Luarile si pierderile in greutate, bruste sau treptate, insignifiante sau semnificative, se pot datora dereglarii ponderostatului. Aceasta dereglare se traduce prin neputinta ponderostatului de a sustine greutatea de referinta, fie prin deplasarea intr-o directie sau alta a acestei valori, fapt care determina modificarea greutatii de referinta.
Exista o multitudine de factori care pot provoca astfel de dereglari si astazi este unanim acceptata ideea ca nu unul singur ci reuniunea mai multora se afla la originea oricarei dereglari. Acesti factori pot fi grupati in cele trei faze responsabile pentru excesul de greutate: faza de predispozitie, apoi cea de declansare si, in final, cea de dezvoltare sau intretinere.
Faza de predispozitie poate cuprinde:
– Factorii genetici. Indiscutabil, antecedentele familiale si valoarea ponderostatului, stabilita genetic, isi au importanta lor. La fel, faptul ca la obezi lipsesc receptorii pentru leptina (proteina asa-zisa “contra poftei de mancare” sau anorexigen tinand de o gena care, la randul ei, este o unitate constituenta a unor cromozomi responsabili de transmiterea caracterelor ereditare) pledeaza in favoarea importantei pe care o au factorii genetici. Descoperirea recenta a existentei unei alte proteine “genetice”, UCP2, accelerator al metabolismului de baza, precum si lipsa acesteia la numeroase persoane cu surplus de greutate dovedesc inca o data ca factorii genetici joaca si ei un rol important in aparitia obezitatii sau a surplusului de greutate. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne grabim sa tragem concluzia ca, daca surplusul de greutate este ereditar, pierderea in greutate este cu siguranta sortita esecului!
– Suplimentarea infantila. Copilaria este perioada in care corpul este pregatit pentru mai tarziu din punct de vedere fiziologic. In aceasta perioada se formeaza capitalul de celule adipoase sau celule grase, mai ales in primii ani de viata. Aceste celule vor avea tendinta sa depoziteze o cantitate cat mai mare de grasime si cu cat avem mai multe, cu atat ne va fi mai greu sa slabim. Se stie foarte bine ca un copil “dolofan” risca sa devina un adult gras. Atentie sa nu cadem in extrema cealalta, infometarea inutila a copilului!
– Educatia alimentara. Tot in copilarie se formeaza si obiceiurile alimentare. Astfel, copiii deprind de la parinti obiceiuri proaste, de pilda, sa manance mult chiar daca nu le este foame, sa consume tot timpul dulciuri, mancatul ca forma de compensare, mancarea grasa, sa rontae tot timpul ceva, obiceiuri care se permanentizeaza.
– Nivelul socio-economic. Din punct de vedere etnologic, in tarile aflate in curs de dezvoltare, corpolenta reprezinta mai degraba un semn de bunastare. In schimb, studii epidemiologice au dovedit ca in tarile industrializate persoanele supraponderale fac parte, cel mai adesea, din clasa de mijloc sau din cea defavorizata si ca femeile sunt cele mai afectate!
Faza de declansare poate sa cuprinda:
– Sarcina. In timpul sarcinii, apar modificari majore ale echilibrului hormonal. Astfel, timp de noua luni, organismul viitoarei mame este inundat cu secretii hormonale, printre care progesteronul si estrogenul. Deoarece ultimul provoaca retinerea apei si pentru ca progesteronul creste pofta de mancare, scazand in acelasi timp consumul energetic, se constata adesea luari in greutate deosebit de spectaculoase in timpul sarcinii si, mai ales, dificultati in a scapa de kilogramele in plus dupa nastere!
– Depresiile si socurile psihologice. Socurile psiho-afective pot declansa brusc un proces de luare in greutate din cauza unei modificari a comportamentului alimentar, aparute in urma unei dereglari la nivelul hipotalamusului, regiune a creierului ce controleaza centru foamei si care se afla in contact direct cu numerosi alti centri motori, senzoriali si emotionali.
– Renuntarea la fumat. Anumite componente ale tutunului, in special nicotina, taie pofta de mancare si cresc consumul energetic asociat metabolismului de baza. Lasatul de fumat poate deci dezechilibra raportul dintre intrarile si iesirile calorice. Acest lucru se produce mai ales datorita unui comportament alimentar compensatoriu neconstientizat, care poate duce la destabilizarea bilantului energetic.
– Activitatea profesionala. Unii oameni isi desfasoara activitatea mai mult la restaurant, unde participa la mese de afaceri. Altii calatoresc mult si au o activitate fizica redusa. Suprasolocitarea alimentara legata de exercitarea anumitor profesii este responsabila pentru ingrasarea brutarilor, bucatarilor, carnatarilor, cofetarilor, ospatarilor, macelarilor… sau copiilor lor!
– Anumite boli si dereglari hormonale. Reducerea activitatii glandei tiroide, din cauza unor tumori, a expunerii la radiatii, a unei operatii sau a atrofierii glandulare, este responsabila de secretia deficienta de hormoni tiroidieni (T3, T4, tiroxina…). Cum rolul principal al acestora din urma este de a activa tot metabolismul, absenta lor dezechilibreaza raportul energetic si poate determina luarea in greutate.
– Frecventa si compozitia meselor. O masa peste care sarim cu regularitate este compensata fiziologic la urmatoarea masa printr-o pofta de mancare exagerata, reactie de cele mai multe ori neconstientizata. Excesele alimentare repetate si o proportionare necorespunzatoare a diferitelor molecule alimentare duc si ele la aparitia unui surplus de greutate.
– Alti factori. Luarea de contraceptive orale sau de medicamente, cum sunt cortizonul si antidepresivele, renuntarea la sport, menopauza pot provoca si ele o crestere nedorita in greutate.
Faza de dezvoltare sau de intretinere cuprinde:
– Stresul permanent. Presiunile exercitate in viata profesionala sau in cea privata – de o prea mare intensitate, exteriorizate printr-un comportament alimentar compensatoriu – pot provoca: bulimie; perturbari in orarul meselor; dereglari in alegerea alimentelor, preferandu-se in mod inconstient produsele zaharoase (care favorizeaza secretia de serotonina, un hormon cu proprietati calmante). In plus, asa-numitii hormoni “de stres” (adrenalina, noradrenalina, cortizonul) elibereaza zaharul din organism in sange, ceea ce, in exces si in mod repetat, are drept rezultat producerea si stocarea de grasimi. Cu toate acestea, unele persoane care nu prezinta predispozitii pentru ingrasare reactioneaza in mod diferit la stres, mancand mai putin si prin urmare, slabind.
– Sedentarismul. Inactivitatea intretine, pe termen lung, o stare de lene si provoaca o nevoie inexplicabila de a rontai tot timpul ceva: consumul energetic scade cu rapiditate, in timp ce aportul caloric creste. Ponderostatul se deregleaza si greutate creste vertiginos, mai ales daca suntem predispusi la ingrasare sau daca ne aflam in faza de declansare.
– Durata. Timpul sau durata scursa de la declansarea provocata de unul sau mai multi dintre factorii celei de-a doua faze reprezinta un factor de intretinere. Cu cat faza de declansare a fost mai lunga, cu atat mai dificila se va dovedi slabirea.
– Fenomenul “yoyo”. Alternanta regimurilor incepute si neincheiate sau succesiunea regimurilor prea stricte ori dezechilibrate si reluarea comportamentului alimentar initial intretin sau chiar maresc surplusul de greutate.