Stati jos si pregatiti-va de un text mai dens. E vineri seara si e momentul sa depanam niste amintiri. Apoi, sa tragem niste concluzii in jurul unei beri proletare.
U Cluj – clubul de fotbal – a fost pentru Emil Boc o eterna vaca de muls electorala, atunci cand i-a convenit, mai ales inainte de orice scrutin electoral important, si un mare cartof si foarte fierbinte, atunci cand nu i-a convenit.
Intr-un moment de stransoare enorma pentru U, adica in 2008, cu alegerile pentru un nou mandat, care il ardeau la degete, Emil Boc trimite emisari peste emisari in Cluj-Napoca, precum Imparatul Portocaliu din basme, doar-doar s-or gasi petitori pentru „cenusareasa” U. Nimeni dintre boierii din Cluj-Napoca nu era insa dispus sa se „insoare” cu U.
„Sagetile” Imparatului Portocaliu bateau din usa in usa la bogatii Clujului, dar toti stateau ascunsi in case. Nimeni nu deschise in afara de naivul Vasile Onaca, patronul Oncos, pe care il agata tot Radu Constantea, actualul consilier local PNL, care ii face lui Onaca capul calendar si il convinge sa investeasca bani in U. Multi bani il convinge sa investeasca.
Cunosc momentul foarte bine. Aveam canalul meu de comunicare cu Vasile Onaca, un om despre care multi vorbeau multe, dar pe care putini il cunosc cu adevarat. Vasile ma respecta si atunci, si ma respecta si acum (si eu pe el), si stiu ca nu se va supara sa dezvalui contextul acelui moment. I-am spus, atunci cand m-a intrebat, ca e o prostie sa arunce 600 000 de euro in „nunta” cu U Cluj, si i-am spus ca vad doua motive periculoase: faptul ca e prea din scurt si ca el, Vasile Onaca, va fi folosit doar pentru ca Boc sa dea bine in alegeri; al doilea motiv, ca nu va avea control total la club si oamenii il vor fraieri.
Ca nota particulara, l-am avertizat in plus fata de aceste doua motive ca suma e prea mare, ca vine criza, si ca s-ar putea sa ii distruga compania.
Dar Radu a fost mai convingator. In fond, era unchiul sau, eu eram un strain.
Fac o mica paranteza, despre Radu Constantea: nu i-am contestat niciodata buna credinta fata de U, iubirea fata de U. Spun doar ca vorbeste mai mult decat face. Ca nu finalizeaza. In 10 ani, omul asta s-a straduit sa faca rost de solutii.
Dar parca e un facut: nimic nu i-a iesit. O data poti avea ghinion, a doua oara poti avea ghinion, a treia oara nu se aliniaza astrele, dar… frate, de 10 ani, te tot invarti prin Clujul asta mare si ne tot povestesti despre „Munshan” si „Fauefbe Shtiutgart”, si nu faci nimic in acest sens.
Singurul lucru notabil si relevant care i se poate in intregime atribui lui Radu Constantea este trecerea marcii in proprietatea Primariei, lucru deosebit de valoros pentru viitorul Simbolului… daca Simbolul va mai avea vreun viitor cu acesti politicieni,
Ca si acum, cand Radu vorbeste despre investitori si nevoia de „Proiect”, si atunci, in 2008, Radu a avut investitorul, pe Vasile Onaca, si a avut delegatie ferma de la el sa se ocupe de club. Si atunci Radu a avut un „proiect” si… nimic.
Fiindca asta e ceea ce Radu nu vrea sa inteleaga. UN investitor sau DOI investitori, mai ales locali, nu vor avea niciodata capacitatea de a pune jos doua milioane de euro pentru a duce sandramaua mai departe. Intr-o zi, unul „crapa” financiar si se duce dracului tot.
Solutia este sa aduci 100 de companii care sa dea o suma mica lunar, sa faci un plan transparent de cheltuire a banilor, sa iei un auditor financiar de renume, sa faci un plan pe etape.
E plin podul istoriei din ultimii 12 ani la U despre „proiecte”, „sondaje pentru implementarea unei actiuni de strangere de socios”, „proiect de comunitate”, „nevoia de o baza solida”, „sponsori care sa cumpere loje si sa isi duca angajatii”, „jucatori crescuti la noi” si alte dume.
UNUL din povestitorii pe care ii stiti cu totii nu a venit cu un contract de sponsorizare mai gros la club, unul nu a venit cu o solutie de creare a unor venituri. Toti sunt experti la cheltuit si la povestit.
Ca dovada, dupa marele moment ce a durat doar o ora, in care, la 2 iulie 2008, Vasile Onaca semna emotionat contractul de cumparare a actiunilor – pachet MAJORITAR – atentie! – adica a celor 55 la suta, politrucul Boc s-a laudat imediat in presa ca a gasit „solutie” pentru U si ca totul va fi minunat de acum. Fraierul a platit, traiasca regele Boc!
Nesimtitul de Boc! Si-a batut joc de inima buna a lui Vasile Onaca! L-a facut ca la Vadu’ Surpat! Sa stie fanii lui „U” de la mine: Vasile Onaca a investit cu inima acolo o tona de bani si, din cauza banilor bagati fara ratiune la U, in principal de aia, i-a intrat ONCOS-ul in insolventa!
