Au trecut 25 de ani de libertate pentru „orașul comoară”. 25 de ani în care Clujul nostru a evoluat mult, dar insuficient.
Da, stam mai bine dacă ne comparăm cu orașe mai mici, atunci putem spune ca Clujul e foarte dezvoltat. Dar termenul de comparație ar trebui să fie cu orașele din occidentul la care ne place să ne raportăm de fiecare dată când ne lăudăm cu ceva. Iar Clujul nu prea are motive de laudă.
Nu avem piste pentru biciclisti, nu avem parcari, nu avem o gradina zoologica, nu avem parcuri destule, nu avem crese si gradinite suficiente, nu avem drumuri bine facute, nu avem Filarmonica, nu avem spitale dotate, nu ordine si disciplina in cartiere, nu avem regulamente clare pentru animale, pentru taximetristi, pentru atragerea de investitori, nu avem nici macar destule cosuri de gunoi.
Si, mai rau, nu mai avem niciun vis comun.
Clujenii au devenit indolenti, de multe ori nepoliticosi. In Cluj, se claxoneaza la stop mai ceva ca in Bucuresti. In Cluj, se vandalizeaza statui. In Cluj, interlopii se bat ziua in amiaza mare in zone aglomerate. Ne-au cotropit cersetorii, nu mai poti bea un suc in centru din cauza lor. In Cluj, oamenii arunca gunoaiele din renovarile apartamentelor pe unde au chef.
Cum am ajuns aici, dragii mei? Asta e Clujul?
NU, nu asta e Clujul.
Am spus mereu ca trebuie sa privim realitatile din Cluj cu ochii larg deschisi. Am fost considerat cateodata prea dur in afirmatii. Dar mie nu imi place sa ma mint. Clujul nu mai este de multa vreme un oras de 5 stele. Si nici un oras-comoara. In cartiere, izul de comunism si de ponosit razbate printre blocuri. In mintile unor clujeni, inca mai exista pareri sovine, in casele din Cluj inca mai au unii impresia ca sunt mai buni ca si „bozgorii” sau mai „clujeni” ca si „viniturile”.
Clujul a crescut si datorita romanilor si ungurilor, si pe umerii clujenilor neaosi si „viniturilor”. Trebuie sa lasam in urma mentalitatile mocanesti, trebuie sa evoluam, sa facem curatenie in minti si in suflet, sa nu ne mai mintim.
Poate ca folosesc vorbe dure. Dar nesimtirea unor clujeni nu mai poate fi combatuta cu vorbe moi, ci cu adjective aspre. Clujul e al tuturor si fiecare clujean trebuie sa inteleaga asta, trebuie sa isi asume ca are si responsabilitati in ceea ce priveste acest oras.
Vorbeam recent cu un prieten ce lucreaza in IT, ca alte peste 14 000 de tineri exceptionali ce duc renumele Clujului peste mari si tari. Si il ascultam cu tristete cum imi spunea ca lui nu-i pasa de ce se intampla in oras, fiindca are o masina buna care il duce de acasa pana la birou si invers, si ca nu trebuie sa ii pese de gropile orasului. Si prietenul meu continua, spunandu-mi ca nu il intereseaza ca spitalele din oras arata jalnic, fiindca el are un card platit de firma la o clinica privata super tare si ca, daca are probleme de sanatate, va merge cu cardul la acea clinica.
Atunci l-am oprit si l-am intrebat: „Auzi, dar daca la 2 noaptea fetita ta de 5 ani incepe sa vomite, sa scuipe sange sau i se face rau, crezi ca un card lucios la o clinica privata iti va fi de folos? Nu, poti sa il arunci la gunoi! Fiindca la 2 noaptea tot la Urgente vei ajunge. Si cand vei ajunge, vei vedea cat de rau ai facut ca nu te-ai implicat in orasul tau. La 2 noaptea vei sta la coada in spatiul meschin de la Urgente, unde asteapta in mod egal intr-un perimetru penibil si mizer, romani si maghiar si tigani, bogati si saraci, fiindca ditamai orasul de 5 stele are un rahat de punct de primire mai jalnic ca un cabinet satesc!”
Clujul a ajuns un oras cinic, indiferent. Stupid de mandru. Dar e o mandrie ce nu mai are nicio sustinere.
Politicienii pe care Clujul i-a ales la conducere au ingropat orasul. Funar, Boc, Apostu, Uioreanu, nu mai au nevoie de nicio prezentare. Va doare adevarul? Cine i-a ales pe astia in functii? Nu cumva electoratul clujean? Faptul ca clujenii au ales asemenea aratari politice din care unii sunt la parnaie pentru coruptie nu le spune nimic clujenilor? De ce nu ne facem un bilant al alegerilor noastre interioare, de ce nu suntem in stare sa recunoastem ca am gresit?
Timp de 25 de ani, clujenii au ales zeci de parlamentari si sute de consilieri locali si judeteni care si-au batut joc de orasul asta. De ce nu sunt in stare clujenii sa admita ca s-au inselat? De ce nu sunt in stare sa aleaga mai bine?
La alegerile din 2012, Emil Boc si Marius Nicoara au intrat in campanie cu abia cateva zile inainte de startul oficial, fara niciun proiect consistent. Atentie! Fara nimic! Iar clujenii i-au votat orbeste. Pai atunci ne miram ca orasul arata in halul in care arata?
