Denutritia sau slabirea (sin. insuficienta alimentara, malnutritia caloricoprotidica sau distrofia alimentara) este starea fiziologica in care se produce scaderea greutatii corpului cu peste 15 % fata de greutatea sa normala, ca urmare a unui dezechilibru intre aport si cheltuielile calorice si proteice.
Slabirea poate fi constitutionala, cu pastrarea intacta a capacitatii de munca fizica si intelectuala si a petitului sau scaderea acestora, in primul caz nefiind patologica.
Cauzele sunt de ordin economic, social, cultural si medical, deseori boala fiind consecinta conjugarii acestora. In zilele noastre, denutritia primara (determinate de lipsa alimentelor in conditii de foamete, razboaie, calamitati etc.) este relativ rara, datorita posibilitatilor de intrajutorare facilitate de dezvoltarea transporturilor.
Denutritia secundara este circumstantiala si are drept cauze mai importante:
reducerea ingestiei de alimente determinata de o serie de factori: anorexia, afectiuni ale gurii si dintilor, febra prelungita, boli tiroidiene, ingustarea partilor superioare ale tubului digestiv (prin interventie chirurgicala), consum exagerat de droguri, tutun si alcool, stresul;
marirea pierderilor de materie proprie organismului (prin supuratii cronice, diarei, arsuri intinse, afectiuni renale, hipersecretie sudoripara etc.);
consumul sporit de energie in perioadele de crestere, drept consecinta a activitatilor fizice epuizante, hipertiroidism s.a;
scaderea capacitatii digestive si a eficientei digestiei, din cauza reducerii secretiilor gastrice si intestinale si a motricitatii tubului digestive sau a eliminarii unei parti nedigerate din materiile consummate prin voma, diaree etc.;
valorificarea deficitara a alimentelor (boli hepatice, diabet).
O categorie aparte este reprezentata de denutritia iatrogena, aparuta ca urmare a administrarii incorecte a medicamentelor, efectuarii de interventii chirurgicale sau a unor prescriptii dietetice prea severe, care antreneaza carente in substante nutritive indispensabile.
Boala poate imbraca forma:
acuta (in cazul postului complet prelungit, cu diminuarea functiilor vitale);
subacuta, in care sunt prezente tulburari digestive (foame dureroasa, colici abdominale, arsuri esofagiene, colopatii), circulatorii (hipertensiune arteriala, palpitatii, brdicardie), osteoarticulare (dureri difuze, osteoporoza), genitale (amenoree, scaderea potentei), anemie carentiala si avitaminoze B2 si PP, tulburari de sensibilitate la nivelul extremitatilor (senzatii de frig, de clad, intepaturi, arsuri), deficit imunitar etc.;
cronica – rara si asociata, de regula, alcoolismului cronic.
Simptomele caracteristice sunt pierderea de tesut adipos si astenia, manifestata prin obosirea usoara si permanenta la cel mai mic efort. Alte semne: parul rar, friabil; limba purpurie, depapilata; pielea uscata, ridata.
Neglijata sau netratata corespunzator, boala duce la scaderea rezistentei organismului fata de agentii agresivi exteriori si, implicit, la instalarea unor boli infectioase grave, ca de exemplu, tuberculoza. Nu este de neglijat si efectul la distanta, prin compromiterea starii de sanatate a descendentilor.