In cantecele lor de peluza, sa il pomeneasca si pe Vasile Onaca intr-o zi, fiindca el a facut-o cu buna credinta a unui taran venit la oras si care a vrut sa ajute Simbolul, nu sa se imbogateasca de pe el.
„Aparatul” de smenari din jurul lui U, ala care a nenorocit mereu Simbolul, l-a luat pe Onaca, l-a bagat in ou si in pesmet, l-a fript bine si l-a mancat ca pe un copan de pui la o masa de seara.
Onaca nu a putut tine ritmul cu pretentiile si „tepele” bagate pe gat de ciorchineii ce roiau in jurul lui „U”.
Radu si-a dovedit si atunci talentul de mare manager si reprezentant, ce sa spun!, adica nici vorba, fiindca trebuia sa isi convinga unchiul sa aplice principii de afaceri in club, nu lectia „fotbalul e mai complicat, nu intelegi tu, tu doar decarteaza banii!”.
In cele din urma, Vasile a capotat financiar. Nici nu avea cum altfel. ONCOS era o companie destul de solida, dar nici pana Vasile nu putea pompa bani in ritmul ala. Cum s-a lucrat in intern, adica in interiorul clubului, in acele luni, reprezinta o „monstra” de incompetenta si diletantism de manual.
Prin decembrie 2008, Boc era deja disperat. Crezuse ca rezolvase cu fraierul de Onaca definitiv si poate pleca spre Bucuresti ca premier. Cand colo, U Cluj era din nou la UPU.
Emil Boc era deja premier la Bucuresti, dar nu de multa vreme, cand a aparut solutia Walter. Episodul „Walter” chiar nu mai vreau sa il reamintesc, il stiti cu totii, eu vreau sa spun doar atat: cu bune si rele, Florian Walter a fost singurul om care a fost dispus sa plateasca aproape 3 milioane de euro ca sa stearga datoriile (facute de altii) de la club.
Cine ce i-a promis bietului om nu stiu. Dar si Walter a fost cu siguranta aburit de oamenii lui Boc, mai precis de Dan Lazar, care se dadea mare emisar al premierului in fata lui Walter.
Ceea ce vreau insa sa le reamintesc fanilor U, este ca Walter are in mana sceptrul lui U de aproape 7 ani. E o domnie indelungata, totusi. Si ca in cei 7 ani, NIMENI nu l-a ajutat pe Walter in vreun fel sa tina echipa.
Niciun clujean, daramite Emil Boc care, revenit la Cluj dupa mandatul dezastruos de premier, n-a facut nimic concret pentru U.
Parca suntem intr-un deja-vu, cu aceleasi personaje: Emil Boc si Radu Constantea. Aceeasi problema: U. Acelasi context: alegerile si necesitatea de a scapa de acest cartof fierbinte care e clubul.
Dintr-o data, Emil Boc apare, cand U se ineaca in oceanul falimentului, si ne turuie preocupat ca exista o „solutie transpartinica”. Ca in filmele cu prosti, date in reluare pe Acasa TV, apare frumosul actor de drama Radu Constantea si ne vorbeste in acelasi limbaj de lemn ca seful sau politic, Bocul: „va trebui să vedem apoi ce putem să facem pentru a-l salva şi a-i asigura un viitor”, plus cliseele de rigoare – „varianta viabila”, „salvarea acestui brand puternic”, „pachet financiar convenabil”.
Mergeti, ma, acasa, ma, mincinosilor! Nu va e rusine?
PS: Pe mine nu m-ati vazut niciodata batandu-ma cu Simbolul de piept.
DAR m-ati vazut aducand 37 de sponsori. Aducand un sfert de milion de euro la clubul de baschet feminin al U, facand un plan coerent de management, creand contextul aducerii lui Dragan Petricevic, reparand definitv imaginea proasta a lui U in baschetul feminin, platind salariile jucatoarelor.
Pe mine nu m-ati vazut la coctailuri cu fularul U la gat.
Am spus-o aseara unui mare fan al lui U. Eu nu sunt papagal.
Trebuie sa merit sa pun fularul lui U la gat. Si singurul moment in care voi merita sa pun acel fular la gat va fi atunci cand eu si stafful si echipa fetelor Universitatii vom aduce un TROFEU. Si o sa il aducem.
Dar nimeni nu ma poate impiedica sa vorbesc si sa spun lucrurilor pe nume. Spre deosebire de Boc si Constantea, eu am facut cate ceva pentru un capitol important al lui U, un capitol aflat din faliment: am adus bani si am creat un sistem de management. U nu are nevoie de povesti, ci de bani.
Mai e un detaliu care ma doare. Vad ca fanii Universitatii nu il observa. Pentru U, Boc zice ca nu poate crea niciun cadru legal de a finanta echipa. Altii pot, el nu poate. Dar cand e vorba de UNTOLD, repede a gasit „cadrul legal” sa scoata UN MILION DE EURO pentru Bogdan Buta si federatia Share, ca sa aiba ce cheltui Buta si Sorin Gadola mai tarziu la batranete.
Pai, sa nu mergeti voi dracului, politrucilor?