“Astept”. Se uita stanjenit in stanga si in dreapta si sopteste: “mancare”. Te priveste fix in ochi si nu clipeste: “vin aici de cand nu am ce manca”. Sta sprijinit de peretele Bisericii Franciscane din Piata Muzeului, cu o plasa in mana. Acolo o sa ascunda portia de mancare pe care o s-o primeasca in cateva minute de la voluntarii “O masa calda”. De obicei vine joia, dar astazi e zi aniversara – se implineste un an de cand o mana de profesori si studenti de la Facultatea de Stiinte Politice, administrative si ale Comunicarii au pornit proiectul de ajutorare a oamenilor strazii.
“E buna mancarea, cum sa nu, saru’mana!”, si ochii i se lumineaza. A inceput deja impartirea portiilor, iar el a fost primul la rand.
“Ii cam penibil pentru mine sa va spun ce am facut si treburi d’astea. Ma cheama Miklos si vin aici de cand am aflat ca se da mancare. Is nascut in 60 si am fost sofer. Am 54 de ani, nu mai mai angajeaza nimeni”.
Vorbeste incet si rar, de parca fiecare destainuire ar fi o greseala. A facut multe in viata de care nu e mandru si n-ar vrea sa vorbeasca. Viata lui nu se mai poate schimba acum, cand a ajuns sa intinda mana dupa o portie de mancare; un viitor mai bun, in ochii lui, nu exista. Mainile ii tremura pe plasa, picioarele i se balangane sub greutatea corpului.
“Nu mai am picioare sa conduc, nu mai sunt in stare. Imi place sa beau, n-are rost sa va mintesc pe fata”, spune barbatul si isi pune mana la gura. “Sunteti tanara! nu intelegeti cum e sa te bucuri ca joia sigur mananci”.
Ca el sunt alti zeci de clujeni, oameni care asteapta, in fiecare joi, o masa calda. Cu totii au o poveste de spus, din pacate, trista. Sunt oameni care locuiesc pe strada, familii care abia isi pot hrani pruncii, copii ramasi orfani sau batrani care nu se mai pot intretine.
Un an de voluntariat
In urma cu un an, cativa tineri, studenti si cadre universitare ale Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii Din Cluj-Napoca au inceput sa gateasca, o data pe saptamana, pentru acesti oameni. Sunt tineri care vad in actele lor de caritate un gest uman, sincer, normal. Totul se pregateste din banii proprii si din donatiile care vin pentru sufletele care au nevoie sa creada ca au inca un ajutor spre care sa intinda mana.
Azi se implineste un an de cand gatesc pentru oameni care locuiesc pe strazi, fara niciun venit sau cu salarii mici, oameni pentru care o masa calda inseamna o zi mai buna. Nu-i intreaba nimeni cati bani castiga sau unde muncesc, daca muncesc. Nu se uita nimeni la haine sau la incaltamintea pe care o poarta, nu-i intreaba nimeni de ce intind mana sa ia caserola cu mancare calda si, mai ales, nu-i judeca nimeni. La inceput au gatit 50 de portii; azi au ajuns la 150.
150 de oameni care au nevoie de mana intinsa, chiar daca deocamdata e doar o data pe saptamana. Unii dintre ei, cu ochii in lacrimi, se inclina si multumesc din suflet, iar asta e cea mai mare recompensa, dupa cum spune George Jiglau, unul dintre initiatorii proiectului: “Sa vezi ca ai muncit pentru ceva ce conteaza, ca ai reusit sa faci un om fericit, chiar daca doar la masa de pranz. Azi, el a avut o zi mai buna datorita tie. Azi a mancat”.
Foto: Eugen Olariu