E un lucru indraznet sa folosesc in acest titlu adverbul “vreodata”, dar imi asum aceasta impertinenta, din postura unuia care a produs si incheiat cu succes cel mai mare concert din afara Bucurestiului, cu bilete platite (Iron Maiden este un monstru sacru fata de restul numelor si, detaliu important, nu traieste din amintiri; audienta platita o pot demonstra oricand prin arhiva cu situatia biletelor vandute si cu incasarile).
Sunt foarte putine situatiile in care, chiar prin absurd, un concert de asemenea anvergura ar putea avea vreodata loc:
– sa iesim in curand din criza, ceea ce, in urmatorii cinci ani nu va fi cazul
– sa-si revina piata de publicitate si sponsorship, total improbabil
– sa descoperim la Cluj un miliardar arab, pasionat de metal, care sa ii faca un hatar iubitei tatuate – dar asta e scenariu de film
– Primaria si CJ sa-si dea mana si sa scoata din buget, in mod egal, suma finala – nu exista viziune.
In afara de situatiile astea absrude, e imposibil sa vedeti Metallica in urmatorii 5 ani la Cluj.
Am trudit patru luni de zile pentru productia lui Iron Maiden si mi-am jurat, la final, ca n-o sa mai repet niciodata “incidentul”. Am ramas cu o amintire frumoasa, cu basici pline de sange in talpa si am facut un profit de abia cateva zeci de mii de euro, in conditiile in care, datorita neseriozitatii unor sponsori, era sa raman cu o gaura financiara imensa. N-as mai repeta riscul de atunci pentru nimic in lume. Nu o sa inteleg niciodata din ce dracu traiesc marii organizatori de concerte din Romania, cand e crzia profunda si cand esti supus mereu unei palete largi de riscuri (neseriozitatea, vremea, mofturile artistilor, contextul prost ales).
Clujul nu e pregatit pentru Metallica, nici pentru Robbie Williams, mi-am dat seama si atunci cand am organizat Iron Maiden, caci 70% din audienta a fost din afara orasului (tot pe date verificabile vorbesc).
Clujul nu e pregatit pentru Metallica sau Robbie Williams, mi-au demonstrat si cei patru ani care au trecut de la Iron Maiden, cand oameni seriosi din orasul asta au organizat concerte cu nume foarte faine, care s-au bucurat de un succes moderat.
Este un soi de ipocrizie pe care clujenii nu vor sa si-o recunoasca, ipocrizia de a vorbi la carciumi despre cat de fain ar fi sa vina Lady Gaga sau Robbie Williams la Cluj si cum, in realitate, daca chiar ar veni, cei mai multi dintre ei nu ar vrea sa cheltuie mai mult de 100 de lei pe bilet. Ba, daca s-ar putea, sa fie si gratis – asta i-ar multumi. Sa vina Robbie sa cante Come Undone si tu sa te ridici de la masa sa iti mai iei o bere sau o ceafa la gratar, iata perfectiunea!
In aceeasi logica a ipocriziei (sic!), atunci cand au la dispozitie nume frumoase de genul Billy Idol, Scorpions sau Deep Purple, aceiasi clujeni stramba din nas ba la pret, ba la vreme. Si, tot inexplicabil, nu pregeta sa dea 85 de euro pe un spectacol cu Robbie Williams la Budapesta sau Viena, facand sute de kilometri pana acolo!
Am vorbit de foarte multe ori cu Florin Danciu, Decebal Cotoc, mai rar cu Mircea Buteanu, dar nici ei, cei care si-au asumat imense riscuri, nu pot sa va dea un raspuns la aceasta ghicitoare comerciala. Asa ca mi-am propus, in acest text, avand in vedere experienta de la Iron Maiden, unde m-am ocupat de la antamarea artistului pana la plata facturilor pentru scena, securitate, catering, transport, productie, marketing etc, sa fac cu dumneavoastra un business plan “pe genunchi”, ca sa va arat de ce Metallica la Cluj reprezinta un faliment curat pentru orice organizator.
O sa va dau o cifra finala, si nu una “pe bucati”, despre costul unei asemenea productii, fiindca as incalca altfel o lege nescrisa din lumea organizatorilor de mari concerte, care spune ca genul asta de date trebuie sa ramana confidentiale. Dar, va rog sa ma credeti, sub cuvant de onoare, ca cifra pe care o sa o prezint reflecta realitatea din acest moment a unui eventual plan de afaceri ce ar viza, sa luam drept exemplu, trupa Metallica.
