Editorial

De la Spiru H. la Simona B. Află cum o banală lansare de carte a încercat să revoluționeze educația românească, da’ n-a reușit

S-a lansat. În sfârșit. Nimic nu va mai fi la fel. Cuvântul viitorului a fost transpus într-o carte și predat omenirii. E drept, acest cuvânt s-a căznit să se nască vreme de 6 ani de zile și l-au născut vreo 8 femei. Din păcate, învățământul românesc, ancorat în cei 100 de ani de indiferență, ancorat în trecut, rămâne insensibil la o ”carte a viitorului”, după cum și-a numit Simona B. propriul produs. 

„The Teacher Within: A Mindful Journey Toward Well-Being For Teachers In The 21st Century” este titlul cărții semnate de Susan Shapiro & Simona Baciu. 

De bună seamă, vă întrebați, cine e Spiru Haret? Nu e vorba de o ”universitate” anume, ci de o personalitate. Pentru detalii, accesați wikipedia sau gugăliți nițel.

Dar cine e Simona Baciu? Foarte pe scurt spus, Simona B. este ”mama” învățământului privat din Cluj, care se numește Transylvania College, învățământ ”ridicat” pe bani publici, evident. Adică, pe un teren pentru care Miss Baciu plătește o sumă modică, un mizilic. Detalii despre afaceri private, educație privată făcută din bani publici, găsiți aici și aici.

Lansarea – mere, flori și baliverne

După cum v-ați prins deja, lansarea s-a bazat pe… mindfulness. Un concept simandicos, dar cam spălăcit, cam vag. Iar, ca să fie treaba treabă (sperăm să nu fim acuzați de sexism și misoginism, dar trebuie să spunem lucrurilor pe nume), cei mai mari specialiști în mindfulness din România, deocamdată, sunt doamnele care au reușit în viață. Aspect pentru care ne bucurăm. 

Cum spuneam, au colaborat vreo 8 femei, vreme de 6 ani, fiecare cu experiențele și frustrările proprii și au făcut o varză, pardon, o carte.

Despre carte vă vom povesti după ce vom parcurge cele 100 de zile de mindfulness, cuprinse între cele două coperți. În schimb, haideți că dăm din casă: calitatea produsului este garantată. Garantată prin semnătura doamnei Valérie Cioloș-Villemin. Un nume care a făcut din mindfulness, prăpăd.

Mai departe, ca la orice lansare de carte, au fost doar cuvinte de laudă. Păi se putea altfel?

Cam asta-i buba lansărilor de carte, momente ce reprezintă doar ocazii de a ne întrece în laude. Haideți să fim sinceri cu noi înșine și să recunoaștem că lumea rămâne neschimbată, la fel de indiferentă ori incultă. De ce n-am invita un critic de carte, bunăoară, care să discute și să dezbată, chiar dacă în contradictoriu cu autorul, subiectul tratat. De ce să nu oferim publicului câteva clipe prețioase din care să poată realmente învăța ceva? De ce să ne lăudăm noi între noi?

Ori, prețuirea de sine, gândirea pozitivă, bucuria superficială, toate acestea fac din conceptul de mindfulness ceva lipsit de adâncime. Și transformă conceptul într-un măr.

Da, spre marea noastră surprindere, am aflat de la doamna profesor Simona B. că mărul este simbolul profesorului. C’est nouveau!

Să mâncăm fiecare câte un măr roșu, Mărul Roșu – nu de orice fel – este simbolul profesorului. Un măr pe zi ține medicul departe.

Simbol al fertilității, al cunoașterii, al dorințelor mundane etc. Dar al profesorului?  În fine, revelația a fost destăinuită de Simona B. Iar cartea lansată, cu un titlu cam pretențios (legat oarecum de secolul 21) este dedicată profesorului, celui care ar vrea să predea elevilor, dar are propriile temeri, îndoieli și frustrări. 

Nimeni nu a amintit, din păcate, de profesorul care vrea să intre în sistemul de învățământ, dar este încurcat în efortul său de birocrația testelor, procedurilor și de mulțimea examenelor de supracalificare, etape ce se dovedesc inutile și anevoioase, iar învățământul abia reușește să stâlcească limba română. 

Cu toate acestea, Simona B. i-a îndemnat pe viitorii profesori, dar și pe cei prezenți, să gândească pozitiv. Să ne concentrăm la ceea ce avem, nu la ceea ce nu avem. Să ne iubim pe noi înșine, măcar un pic. 

”Transformarea vine atunci când ne-am găsit menirea în viață. Este momentul în care ne gândim la legacy-ul pe care-l lăsăm în urma noastră”, a susținut Simona B.

Păi se poate, stimată doamnă profesor, se cade să stâlcim așa limba română, în An Centenar? Ce moștenire lăsăm celor care vin după noi? Dacă vor mai veni. Dacă nu vor pleca prin țări străine cu toții. Că moștenirea încă n-a venit peste nimeni. Poate doar peste Transylvania College.

Dincolo de astea, s-a cam vorbit despre toate și nimic: despre simbolul profesorului, mărul. Despre conceptul de descălecat și cel de arat (cuvântul românesc ”arat” trebuie transferat și în limba lui Shakespeare). Pentru că, știți, noi suntem pământul nostru, pe care trebuie să-l arăm. Să scoatem ce avem mai bun, mai pozitiv, mai nu știu cum. Și dacă nu ai ce scoate?

”Unii cred că nu suntem pregătiți, dar noi suntem mai pregătiți decât credem noi”.

Aceasta a fost, probabil, maxima serii de ieri. Simona B., 2018.

Ce mai încolo și-ncoace? Suntem pregătiți. Chiar dacă suntem niște troglodiți. O asemenea încredere nătângă ne face să credem că maindfulnesul ăsta nu-i bun de nimic.

”Multă lume crede că sunt ciudată, că am cercei de două feluri. De fapt, ciudățenia suntem noi”, a mai completat autoarea. 

Până să ne lămurim cum stau lucrurile cu ciudățeniile învățământului privat, până The Teacher Within va fi tradus în cehă, protugheză și alte limbi ale pământului, până atunci vom parcurge cele 100 de zile de călătorie și vom reveni cu picioarele pe pământ pentru a vă spune cât de utilă este această apariție editorială ce se vrea a fi un soi de manual de propedeutică pentru profesorii secolului 21.

Da, înainte de a se încheia toată… lansarea, fiecare dintre cei prezenți a primit un bilețel cu câte un message, care ne-a marcat existența, la propriu…

”Reward yourself with something relaxing each day” Day 95

După atâtea idei tari, după ce ne-am scăldat mintea în lumea esențelor, am înțeles că pentru a rămâne un om integru, pentru a gândi cu propria minte, pentru a ști să-ți faci și autocritica necesară, pentru a nu te sminti, mai de folos ar fi să citești învățăturile Sf. Pahomie ori cele ale lui Marcus Aurelius, ale stoicilor greci ori Cugetările lui Blaise Pascal.

Citiți, cel puțin, o carte de literatură, o carte bună, care trebuie mestecată. Cu siguranță, vă veți alege cu mai mult. 

Dar mai presus de orice, nu uitați de sfânta autocritică: roadele ei sunt mai dulci decât cele ale mindfulness-ului, ale unei ființe autocentrate, autosatisfăcute și superficiale. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *