata oxitocina. Experimentele pe animale arata ca acest hormon poate incetini transformarea senzatiilor placute in rutina. Daca aceste rezultate se dovedesc corecte inseamna ca formula magica pentru o perioada indelungata de dragoste nestirbita este sexul. In timpul orgasmului, se elibereaza oxitocina si in creierul barbatilor, si in creierul femeilor; e foarte probabil ca tot ea sa aiba efectul unui elixir al tineretii asupra relatiei de cuplu, mentinand pasiunea la temperatura de fierbere.