Un artist de acest calibru, in acest moment, ar trebui contractat inca de pe acum pentru anul viitor. Cum Metallica nu este in acest moment in tur, este putin probabil ca impresarul trupei sa poata fi convins sa vina, de exemplu, in septembrie 2014. Iar daca ar reusi cineva sa-l convinga, suma pentru un astfel de concert “special” ar creste cu 50 %. Chiar si asa, contractata din timp, prestatia trupei Metallica impreuna cu productia spectacolului duc suma spectacolului pentru o asemenea “joaca” la 2,5 milioane de euro. Aici includ banii pe care ii vrea trupa, comisionul impresarului, cheltuielile de marketing, cheltuielile de productie prilejuite de inchirirea scenei, a gardurilor de securitate, a toaletelor, a firmei de paza, a oamenilor de productie care sa implementeze toate astea, a staff-ului de productie care sa supervizeze productia asta, a firmei de catering, a comisioanelor pentru ticketing.
Doua milioane si jumatate de euro e o suma maricica. Metallica ramane o trupa de top, care genereaza vanzari de bilete, dar care nu beneficiaza, in acest moment, de un album “spargator” si nici nu este intr-un varf de expunere sau de faima precum, de exemplu, Robbie Williams, care face, in acest moment, un tur cu multe sold-out-uri.
Mai rau, Metallica e o trupa care a mai fost in Romania, asa ca nu putem discuta despre o “dezvirginare” artistica.
Cea mai mare piedica pentru un organizator nebun care ar vrea sa isi asume un asemenea proiect ar fi ca cel putin jumatate din suma asta trebuie platita in momentul semnarii contractului cu trupa, caci numai cash-ul statueaza inchegarea cu adevarat a relatiei comerciale la acest nivel. E o lume dura, in care doar banii platiti in avans sunt certitudinea ca tu, organizator, poti sa faci marele anunt: Metallica vine la Cluj.
Sa platesti un million, un million jumatate de euro in avans, cand tu nu ai incasat inca banii pe vreun bilet si nu ai reusit sa demarezi nicio discutie cu un posibil sponsor, reprezinta starea de, cum ne place sa spunem la bere, “a avea oua”. Suntem in plina criza si, in acest moment, nu exista niciun om bogat in Ardeal pe care eu sa-l cunosc si care sa aiba banii sau sa vrea sa produca un asemenea eveniment.
Cum asta e un plan de afaceri virtual, imi permit sa spun, asa, de dragul povestii, ca tu, organizator, ai semnat cu trupa si poti sa iti permiti sa faci anuntul, in conformitate cu pretentiile de comunicare ale artistului. Daca ti-ai asumat un asemenea contract fara sa te gandesti, in prealabil, la niste posibili sponsori si un posibil loc unde sa se tina evenimentul, te-ai cam ars, caci se vor gasi foarte multi care sa incerce sa te impiedice sa-ti pui in aplicare planul. Sa spunem insa ca ai si zona de desfasurare deja contractata, este momentul in care va trebui sa demarezi discutii cu posibilii sponsori “traditionali”, care se implica in asemenea productii.
Dupa sase ani de criza si taieri de bugete continue, vei vedea tu, posibil organizator de concert Metallica, un lucru cert: ca nu mai gasesti nicio companie dispusa sa se implice cu bugetul larg deschis intr-un asemenea demers. Cu totii vor amana sa-ti dea un raspuns pana in ultimul moment, cand, daca ai noroc si trupa convine respectivului brand, o sa primesti un sfert din suma pe care ai propus-o, la care se vor adauga conditii impovaratoare de afisaj, pentru expunerea sponsorului. Restul e minciuna. In afara de “berari”, care privesc cu pragmatism asemenea oportunitati si le vaneaza in consecinta, mai toate bugetele actorilor din telecom, finante, petrol, retail sunt puse pe hold si, daca se dezgheata, asta se intampla numai pentru campanii clare de publicitate pe TV sau online.
Pentru ca am patit-o si eu, dau un sfat posibililor organizatori: tratati-i cu respect pe sponsori, ofertati-i, dar nu va faceti business planul bazandu-va pe ei. Daca aveti asteptari inalte, veti pica de la mai mare inaltime si o sa va doara mai rau.