Cand sunt intrebati, toti clujenii scuipa foc impotriva politicienilor, ii fac corupti si hoti, dar tot ei, clujenii, ii aleg in fruntea orasului sau judetului pe cei mai corupti si incompetenti dintre ei.
Asta e adevarul si ca mine mai sunt multi care isi propun sa il rosteasca pana cand Orasul se va trezi din starea de minciuna.
Măcinați de mândrii stupide, clujenii nu formează cu adevărat o comunitate. Există enclave, dar nu există o voce comună. Cartierele sunt precum niște insule părăsite, oamenii nu comunică între ei. Suntem mai împrăștiați ca niciodată. Iesim in haite ca sa devastam Kauflandul, dar nu iesim sa protestam impotriva taierilor ilegale de paduri. Tot a treia masina are cate un abtibild lipit pe luneta cu „U”, dar pe stadion abia se strang cateva mii de fani care nu renunta sa isi sustina echipa. Cand le ajunge excavatorul la os, clujenii zbiara ca arsi ca se construiesc blocuri intre case si case in buza blocurilor, dar niciunul nu se duce la dezbaterile publice, niciunul nu are chef sa mearga la o sedinta de Consiliu Local, care e publica, si unde si-ar putea spune punctul de vedere.
Latram in stanga si in dreapta pentru un Cluj mai verde, dar poienile din zona periurbana a Clujului sunt pline de badoage de bere, pungi semiarse, cartoane inmuiate in ulei si chistoace.
E momentul să lăsăm mândria și ipocrizia la o parte și să ne apucăm de treabă.
Avem probleme cat Somesul de mari.
Clujul are o problemă de viziune. Diverșii politicieni care s-au perindat în acești 25 de ani la conducerea orașului nu au fost în stare să imprime o strategie coerentă de dezvoltare. Încă se sparg străzi aiurea, se construiește aiurea, traficul e haotic. La nivel cultural, se sparg bani pe festivaluri nișate, de parcă restul clujenilor nu ar conta. Nu e rău că se fac, dar poate ar trebui să se facă pentru toată lumea. Uitați-vă la exemplul banal al locurilor de joacă pentru copii: la Cluj, încă se fac locuri joacă pe model comunist. Nu există soluții mai moderne? Ar putea fi un punct de început pentru schimbare.
Clujul are o problemă de identitate. „Suntem oraș universitar”, dar implicarea universităților în comunitate e inexistentă. „Suntem polul IT al României”, dar nu facem nimic pentru a ne dezvolta în această direcție, doar beneficiem de pe urma muncii IT-știlor. „Suntem un centru economic puternic”. Cu ce investitori străini? Emerson, ce da de mancare la 2400 de familii din Cluj, tocmai se cara la Oradea, fiindca marele primar al Clujului n-a fost in stare sa faca ceea ce primarul de la Oradea a reusit intr-o secunda: sa stea la masa si sa gaseasca solutii. Dacă nu ar fi clujenii și cei veniți din alte orașe cu spirit antreprenorial, cu ce economie ne-am mândri? „Suntem un oraș multietnic și multicultural”, dar suntem intoleranți. Vorbim cu dispret despre tiganii de la Pata Rat, pentru multi dintre clujeni, tiganii de acolo nu au nici macar statutul de animale. Mai mult, pentru clujeni, Pata Rat nu exista. Ei bine, iertati-ma ca va deranjez cu un nou adevar crud: comunitatea de romi de la Pata Rat exista, iar ei sunt la fel de oameni, la fel de clujeni si la fel de cetateni precum locuitorii din Grigorescu sau Zorilor.
Clujul are o problema de atitudine. Pe aia din cartierul Andrei Muresanu ii doare in cot de ce se intampla cu clujenii de pe strada Edgar Quinet, ei vor sa fie lasati in pace sa isi traga parturile in vilele lor scumpe. Pe clujenii din Manastur ii doare in fund ca in Iris e praf si pulbere totul, ca drumurile sunt „asfaltate” cu noroi, lor, in Manastur, sa le fie bine! Pe restul, da-i dracului!
Trebuie sa ne regasim. Trebuie sa ne schimbam. Trebuie sa scapam de acest cosmar si sa visam un vis.
După 25 de ani, merităm un Cluj nou. Un Cluj condus de oameni tineri sau maturi, dar competenți, de clujeni care să schimbe cu adevărat orașul ăsta, atât ca mentalitate, cât și ca direcție de dezvoltare.
Va propun sa visati cu mine Noul Cluj.
Noul Cluj e un concept, daca vreti, un nume pentru acest vis.
In urmatoarele saptamani, o sa chem cat mai multi sa viseze cu mine, indiferent ca sunt romani, maghiari, tigani, saraci, bogati, cu 5 facultati sau doar cu o profesionala.
Fiecare clujean are undeva ascuns un vis pentru Noul Cluj. Unora le e rusine sa admita asta, altii viseaza „pe silent”.
Sa visam tare, cu sunet, cu idei, cu muzici si in culori! Sa nu ne fie rusine sa visam Noul Cluj chiar si exagerand! Fiindca numai cei indrazneti au schimbat de-a lungul istoriei lumea!
Jos prejudecatile, jos hainele minciunii, jos cu intoleranta, jos cu frica de a privi in fata realitatea, jos cu praful, jos cu tarania, jos cu incompetenta, jos cu analfabetii, jos cu politrucii, jos cu lingaii, jos cu cu tot ce e vechiul Cluj comunist!