Să ne amintim cum procurorul de caz din instituţia condusă de către doamna de fier a Justiţiei române, Laura Codruţa Kovesi, își bătea joc de Ana Maria Pătru fosta șefă a Autorității Elecorale Permanente. Aia, arestată și plânsă în fața magistratului cu atitudine de Dumnezeu care o punea să semneze, după dictare, că renunță la toți martorii în favoarea ei sub amenințarea ținerii la arest 5, 6 luni, cât vrea mușchii ei de magistrat. Și apoi i-a impus să aibă ca avocat pe unul plătit chiar de către denunțător! Care erau “probele administrate în apărare” în acest caz? Că aşa am auzit-o plângându-se, ieri, în faţa presei pe Kovesi: că “nu i s-au prezentat şi probele în apărare aşa cum cere legea”.
Vorbim despre abuz şi nedreptate numai când ni se aplică nouă Legea, în rest e Justiţie, doar Justiţie – cam ca în afaceri?
Aşa ne-am lăsat amăgiţi, că acesta este scopul procurorilor şi judecătorilor: să aplice Legea, curat, fără partipriuri, fără simpatii şi antipatii. Asta până când, după 10 ani de “la ţepe, în Piaţa Victoriei”, ne-am luat ţeapa să-l auzim pe Traian Băsescu vorbind în apărarea Elenei Udrea cu vocea şi argumentele lui Adrian Năstase…
Este interesant cum, cu sabia Justiţiei deasupra capului, vinovaţi, nevinovaţi, de-a valma, au declaraţii similare. Fac o paranteză cu privire la “vinovat”, “nevinovat” – sunt cuvintele care etichetează personajele în funcţie de simpatiile şi antipatiile publicului – de partea cealaltă a televizorului şi a tastaturii cu toţii suntem judecători cu ani grei de exeperienţă, nu-i aşa? Şi revin la declaraţii: „Este, evident, un dosar instrumentat politic”. „Este inadmisibil cum sunt administrate problele în acest caz, încălcându-se orice principii de drept”. Chiar aşa?
Când este să se aplice legea, din lamentaţii aflăm că, de fapt, asistăm la un moft al unor politicieni care caută să se răzbune. Păi, dacă toată lumea acceptă, dar numai atunci când intră în coliziune cu ea, că Justiţia este folosită cu scop de răzbunare, înseamnă că aşa este. Iar în România nimeni nu vrea să se aplice Legea şi nimeni nu are nevoie de o Justiţie care să funcţioneze altfel decât pe post de măciucă.
Să nu ne amăgim, există o lege specială pentru “aleşi” (chiar şi când sunt numiţi în funcţii) și o altă lege pentru prostimea care suferă din cauza lor. În România, la nivel înalt, se practică golăneala și șantajul pe față. Nu ar trebui să ne mire, în fond suntem reprezentați la cel mai înalt nivel de “golănaşi” şi “mardeiaşi”.
Deci, ce este Justiţia în România: măciucă sau balanţă? S-a făcut reformă în sistem în anii care au trecut de la aderarea la Uniunea Europeană, sau fiecare şi-a urmărit interesul şi şi-a făcut mendrele prin intermediul magistraţilor (inclusiv aceştia, servindu-se între ei), uitând că roata se întoarce şi că un sistem prost croit, ajunge de te croieşte şi pe tine?
Că altfel nu-mi explic de ce cei care altă dată dădeau lecţii despre verticalitate şi comportament în faţa Justiţiei, care ne spuneau să avem încredere, să facem un pas în spate, să ne ducem să ne judecăm şi să ne demonstrăm nevinovăţia, îşi aduc, brusc, aminte că “nu li s-au prezentat şi probele în apărare aşa cum cere legea”.