Unui organizator curajos ii ramane sa se bazeze strictamente pe buzunarul propriu pentru a da avansul de minim un million si jumatate, si pe un program foarte elaborat si eficient de vanzare a biletelor – singura resursa teoretica de a atinge un break even pentru un asemenea concert ori de a spera la un minim profit. Si aici intervine concluzia amarnica si demonstrabila matematic a acestui text: daca va bazati doar pe vanzarea biletelor, veti avea un concert falimentar cu Metallica, un concert ce va va pricinui dureri de cap ce nu trec cu zece pastile de algocalmin.
La 2,5 milioane de euro – costuri de productie pentru un show Metallica la Cluj, pentru a umple un stadion de genul Cluj Arena si sperand la profit, trebuie sa atrageti o audienta de minimum 55.000 de oameni de la care sa luati cel putin 200 de lei, pretul mediu al unui bilet. Chiar si asa, ati fi tanda pe manda, caci, pentru a face un pic de profit de macar 10% din banii investiti, ar trebui sa cresteti biletul de la 45 la la 50 de euro, adica la 225 de lei in echivalent.
E un pret dificil de atins, oricum ati face calculele, chiar si daca ati scadea din aceasta medie pretul biletului pentru cei care stau pe gazon si l-ati lasa mai mare pentru cei care stau pe scaune. Este o audienta foarte greu de atins, daca tinem cont de faptul ca un spectacol de genul Forta Zu, beneficiind de un marketing foarte bun si de un line-un up cu artisti foarte cunoscuti si pentru toate gusturile, nu a reusit sa depaseasca cota de 45.000 de oameni, care, mare diferenta, au intrat extrem de gratis acolo.
Sa aduci Metallica la Cluj in acest moment e sinucidere comerciala curata. Sa aduci la Cluj orice artist ce costa (prestatie plus productie) mai mult de 1,5 milioane e un risc enorm.
Rockerii, nucleul dur al targetului pe care trebuie sa ti-l propui, ar stramba rau din nas daca ar trebui sa dea 220 de lei ca sa-si vada trupa. As putea sa intru in detalii mult mai rafinate, pe baza experientei mele de la Maiden, pentru a va demostra ca o trupa precum Metallica nu ar aduce succes de casa in acest oras.
Eternul deziderat al ardelenilor metalisti de a avea aceasta trupa la Cluj l-am mai auzit rostit cand cu premiera prilejuita de primul concert al lui Rammstein la Bucuresti. Daca as fi avut o putere magica sa-i sondez pe toti fanii Rammstein din intreaga Romanie, 110% dintre ei ar fi participat la un posibil concert. Cand colo, Rammstein nu a atins 20.000 de platitori, desi a avut un spectacol senzational.
Trebuie sa ne obisnuim cu faptul ca, in acest moment, asta e nivelul Clujului. Eu cred ca nu sunt de condamnat cei 45.000 de oameni care au participat moca pe Cluj Arena la Forta ZU, ci trebuie sa urechem autoritatile locale din intreaga Romanie, care insista sa distruga orice initiativa privata a organizatorilor de concerte, prin bugetarea acestor sindrofii muzicale gratuite care distrug orice fel de competitie. Calitatea numelor artistilor ce ar putea veni in Romania nu are cum sa creasca, cand poporul considera ca i se cuvine un artist de talia lui Scorpions in mod gratuit.
Sunt putini artistii romani care constientizeaza ca trebuie sa lupte impotriva gratuitatilor. E greu sa refuzi 10.000 de euro pentru un spectacol la Zilele Orasului Iernut, cand toti colegii tai de breasla accepta. Un artist care a inteles cat de cat asta este Horia Brenciu, care stie ca, daca mai insista pe concerte gratuite, propriile sale turnee vor avea o audienta de cateva sute de oameni si ca, pe termen lung, isi va distruge atat reputatia, cat si incasarile.
Asta e adevarul, clujenii au abia 7 ani de convietuire cu mall-urile, inca nu apreciaza la maxima valoare festivaluri precum TIFF-ul, inca se strang ciopor de 1 Decembrie la artificii si se rujeaza in haita la un eveniment sponsorizat de o firma de cosmetice.
Inca nu s-au schimbat prea multe in anii ce au trecut. Ramane inca valabila celebra mea fraza din 2010:
Clujul va fi inca multa vreme de-acum inainte doar un oras mare aflat intre doua OMV-uri.