Editorial

De ce să am încredere în cei care aplică Justiție în România când ei nu fac nimic pentru ca munca lor să nu fie viciată de către niște indivizi puși doar pe căpătuială

Sigur că nu vă mai amintiți, de aceea vă voi reaminti eu cine a făcut parte din completul de judecată al Tribunalului București care a judecat acum 5 ani recursul la eliberarea deținutului Adrian Năstase (18 martie a picat într-o zi de luni), condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calității”. Completul de judecată a fost format din judecătoarele Ioana Cleopatra Șipoteanu, Carmen Constanța Balaci și Florentina Vasilăteanu, ultimele doua înlocuindu-le pe Antonela Costache și Viorica Dinu, arestate cu fix 3 (trei) zile mai înainte (vineri dimineața, cum s-ar zice la țanc) sub acuzația că ar fi primit mită de la fratele omului de afaceri Dinel (Staicu), Nuțu. Nici o surpriză, numele judecătoarei Ioanei Șipoteanu apărea în referatul de arestare al celor două judecătoare. Iar ca încrederea în actul de justiție practicat în sistemul ticăloșit să atingă cote fantastice de încredere, soțul judecătoarei Florentina Vasilăteanu, Cătălin Vasilăteanu, avocat în cadrul Baroului București, era condamnat la închisoare cu executare pentru trafic de influență. Oare pe lângă cine executa băietul trafic de influență?

Nu e așa că s-au întâmplat coincidențe întâmplătoare și extrem de  drăguțe?

Și acum să ne reamintim și despre deficiențele softului ECRIS (oare cine l-o fi scris?) – cel prin care „se trage la sorți” cine pe cine judecă. Acesta poate fi fentat de cei care-l manipulează  deoarece introducerea datelor dosarelor se face după ce softul dă completul de judecată. Dacă softul alege un complet de judecată format din judecători cu care nu s-a “vorbit” “să înțeleagă ce să se-nțeleagă”, atunci se introduc datele altui dosar. Și procedura se repetă, ca la „6 din 49”, până când se ajunge la completul „câștigător” de judecatori – moment din care se revine la faza 1 și se introduc datele dosarului în care sunt inculpații care trebuie să scape (sau nu) de lungul braț al Legii. Despre această “scăpare” a softului se știa și atunci, cu atât mai mult se știe de atunci și nu s-a luat nici o măsură de remediere. Devine tot mai evidentă complicitatea dintre procurori și judecători, de jos până sus în CSM.

RECAPITULARE: cu un soft pe care s-au dat milioane de euro la concepere, se poate face dedicat direcționarea dosarelor către completele de judecată „unse”. Nu mă întreb ce comision a luat “producătorul” softului pentru a avea scăparea aceasta “nesemnificativă” în soft, ci de ce ar trebui să am eu încredere în cei care aplică Justiție în România când ei nu fac nimic pentru ca munca lor să nu fie viciată de către niște indivizi puși doar pe căpătuială?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *